Obligația de a face. Decizia 2396/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 2396
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții G, domiciliat în B,- B, jud. B, și, domiciliat în B, str. -,. 1,. 1,. 4, jud. B, împotriva sentinței civile nr.796 din data de 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B,--3, jud.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți G și, personal, lipsind intimata -pârâtă SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare, ce se comunică recurenților-reclamanți.
Recurenții-reclamanți, pe rând, având cuvântul, solicită lăsarea cauze la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
Se lasă cauza la a doua strigare pentru a da recurenților-reclamanți posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării depuse la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ultima strigare, au răspuns recurenții-pârâți G și, personal, lipsind intimata -pârâtă SC SA.
Recurenții-reclamanți, pe rând, având cuvântul, arată instanței că nu au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea recursului. Învederează că unuia dintre colegii acestora, domnul, căruia instanța de fond i-a încuviințat proba cu expertiză contabilă, i-au fost acordate drepturile solicitate.Depun la dosarul cauzei o filă -xerocopie, din raportul de expertiză contabilă sus-menționat.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenții-reclamanți, pe rând, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, în vederea completării probatoriilor, întrucât au prestat activități în toate halele de producție ale societății, activități care se încadrează în grupa I de muncă, sens în care solicită acordarea drepturilor bănești aferente.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanții G și au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA B, pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că au desfășurat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au desfășurat activitate în cadrul societății menționate, în perioada 02.02.1976 - 01.04.1980; 23.07.1985 - 01.12.1986; 01.02.1991 - 01.04.2001, reclamantul G, respectiv 05.11.1973 - 01.04.1980; 01.02.1991 - 01.09.2000 reclamantul, ce se încadra în grupa I de muncă, iar pârâta în mod nejustificat, nu le-a acordat acest drept, fiind încadrați în grupa II de muncă.
La cerere au fost anexate carnetele de muncă al reclamanților.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.796 din 5.10.2009, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul G, conform mențiunilor din carnetul de muncă, aflat la filele 4-14 dosar, în perioada 02.02.1976-01.04.1980 a fost șofer, din 23.07.1985 - 01.12.1986 motostivuitorist, iar din data de 01.02.1991- 01.04.2001 conducător auto.
S-a consemnat în carnetul de muncă la pct.85 si pct.86, că în perioada 02.02.1976 - 01.04.1980 și 01.02.1991 - 01.04.2001 a lucrat în grupa II de muncă în procent de 100% conform adresei Ministerului Muncii nr.5782/1991 și 152/1995, în perioada 23.07.1985-01.12.1986 a lucrat în grupa II de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, anexa 2 pct.3, 4, 6, 10.
În cazul reclamantului, instanța de fond a reținut că în perioada 05.11.1973 - 01.04.1980 a fost conducător auto, iar în perioada 01.02.1991-01.09.2000 maistru transporturi. S-a consemnat în carnetul său de muncă (filele 15-20 dosar), că în această perioadă a lucrat în grupa II de muncă conform adresei Ministerului Muncii nr.5728/1991 și nr.152/1995, respectiv conform anexei II pct.3 din Ordinul 50/1990.
Astfel, încadrarea în grupă II de muncă s-a făcut pentru ambii reclamanți în raport de dispozițiile pct.3 din Ordinul 50/1990, conform căruia beneficiază de încadrarea în grupa I și II de muncă fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal ce lucrează efectiv în locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele 1 și 2.
De asemenea, mai arată prima instanță, pct.6 din Ordinul 50/1990 prevede că nominalizarea persoanelor ce se încadrează în grupele I și II de muncă, se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Astfel, în opinia instanței de fond, încadrarea reclamanților față de meseriile și funcțiile deținute, șofer, motostivuitorist, conducător auto, maistru transporturi, s-a făcut în raport de aceste dispoziții generale ale Ordinului nr.50/1990, de locurile de muncă și activitățile desfășurate, prevăzute în anexa II a ordinului.
Or, în anexa II a Ordinului 50/1990, pct.206, șoferii sunt încadrați la grupa II de muncă.
Deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile Ordinului 279/1995, care completează de altfel Ordinul 50/1990, pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite ce se încadrează în grupele I și II de muncă, activitatea de șofer, conducător auto, maistru transporturi, respectiv motostivuitorist, nu se regăsește în activitățile menționate în anexa I, grupa I de muncă ce se referă la prelucrarea topiturii de sticlă pe mașini automate și prelucrarea topiturii de sticlă pe mașini semiautomate și prese; pregătirea materiilor prime și a amestecului pentru sticlărit și geamuri în tunurile de amestec; alimentarea normală a cuptoarelor de topit sticlă; cuptoare pentru topirea sticlei; sculptarea; testarea chimică și șlefuirea produselor de sticlă; prelucrarea la cald a sticlei grea fuzibilă prin suflare cu gura la confecționarea aparaturii tehnice de laborator.
Tribunalul a concluzionat că activitățile desfășurate de cei doi reclamanți în cadrul societății-pârâte în perioadele menționate, neîncadrându-se în grupa I de muncă, ci în grupa a II, astfel că a respins acțiunea acestora este nefondata.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, recurenții susțin că în perioadele în discuție și-au desfășurat activitatea în toate halele de producție ale societățăii, asigurând aprovizionarea cu materii prime și materiale atât la, Complex, cât și în alte secții care au beneficiat de încadrare în grupa I de muncă.
