Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 4622/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1836/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4622R
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de către recurenții: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.58 din data de 19.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, având ca obiect "drepturi bănești spor de 50%".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 De semenea, prin serviciul registratură s-a depus la dosar în data de 13.04.2009, de către intimata Direcția Națională Anticorupție, note de ședință, iar în data de 19.06.2009, recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea având în vedere faptul că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 13.06.2008, reclamantele și - personal auxiliar de specialitate în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Direcția Naționale Anticorupție și Ministerul Economiei și Finanțelor (devenit, în prezent, Ministerul Finanțelor Publice), solicitând instanței ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în cauză, să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50 %, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna martie 2008 și în continuare.
Au mai solicitat actualizarea sumelor, cu indicele de inflație, până la data plății, în faza executării silite.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Totodată, au solicitat și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor (devenit, în prezent, Ministerul Finanțelor Publice) să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
In baza OUG nr. 75/2008 cauza a fost inaintata spre competenta solutionare Curtii de Apel B, unde a fost inregistrata pe rolul Sectiei a VII-a sub nr-.
Prin sentința civila nr.58 din data de 19.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- s-a dispus admiterea acțiunii formulate de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției si Libertăților, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul De Pe Lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, Direcția Națională Anticorupție si Ministerul Finanțelor Publice. Au fost obligati pârâții Ministerul Justiției și Libertăților (fost Ministerul Justiției), MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Direcția Națională Anticorupție să plătească reclamantelor, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % din indemnizația de încadrare brută lunară, începând din martie 2008, la zi și în continuare, sume actualizate cu indicele de inflație, la data plății.
Totodata, a fost obligat Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor) să aloce fondurile necesare plății drepturilor pretinse, iar paratii pârâții Direcția Națională Anticorupție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost respinsa cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit unora dintre magistrați, precum și unora dintre salariații ce fac parte din personalul auxiliar de specialitate, fiind evidențiat, ca atare, în carnetele de muncă ale acestor persoane.
Prin dispozițiile art. I pct.42 din nța Guvernului nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din data de 1 septembrie 2000, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din data de 9 iulie 2001.
nța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit. q) pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii nței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, art.58 și art.62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Retine prima instanta ca modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial.
În acest fel, prin emiterea nței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se, astfel, dispozițiile art.108 alin.(3), cu referire la art.73 alin.(1) din Constituția României.
Abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct.42 din nța Guvernului nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996, contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată - lege organică.
În același sens, s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii.
Astfel, prin decizia nr.XXI/2008, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din Codul d e procedură civilă, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite a statuat, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prima instanta retine ca decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - prin care se reține că nici în prezent dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 nu și-au încetat aplicabilitatea - este ulterioară datei intrării în vigoare a nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, iar, pe de altă parte, în ceea ce privește abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, prin nr.OG8/2007, își păstrează valabilitatea același raționament, dezvoltat de instanța supremă, cu privire la abrogarea menționatului text de lege, prin nr.OG83/2000.
Astfel, prin Legea nr.502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, act normativ evocat în preambulul nr.OG8/2007, Guvernul nu a fost abilitat să abroge Legea nr.50/1996.
In raport de dispozițiile art.161 alin.(4) din Codul muncii, Curtea reține că reclamantele sunt îndreptățite la acoperirea integrală a prejudiciului produs prin neplata drepturilor salariale în cuantumul prevăzut de lege (cu includerea sporului de 50%).
Astfel, având în vedere și dispozițiile art.269 raportat la art.295 alin.1 Codul muncii, Curtea apreciază că este întemeiată solicitarea reclamantelor de actualizare, cu indicele de inflație, a drepturilor salariale pretinse.
Actualizarea sumelor solicitate, cu indicele de inflație, se cuvine persoanelor prejudiciate, pentru a se asigura repararea integrală a prejudiciului cauzat prin neplata sumelor datorate, cu atât mai mult cu cât aceste sume sunt drepturi bănești provin din raporturile de muncă.
A nu se ține seama de devalorizarea monedei naționale ar însemna crearea unui nou prejudiciu, fiind cunoscut că moneda națională s-a depreciat în acest interval de timp.
