Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1982/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1982
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1863 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.37 E,.C,.3,.53, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimatul-reclamant, avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr.455/2008, lipsind recurenta-pârâtă SC ""SA.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar prin cererea introductivă s-a solicitat din partea reclamantului judecarea cauzei în lipsă. Se mai referă că intimatul-reclamant a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare și împuternicirea avocațială nr.455/2008 a doamnei avocat din Baroul Prahova, iar din partea apărătorului recurentei-pârâte SC "" SA, s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, concluzii scrise, împuternicirea avocațială pe numele domnului avocat din Baroul Prahova, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Avocat pentru intimatul-reclamant declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatului-reclamant că nu mai are cereri de formulat, cât și față de împrejurarea că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond, avocat pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor expuse pe larg în conținutul întâmpinării, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond cu precizarea că s-a acordat intimatului drepturile salariale reprezentând prime de Paște și C la nivelul unui salariu mediu de bază pe și nu a salariului brut, cum susține recurenta. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în cuantum de 1974 lei brut, sumă actualizată în funcție de indicele de inflație, reprezentând suplimentari salariale de Paște 2006 și de C 2005, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pe lângă salariul de bază, urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe societate, conform art.168 alin.1 din CCM, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
În drept, au fost invocate disp.art.166, art.269 Cocul muncii, art.168 (1) din CCM pe anii 2005-2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2003, suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă,astfel că reclamantul nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.1863 din 24.06.2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de parată și a admis acțiunea obligând pârâta să plătească reclamantului drepturile privind prima de Paste 2006 și 2005 în sumă brută de 1974 lei, ce va fi actualizată în raport cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plații efective.
Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că potrivit art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004, angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Din analiza actelor dosarului tribunalul a reținut că reclamantul a fost salariatul pârâtei însă, în perioada indicată, acesta nu a încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamantului, mai ales că nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus in salariul de bază.
Prin urmare, tribunalul,în baza contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul Muncii, a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii, conform cărora prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani,care a început să curgă de la data scadenței sumelor, începând cu anul 2004.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamantul nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare la recursul pârâtei și concluzii scrise și reprezentat fiind în instanță, la termenul din 8.10.2008, prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă, în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește cuantumul sumei acordate intimatului- reclamant, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea soluției valoarea salariului de bază mediu pe, conform art. 168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, valoare ce rezultă din adresa societății nr.830/5.02.2008 depusă în copie la fila 46 dosar fond, corespunzând pentru C 2005 suma de 927 lei, iar pentru Paște 2006 suma de 1047 lei, în total 1974 lei brut, cât a acordat și instanța.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul de față de nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
În temeiul art.274 Cod pr.civilă,recurenta va fi obligată la 150 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat suportat în recurs de către intimat, conform chitanței doveditoare nr.475 din 26.09.2008, depusă la dosar.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1863 din 24 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în P,-,.37 E,.C,.3,.53, județul
Obligă recurenta la 150 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
--- - - - -- -
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
2 ex.
2008-10-31
/FA
Trib.P nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Simona
