Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 2392/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2392
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTOR 2: Vera Andrea Popescu
Judecător - -- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții, -, Tătăranu, toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură -avocat, în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1675 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtăSC SA, cu sediul în B, calea, nr. 239, sector 1.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-pârâtă SC SA, prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind recurenții-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează
instanței că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere, prin care apărătorul ales al recurenților-reclamanți solicită judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul, arată instanței că nu are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în combaterea recursului.
Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, -, Tătăranu au chemat în judecată pe pârâta SC - SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să le plătească beneficiul reprezentând cota de participare la profitul societății pentru anii 2005-în cuantum de 2926,01 lei, 2006-în cuantum de 6070,52 lei și 2007-în sumă de 6002,03 lei, precum și dobânzile legale pentru fiecare sumă datorată, obligarea la actualizarea sumelor cu indicele de inflație începând cu data scadenței până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în perioada sus-menționată aceștia aveau dreptul să li se plătească cota-parte din profitul net al societății-pârâte obținut în anii 2005-2007, potrivit art. 139 din CCM pe anii respectivi, prevederile contractuale fiind obligatorii și reprezentând voința părților,
S-a mai susținut de către reclamanți că deși societatea s-a privatizat, iar după privatizare nu mai sunt aplicabile prevederile OG nr.64/2001, prin art.137 din se prevede procentual cuantumul fondului de premiere, de 10 % din profitul realizat și dreptul angajaților la acordarea acestui beneficiu nu a încetat să existe, fiind în continuare prevăzut în.
În drept, au fost invocate disp.art.166 pct.1, 283 pct.1 lit.c din Codul muncii, art.145 pct.5 din CCM, art.128 pct.2, art.137 și 139 din CCM la nivel de unitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât participarea salariaților la profitul societății reprezintă o vocație, care poate deveni un drept al salariaților excusiv ca rezultat al unei negocieri patronat-sindicat, absentă în cauza de față.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1675 pronunțată la data de 13 octombrie 2009, Tribunalul Prahova a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că disp.art.137-139 din CCM stipulează că pentru stimularea salariaților, se constituie anual un fond de premiere de până la 10% asupra fondului de salarii platit, constituire și repartizare ce se va face cu acordul astfel încât acordarea acestor premii individuale se va face de comun acord cu organizația sindicală corespondentă, iar cota de participare la profitul anual a salariatilor, modalitatea concretă de acordare și conditiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu.
S-a mai reținut că reclamanții au fost salariații pârâtei, iar în cauză nu există nicio dovadă care să ateste existența unui acord, a unei negocieri între sindicatul și societatea pârâtă privind acordarea cotei de participare la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, condițiile de diferențiere și neîndeplinirea acestor condiții determină imposibilitatea pârâtei de a fi obligată la plata drepturilor solicitate de reclamanți privind cota de participare, mai ales că pârâta nu mai este o societate comercială cu capital integral sau majoritar de stat, fiind privatizată.
Împotriva sentinței primei instanțe, reclamanții au declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susțin recurenții că sentința atacată este bazată pe o interpretare eronată a situației de fapt și de drept.
Astfel, se arată că motivarea instanței de fond în respingerea cererii este că nu s-a negociat suma exactă ce ar fi trebuit să le fie acordată recurenților cu titlu de cotă de participare la profit, însă, chiar prin acțiunea introductivă s-a arătat că inițiativa deschiderii unor astfel de negocieri trebuie să aparțină patronatului, atât timp cât în contractul colectiv de muncă se păstrează obligația de plată către angajați a sumei solicitate.
Se concluzionează că prin hotărârea pronunțată tribunalul a încălcat un principiu de drept, respectiv acela că niciodată nu poți invoca, în apărarea ta, propria culpă reținându-se de către instanță apărarea formulată de pârâtă, și-anume că nu s-au efectuat negocieri pentru stabilirea cuantumului sumei datorate angajaților deși chiar prin întâmpinare pârâta a menționat cine trebuie să negocieze, respectiv sindicatul și patronatul.
Întrucât culpa lipsei negocierii aparține celor două părți mai susmenționate și având în vedere că sumele de bani trebuie plătite de societate și nu de sindicat, precum și faptul că recurenții s-au adresat instanței ca titulari ai dreptului solicitat și nu ca reprezentanți sindicali, se arată că invocarea propriei culpe de către societatea pârâtă nu poate fi reținută de instanță ca o motivare legală a sentinței pronunțate
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, cerându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat în cauză, însă reprezentată fiind în instanță la termenul din 15.12.2009, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Interpretând corect dispozițiile art.139 din, prima instanță a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
În formularea din, art.139 stabilește că atât cota de participare la profitul anual, cât și modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere între salariații SA vor fi stabilite prin negociere cu.
Această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea cotei de participare la profitul societății, existența acestui drept fiind dublu condiționată de înregistrarea de profit la finele fiecărui an din perioada de referință ce face obiectul litigiului (anii 2005, 2006, 2007); negocierea modalităților concrete de acordare și a criteriilor de diferențiere între salariați, cu.
Temeiul legal pentru acordarea cotei de participare la profitul societății nu îl poate constitui OG 64/2001, cu modificările ulterioare, căci acest act normativ privește exclusiv repartizarea profitului la societățile naționale, companiile naționale și societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat și la regiile autonome dacă acestea s-au angajat și au stabilit prin bugetele de venituri și cheltuieli obligația de participare la profit ca urmare a serviciilor angajaților lor în relație cu acestea, situație în care se pot acorda aceste drepturi în limita a 10% din profitul net, așa cum se prevede în art.1 alin.1din actul normativ sus-citat.
Cum în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de însăși clauza contractuală pentru valabila existență a dreptului la cota de participare la profit, pe de o parte, iar pe de alta, cum în legislația română actuală nu este reglementată obligația adunării generale a acționarilor unei societăți pe acțiuni (societatea recurentă SC SA fiind constituită ca societate pe acțiuni sub regimul instituit de Legea nr.31/1990, modificată prin Legea nr.161/2003) să acorde salariaților săi dreptul de participare la beneficii, conform art.178 și art.183 din aceste acte normative, rezultă că art.139 din conferă salariaților doar premisele negocierii unui eventual drept de a participa la beneficiul (profitul) net al societății, cu respectarea cerințelor impuse de actul constitutiv al societății angajatoare și a condițiilor prealabile stabilite prin această clauză contractuală, astfel cum au fost enumerate mai sus și numai dacă nu s-a decis reinvestirea profitului societății, iar nu distribuirea lui.
Concluzionând, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, Curtea privește recursul de față ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică, decurgând dintr-o corectă apreciere a probelor administrate și aplicare a dispozițiilor legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, -, Tătăranu, toți cu domiciliul ales la Cabinet de avocatură -avocat, în P,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 1675 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata -pârâtă SC SA, cu sediul în B, calea, nr. 239, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
--- - --- - ---
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
4 ex./ 14.01.2010
/VS
Trib.P nr-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