Constatând că Ministerul Finanțelor Publice (fost Ministerul Economiei și Finanțelor) a fost chemat în judecată numai vis-a-vis de obligația de punere la dispoziția celorlalți pârâți a fondurilor necesare efectuării plăților (cel de-al patrulea capăt al acțiunii reclamantelor), instanta de fond a obligat acest minister să aloce fondurile necesare plății drepturilor pretinse.
În temeiul dispozițiilor Decretului nr.92 din data de 16 aprilie 1976 privind carnetul de muncă, a obligat pârâții Direcția Națională Anticorupție și MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamantelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul pârât Ministerul Justiției și Libertăților, susține că hotărârea pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI este criticabilă pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 si 9 Cod procedură civilă, invocand incalcarea dreptului la aparare si lipsa raporturilor juridice cu reclamantii, care au calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul DNA, structura specializata din cadrul Ministerului Public.
Sustine Ministerul Justitiei ca nu are calitate procesuala pasiva in cauza, invocand acest aspect ca si motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ. iar cu privire la incalcarea dreptului la aparare, invedereaza ca in fata instantei de fond nici nu i s-a comunicat cererea de chemare in judecata.
Dezvoltand motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 proc.civ. recurentul arata ca, potrivit art. 20 pct. 1 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, "ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome."
Totodată, prin art. 21 din același act normativ se prevede că: "ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii."
Conform art. 70 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară: "(1) Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public.
(2) Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.(4) Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite".
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
Intr-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, și totodată, această calitate trebuie să rezulte din motivele de fapt și de drept care fac conținutul cererii.
Ținând cont de faptul că Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, că Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, precum și de faptul că între reclamanți și Ministerul Justiției nu a existat niciun fel de raport juridic, Ministerul Justiției nu poate avea obligații în ceea ce privește plata despăgubirilor solicitate.
In aceste condiții, se arata ca Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă față de pretențiile reclamanților.
La rândul său, recurentul Ministerul Finanțelor Publice, prin recursul formulat invocă excepția absolută a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, susținând că instanța de fond, prin admiterea acțiunii și în contradictoriu cu aceasta instituție, deși reclamanții nu au justificat calitatea procesuală a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, a nesocotit dispozițiile Legii nr. 500/2002.
Faptul că Ministerul Finanțelor Publice gestionează bugetul de stat, nu îi conferă acesteia dreptul de a încălca legea finanțelor publice, prin efectuare de plăți din diverse capitole bugetare, pentru persoane cu care nu are raport de muncă sau de serviciu. Aceasta este și rațiunea pentru care la art. 5 alin. 1 lit. f din HG nr. 386/2006 se prevede că "în îndeplini rea atribuțiilor sale Ministerul Finanțelor Publice este autorizat să refuze cererile de finanțare de la bugetul de stat, de suplimentare și de virare a creditelor bugetare, în cazurile în care acestea nu îndeplinesc condițiile legale sau se abat de la reglementările în vigoare.
Or, tocmai pronunțarea unei hotărâri prin care Ministerul Finanțelor Publice să fie obligat la plata drepturilor de natură salarială către magistrați, ar duce la nesocotirea Legii nr.500/2002, prin care este reglementată procedura bugetară și totodată ar pune Ministerul Finanțelor Publice in imposibilitatea executării acestei hotărâri.
Potrivit art.6 din Legea nr.500/2002, "legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziu pana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar. Responsabilitatea Ministerului Finanțelor Publice se limitează la faza de proiect bugetar.
În altă ordine de idei, între reclamanți si Ministerul Finanțelor Publice nu există nici un fel de raporturi legale sau contractuale care să justifice chemarea in judecată a instituției noastre în calitate de pârât.
Raporturile de muncă sunt între reclamanți pe de o parte și instituțiile în care își desfășoară activitatea pe de alta parte, MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție fiind ordonatorul principal de credite pentru aceștia, care singur își elaborează propriul proiect de buget.
Pretențiile reclamanților solicitate prin cererea de chemare in judecată reprezintă drepturi de personal, salariale, care nu pot fi plătite decât de către angajator. Prin bugetul anual aprobat fiecărui ordonator de credite (principal, secundar și terțiar), sunt prevăzute drepturile de personal corespunzătoare numărului maxim de posturi aprobat prin lege.
Or, în condițiile in care instanța dispune obligarea la plata drepturilor de personal către reclamanți, pârâtul care urmează să facă plata trebuie să rețină și să vireze contribuțiile obligatorii către bugetul de stat.
