Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2389/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2389
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - - -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1057 din 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și,toți cu domiciliul ales în P, str. -, nr. 12,. 14 E,. 24, jud. P, la cabinet de avocatură-avocat.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinție recurate,în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului,modificarea în parte a sentinței atacate și obligarea recurentei la plata sumelor comunicate de societatea-recurentă ca fiind salariul de bază mediu pe societate, conform motivelor de recurs. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față în baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin actiunea inregistrata la nr.1184/105/06.02.2008 reclamanții, au solicitat in contradictoriu cu pârâta SC SA obligarea acesteia la plata drepturilor banesti cuvenite cu
titlu de Prima de in cuantum de 2000 lei pentru anul 2007 ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie de la momentul nasterii dreptului si până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajații societății pârâte în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național, calitate în care, pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constand in suplimentari salariale cu ocazia sarbatorilor de Paste si de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-mentionată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus înscrisuri (filele 4-15).
La dosarul cauzei, pârâtul a depus întâmpinare (filele 28-30) prin care solicitat respingerea acțiunii în fondul său atât timp cât drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu 2003.
Pârâta a invocat și excepțiile prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia precum și pe cea a autorității de lucru judecat în privința reclamantei în sensul că aceasta a obțținut în justiție drepturile pe care le-a invocat și în vauza de față(filele 34-35) excepții puse în discuția părților și dezlegate cu prioritate prin sentința recurată.
În cauză pârâta a administrat proba cu acte (filele 36-58).
Prin sentința nr.1057 din 19.05.2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției invocată de pârâtă, a admis excepția autorității lucrului judecat în ce privește pe reclamanta și a respins acțiunea formulată de reclamanta, ca inadmisibilă.
De asemenea, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și și a obligat pârâta să le plătească acestora prima de C 2007 conform art. 168 din CCM la nivel de societate calculat la nivelul salariului mediu brut pe societate din luna anterioară celei în care trebuia achitat dreptul, sume ce se vor calcula și actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite.
De asemenea, prima instanță a respins cererea de acordare a dobânzii legale ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta SC SA, că potrivit disp. art. 283. muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților către angajator.
Tribunalul constatat ca acțiunea a fost înregistrată la data de 20.03.2009 și s-au solicitat drepturi salariale cu titlu de primă de C pe anul 2007, deci cu respectarea termenului de 3 ani, prevăzut de disp. art. 283 lit. c din Codul Muncii.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat față de reclamanta, invocată de pârâtă, tribunalul a admis această excepție potrivit art. 166.
pr. civ. și disp. art. 1201 cod civil și a respins acțiunea față de aceasta ca inadmisibilă având în vedere că aceasta a mai formulat acțiune anterior admisă de instanță prin sentința civilă nr. 1857 din 24 iunie 2008 Tribunalului Prahova, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2152 din 24 octombrie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI, fiind îndeplinite cerințele textelor de lege menționate.
Tribunalul a reținut că, potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost și sunt salariații pârâtei, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște si
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, mentionandu-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior si in Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut faptul ca ulterior emiterii contractelor colective de muncă și adreselor din anii 2004-2007 eliberate de catre parata s-a intocmit o adresă în cursul anului 2008 în baza careia se stipulează cuantumul suplimentarilor salariale ce li s-ar cuveni reclamanților in sume mult mai mici decat cele stabilite initial, ceea ce nu inseamna in mod automat ca reclamanții au dreptul la incasarea sumelor de bani cu titlu de suplimentari salariale stabilite in baza adreselor emise de catre parata in cursul anului 2008 deoarece, la stabilirea cuantumului acestor sume de bani, se tine seama de drepturile recunoscute de catre parata in baza adreselor emise in perioada 2004-2007 care au produs efecte juridice intre parti la data emiterii lor si nicidecum de adrese emise de catre parata ulterior introducerii actiunii in scopul diminuarii cu rea-credinta a drepturilor ce li se cuvin reclamanților in calitate de salariați.
Prin urmare instanta de fond, în baza Contractelor colective sus-mentionate si a art.161 si urm. muncii, a admis în parte acțiunea formulată si a obligat pârâta să plătească reclamantilor si prima de C 2007 conform art. 168 din CCM la nivel de societate calculat la nivelul salariului mediu brut pe societate din luna anterioara celei in care trebuia achitat dreptul, sume ce se vor calcula si actualiza cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective cu ocazia executarii silite.
Instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea dobanzii legale, întrucât nu sunt incidente disp. art. 3 din OG 9/2000 având în vedere că obligația pârâtei nu este purtătoare de dobânzi, părțile neprevăzând acest lucru și pe de altă parte suma ce va fi acordată reclamanților va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
Recurenta a susținut că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamații aveau dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamanți a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare și nu s-au înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul Muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu cel de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul Muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C 2007 prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul Muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru 2007 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de
reprezentanții sindicatelor și patronat. In conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind acest drept prin referire expresă la art.168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2007 (filele 36-38 dosar fond) prima instanță a luat greșit în calcul salariul mediu brut. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamanților însumează contravaloarea câte unui salariu de bază mediu/ de 1387 lei, așa cum acesta reiese din adresa nr.831/5.02.2008 depusă la fila 57 dosar fond.
Aceste sume-totalizând pentru intimații-reclamanți și - drepturile cuvenite cu titlu de primă de C 2007, urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței, la plata efectivă.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 cod pr.civ. va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că admițând în parte acțiunea, va obliga pârâta să plătească reclamanților și - suma de câte 1387 lei ce va fi actualizată la zi și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1057 din 19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și,toți cu domiciliul ales în P, str. -, nr. 12,. 14 E,. 24, jud. P, la cabinet de avocatură-avocat.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească reclamanților și suma de 1387 lei, reprezentând primă de C 2007, ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
--- - --- - ---
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
4 ex./11 ian.2010
Red.
Tehnored./
Trib.P nr-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