Mai susțjn că instanța de fond în mod greșit a apreciat că în cauză nu s-a impus administrarea probei cu martori și expertiză, așa cum au solicitat, probe cu care să facă dovada că locurile de muncă în care și-au desfășurat activitatea pot fi încadrate în grupa I de muncă, tribunalul reținând la pronunțarea sentinței numai mențiunile din carnetele de muncă ale acestora, făcând o sumară și incompletă cercertare judecătorească, neacordându-le posibilitatea să facă proba susținerilor din acțiune.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, casarea sentinei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, cu motivarea că în conformitate cu înscrierile din carnetul de muncă al reclamanților și cu actele primare de evidență ale societății (pontaje) aceștia au lucrat pe toată perioada revendicată a fi încadrată în grupa I de muncă în condiții ce au fost corect încadrate de societate în grupa II de muncă în conformitate cu dispozoțiile legale și CCM aplicabil- situație reținută și de instanța de judecată prin hotărârea pe care a pronunțat-o.
În raport de activitățile prestate și de locurile de muncă pe care recurenții - pârâți le-au avut societatea a făcut o corectă încadrare a acestora în grupa II-a de muncă deoarece conform prevederilor legale - Ordinul nr 50/1990 anexa poz. 206 - șoferii sunt încadrați în grupa II de muncă, iar prevederile Ordinului nr. 279 /1995, în opinia intimatei, nu este aplicabilă recurenților.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată ca recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții G și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC SA B, pronunțarea unei sentințe prin care să se constate că au desfășurat activitate ce se încadrează în grupa I de muncă, în perioada 02.02.1976 - 01.04.1980; 23.07.1985 - 01.12.1986; 01.02.1991 - 01.04.2001, reclamantul G, respectiv 05.11.1973 - 01.04.1980; 01.02.1991 - 01.09.2000 reclamantul.
Curtea mai reține că reclamantul G, conform mențiunilor din carnetul de muncă, aflat la filele 4-14 dosar, în perioada 02.02.1976-01.04.1980 a fost șofer, din 23.07.1985 - 01.12.1986 motostivuitorist, iar din data de 01.02.1991- 01.04.2001 conducător auto, consemnându-se în carnetul de muncă la pct.85 si pct.86, că în perioada 02.02.1976 - 01.04.1980 și 01.02.1991 - 01.04.2001 a lucrat în grupa II de muncă în procent de 100% conform adresei Ministerului Muncii nr.5782/1991 și 152/1995, în perioada 23.07.1985-01.12.1986 a lucrat în grupa II de muncă în procent de 100%, conform Ordinului 50/1990, anexa 2 pct.3, 4, 6, 10.
Deasemenea, reclamantul, a fost conducător auto în perioada 05.11.1973 - 01.04.1980, iar în perioada 01.02.1991-01.09.2000 maistru transporturi. S-a consemnat în carnetul său de muncă (filele 15-20 dosar), că în această perioadă a lucrat în grupa II de muncă conform adresei Ministerului Muncii nr.5728/1991 și nr.152/1995, respectiv conform anexei II pct.3 din Ordinul 50/1990.
Situația învederată de recurenți în sensul că unui coleg de serviciu i s-ar fi recunoscut grupa I de muncă și pentru perioada cât a îndeplinit funcția de șofer nu a fost dovedită cu hotărârea judecătorească respectivă, ci doar cu un raport de expertiză tehnică judiciară. Pe de altă parte încadrarea în grupa I de muncă se face în mod individual, în funcție de activitatea specifică prestată, de condițiile efective de muncă precum și de dispozițiile legale aplicabile, iar jurisprudența nu este izvor de drept.
În consecință, cum din actele și lucrările dosarului nu reiese că locurile de muncă sau activitatea prestată de cei doi recurenți - reclamanți se încadrează, respectiv s-au desfășurat în condiții deosebite de natură să justifice încadrarea acesteia în grupa I de muncă, Curtea nu poate dispune modificarea sentinței pronunțate în sensul admiterii acțiunii.
Pe de altă parte, prin cererea de chemare în judecată cei doi reclamanți au solicitat administrarea probelor cu martori și expertiză tehnică de specialitate în vederea stabilirii dacă activitatea prestată în perioada specificată se încadrează în grupa I de muncă, probe asupra cărora instanța de fond nu s-a pronunțat în niciun mod.
Curtea apreciază că aceasta avea îndatorirea de a da posibilitatea recurenților ca în dovedirea susținerilor lor să administreze probatorii, considerente pentru care, în baza disp. art. 312 pr.civ. urmează să admită recursul formulat și să dispună casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de de reclamanții G, domiciliat în B,- B, jud. B, și, domiciliat în B, str. -,. 1,. 1,. 4, jud. B, împotriva sentinței civile nr.796 din data de 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA B, cu sediul în B,--3, jud. B, și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
fiind în medical
semnează
Președintele instanței,
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
6 ex.- 18.01.2010
Trib.B nr-
-
I
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