Totodată calitatea de ordonator principal de credite, in raport de aceste entități, o are MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe langa ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, instituție cu personalitate juridică și cu buget propriu, aprobat prin legea bugetului de stat.
Ministerul Finanțelor Publice are atribuții in elaborarea bugetului de stat, în funcție de propunerile tuturor ordonatorilor principali de credite, de necesitățile estimate pentru anul respectiv și în principal ținând cont de prioritățile stabilite de Guvern.
Bugetul de stat este aprobat prin lege organică de Parlamentul României, acesta reprezentând puterea legislativă, prin urmare, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se impună elaborarea bugetului sub o anumită formă și conținut, decizie luată de puterea judecătorească, considerăm că ar reprezenta o implicare in atribuțiile puterii legislative, ceea ce ar duce la încălcarea art.1 alin.4 din Constituția României "(4) Statul se organizează potrivit principiului separației și echilibrului puterilor - legislativă, executivă și judecătorească - în cadrul democrației constituționale." (art. 304 pct. 4 cod procedură civilă)
Recurentul pârât MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin recursul formulat, consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească atacată și solicită admiterea recursului pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă cu aplicarea art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a capetelor de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație a drepturilor salariate reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, plata pe viitor a acestora și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, pentru următoarele motive:
Față de practica neunitară a instanțelor judecătorești în materia litigiilor având ca obiect plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - în temeiul art.329 alin.1 din Codul d e procedură civilă - a formulat recurs în interesul legii pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție a făcut obiect dosarului nr.5/2008 al Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite și a fost soluționat conform Deciziei nr. 21/10 martie 2008.
Astfel, potrivit deciziei menționate, Inalta C de Casației Justiție, admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul General Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție.
In interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistre asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 5 pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută, respectiv salariul de bază brut lunar, si după intrarea în vigoare a Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
In aceste condiții, se apreciaza că efectele aplicării dispozițiilor 329 din Codul d e procedură civilă încetează după data de 3 februarie 2007.
Așadar, pentru perioadele de timp ulterioare acestei date, cum este cazul în speță, se solicită respingerea acțiunii reclamanților, ca nefondată.
Reclamanții au solicitat acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată și modificată, invocând în susținerea acțiunii Decizia nr. 21/ martie 2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 5/2008 și că respectivul articol nu a fost abrogat la data de 1 octombrie 2000, când a fost emisă nța de Guvern nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat în mod expres acest articol.
Sustine recurentul - ca, intr-adevăr, Decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul cu numărul 5/2008, a statuat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Astfel, conform deciziei menționate, art. 47 Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, nu a fost abrogat prin art. 1 pct. 42 din nța de Guvern nr. 83/2000, art. 47 fiind aplicabil și după data de 1 octombrie 2000, data intrării în vigoare a nr.OG 83/2000.
Raportat la cele enunțate, raționamentul reclamanților este corect, dar numai pentru perioada 1 octombrie 2000 - 3 februarie 2007, această dată fiind momentul intrării în vigoare a nței Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, act normativ care prin art. 30 abrogă în mod explicit întreaga Lege nr. 50/1996, deci și art. 47. In condițiile în care Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin nța Guvernului nr. 8/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2007, toate dispozițiile acestui act normativ și-au încetat aplicabilitatea, fiind înlocuite de prevederile cuprinse în actul normativ de abrogare. Nu se poate susține că art. 47 este singurul care își mai găsește aplicarea, în condițiile în care chiar legea din care face parte a fost abrogată în totalitate.
De altfel, art. 30 alin. 1 lit. a din nța Guvernului nr. 8/2007 prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autoritaftiji judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare".
Deci, nu se face referire la o eventuală neabrogare sau aplicare în continuare doar a articolului 47.
Totodată, și din Decizia nr. 21/10 martie 2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție se poate desprinde aceeași concluzie, aceasta deoarece instanța tratează doar problema eventualei abrogări a art. 47 de către nța Guvernului nr. 83/2000 fără a se face referiri ra prevederile nr.OG 8/2007.
Instanța supremă statuează că judecătorii, procurorii și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, dar nu precizează întinderea în timp a acestei aplicări.
Se consideră că Inalta C de Casație și Justiție, soluționând recursul în interesul legii, a avut în vedere dispozițiile nței Guvernului nr. 8/2007 și faptul că Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin această ordonanță.
In concluzie, Decizia nr. 21/ 10 martie 2008 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr. 5/2008 trebuie interpretată în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a nței Guvernului nr.83/2000, dar numai până la abrogarea Legii nr. 50/1996 prin nța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr. 247 din 12 iulie 2007.
Recurentul arata in continuare ca instanța de fond a dispus în mod nelegal plata drepturilor bănești solicitate, actualizate cu rata inflației, în situația în care MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justitie, ca instituție bugetară, nu poate să înscrie în bugetul propriu nici o plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Fondurile alocate Ministerului Public pe anul 2008 pentru plata drepturilor de personal au fost aprobate prin Legea de stat nr. 388 din 31 decembrie 2007, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale acordate de către instanță, astfel că acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată - chiar reprezentând indicele de inflație - nu se justifică.
Neaplicarea indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.(2) din Legea nr. 500/2002 - privind finanțele publice, "nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.3 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinație precisă și limitată", iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol".
Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Intrucât MINISTERUL PUBLIC este o instituție bugetară, fondurile salariale sunt stabilite de legiuitor prin legea bugetului de stat. Din aceste motive, se apreciaza că obligarea pârâților la plata sumelor acordate de instanță ar reprezenta stabilirea în sarcina instituțiilor pârâte a unei obligații imposibile.
Față de cererea privind obligarea pârâților la operarea mențiunilor corespunzătoare recunoașterii drepturilor câștigate prin sentința anterior menționată în carnetele de muncă, se solicită respingerea acesteia ca nefondată, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin.2 din Decretul nr. 92/1976 - privind carnetul de muncă "actele pe baza cărora se fac înscrieri în carnet, privind activitatea desfășurată, vor cuprinde: denumirea unității și perioada în care s-a lucrat, cu indicarea datei de începere și de încetare a raportului de munca, precum și precizarea modului de încadrare - pe durata nedeterminată sau determinată, prin transfer în interesul serviciului sau la cerere -, în toate cazurile cu menționarea temeiurilor legale pe baza cărora a avut loc încadrarea, modificarea sau încetarea contractului de munca; de asemenea, în acte se vor menționa și funcția, meseria sau specialitatea exercitată, retribuția tarifarei de încadrare, precum si alte drepturi ce se includ în aceasta și, după caz, locurile de munca cu condiții deosebite care dau dreptul la încadrarea în grupele 1 și 2 de munca la pensie".
Astfel, din dispozițiile legale anterior menționate reiese că singura categorie de drepturi bănești ce se poate transcrie în carnetele de muncă este retribuția tarifară de încadrare, precum și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Sporurile acordate de instanța de fond sunt drepturi salariale ce se adaugă la retribuția tarifară de încadrare și nu se includ în aceasta, deci sporurile și adaosurile salariale reprezintă o categorie de drepturi bănești ce nu pot face obiectul transcrierii în carnetele de muncă.
Instanța de fond nu a luat în considerare, la pronunțarea sentinței, cererea de chemare în garanție formulată și depusă în termen legal de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, în situația în care a admis acțiunea reclamanților, înlăturând în mod nelegal un mijloc de apărare al pârâtului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate in recursuri, Curtea reține următoarele:
In ce priveștecalitatea procesuala pasiva a Ministerului Finanțelor Publice, potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, in temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale instanțelor si parchetelor in temeiul unui titlu executoriu (inclusiv hotărârea judecătoreasca) se realizează din sumele aprobate prin bugetul acestora - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Finanțelor Publice in materie bugetara.
Reclamanții intimați nu se află în raporturi juridice de muncă cu Ministerul Finanțelor Publice. Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii, iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul.
Ca atare, Curtea va dmite excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Finanțelor Publice si, in consecința, va respinge cererea formulata împotriva acestui parat, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce priveste recursul declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor, acesta este fondat, urmand a fi admis, intrucat nici acest parat nu are calitate procesuala pasiva in cauza.
Calitatea procesuală pasiva presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat raportul juridic dedus judecatii. Parat poate fi numai cel despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, și totodată, această calitate trebuie să rezulte din motivele de fapt și de drept care fac conținutul cererii.
In speta, reclamantii au calitatea de personal auxiliar de specialitate in cadrul DNA, structura specializata din cadrul Ministerului Public.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție este ordonator principal de credite, iar Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public. Avand in vedere ca între reclamanți și Ministerul Justiției nu a existat niciun fel de raport juridic, Ministerul Justiției nu poate avea obligații în ceea ce privește plata despăgubirilor solicitate. In consecinta, se va dispune admiterea recursului declarat de si va fi modificata hotararea sub acest aspect.
In privinta recursului declarat deMINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, acesta este fondat, urmand a fi admis, pentru urmatoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, mai sus citat.
n ședința din 10 martie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin art.50 alin.2 din nța de Urgență a Guvernului nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, aprobată prin Legea nr.347 din 10.07.2003, s-a abrogat art.11, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, cu modificările și completările ulterioare, fără însă a se introduce dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică. Totodată, prin art.41 lit.a) din nța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a abrogat nța de Urgență a Guvernului nr.177/2002.
Aceste aspecte au fost invederate insa in petitul recursului in interesul legii, Inalta C de Casatie si Justitie le-a avut in vedere la data pronuntarii deciziei in interesul legii.
Potrivit art. 30 din OG nr. 8 din 24 ianuarie 2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 74/31.01.2007, in vigoare de la 03.02.2007, la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă: a) Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare; b) dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 56/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 4 iulie 1996, cu modificările și completările ulterioare; c) orice alte dispoziții contrare.
OG nr. 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat ca, de la data intrării în vigoare a legii, dar nu înainte de încheierea celei de a doua sesiuni ordinare a anului 2006, și până la reluarea lucrărilor Parlamentului în prima sesiune ordinară a anului 2007, să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, după cum urmează:
III. Muncă, protecție socială și salarizare: 7. salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Deși nu este atribuția Curții de Apel sa constate îndeplinirea sau nu a condițiilor de forma prevăzute de Constituția României pentru adoptarea acestei ordonanțe, instanța poate stabili incidenta dispozițiilor acestei ordonanțe cu privire la cauza dedusa judecații.
Totodată, se poate retine ca OG nr. 8/2007, cu modificările si completările ulterioare, produce efecte juridice cu privire la domeniul delegării legislative pentru Guvern, dispusa prin Legea nr. 502/2006, respectiv salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Din acest punct de vedere, este fara putința de tăgada ca, prin art. 30 din OG nr. 8/2007, au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, inclusiv cele ale art. 47 -"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".Abrogarea a produs efecte numai in privinta drepturilor personalului auxiliar de specialitate, intrucat numai acesta a fost domeniul delegarii legislative, dupa cum s-a aratat mai sus.
Asupra acestei probleme de drept (abrogarea sporului de 50% survenita pentru personalul auxiliar de specialitate, prin OG nr. 8/2007) nu s-a pronunțat ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, in decizia pronuntata la 10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Acest fapt reiese din limitele sesizarii Procurorului General al României in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Așadar, Secțiile Unite ale Înaltei Curti de Casație și Justiție nu au fost sesizate cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, decat raportandu-se la OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, la actele normative mentionate in cuprinsul sesizarii Procurorului General (inclusiv OUG nr. 177/2002), iar nu si la un act normativ ulterior, cum este OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reublicata p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 777 din 25.08.2004, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
In consecința, începând cu 03.02.2007, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției nu mai beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, motiv pentru care Curtea va admite recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, va modifica sentinta recurata, in sensul ca va respinge actiunea ca neintemeiata, intrucat pretentiile reclamantilor vizeaza perioada 01.03.2008 si in continuare, adica ulterioara intrarii in vigoare a OG nr. 8/2007.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 si art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civilă, va admite recursurile, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justitiei si Libertatilor si, pe cale de consecință, va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu acesti pârâti pentru lipsa calitatii procesuale pasive, iar pretentiile formulate in contradictoriu cu MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, vor fi respinse, ca neintemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de către recurenții: MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.58 din data de 19.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații:, DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE.
Modifică in tot sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtilor Ministerul Finanțelor Publice si Ministerul Justitiei si Libertatilor și, in consecință, respinge acțiunea formulată împotriva acestor pârâti, ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Respinge actiunea formulata impotriva paratului MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație si Justiție, ca neintemeiata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./dact.
2.ex./07.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
