Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 4616/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2952/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4616R
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol judecarea recursurilor formulate de recurenții-reclamanți:, -, -, și recurenta-pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.5304 din 26.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești spor de 15%.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenții-reclamanți:, Cartal, avocat ce depune împuternicire avocațială nr.11655, recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României prin consilier juridic, ce depune delegație la dosar, lipsind intimatul Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 19.06.2009, de către recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică avocatului recurenților copie întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursurilor.
Recurenții-reclamanți:, Cartal, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtei intimate Curtea de Conturi a României la plata către recurenții-reclamanți a sporului pentru condiții grele și a sporului de confidențialitate, conform motivelor expuse în cererea de recurs. Fără cheltuieli de judecată. Cât privește recursul formulat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi se solicită respingerea acestuia și să se constate că acest drept a fost acordat în baza OG nr.3/2006, iar condițiile vătămătoare au fost dovedite chiar de recurenta-pârâtă.
Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României solicită respingerea recursului formulat de recurenții-reclamanți și pe cale de consecință, menținerea în parte a acestei hotărâri judecătorești, respectiv a soluției de respingere a capetelor de cerere având ca obiect obligarea la plata sporului pentru condiții grele de muncă și a sporului de confidențialitate, întrucât recurentele-reclamante sunt personal bugetar contractual, care își desfășoară activități de secretariat și administrative în cadrul Curții de Conturi a României. În ceea ce privește recursul său se solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a -a la data de 11.01.2008 sub numărul 1216/3/LM/2008 reclamanții, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României si chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, obligarea pârâtei la calcularea și plata drepturilor bănești reprezentând sporul pentru condiții grele de muncă cuvenit fiecăruia potrivit legii, începând cu 01 ianuarie 2005 la zi, actualizat cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale începând cu data nașterii drepturilor pentru fiecare reclamant și până la data executării hotărârii judecătorești, obligarea pârâtei la calcularea și plata drepturilor reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază începând cu aceeași dată și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, actualizat cu indicele de inflație; obligarea pârâtei la calcularea și plata către fiecare dintre reclamanți a sporului lunar de condiții vătămătoare, începând cu data 01.01.2006 până la data de 01.09.2007, la valoarea actualizată; obligarea pârâtei să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.5304/26.06.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul B- Secția a VIII-a a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții,în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României; a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumelor de bani reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare, de 10%, pentru perioada, 1.01.2006 - 1.09.2007, ținând seama de perioada lucrată în cadrul instituției pârâte, actualizate cu indicele de inflație, până la plata efectivă; a obligat pârâta să efectueze mențiunile corespunzătoarea acestor drepturi în carnetele de muncă ale reclamanților; a respins capetele de cerere având ca obiect pretențiile reclamanților pentru sporul pentru condiții grele și sporul de confidențialitate ca neîntemeiate; a respins cererile de chemare în garantie formulate impotriva chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor ca neîntemeiate.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamantele sunt salariatele paratei Curtea de Conturi a României, asa cum rezulta din carnetele de munca depuse la dosar.
In ceea ce privește pretențiile acestora pentru sporul pentru condiții grele de muncă cuvenit fiecăruia potrivit legii, începând cu 01 ianuarie 2005 la zi, actualizat cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale începând cu data nașterii drepturilor pentru fiecare reclamant și până la data executării hotărârii judecătorești, instanța constata ca temeiul de drept invocat de reclamante in susținerea acestor pretenții este reprezentat de dispozițiile legii nr.50/1995 privind salarizarea membrilor și personalului Curții de Conturi în perioada 1995 - 1998, respectiv pe art.10 al.l din acest act normativ, potrivit căruia salariații care lucrează în condiții grele de muncă primesc un spor de până la 15% din salariul de bază. Locurile de muncă și categoriile de personal se stabilesc potrivit legii și se aprobă de Comitetul de conducere al Curții de Conturi.
Articolul respectiv a fost insa abrogat implicit prin dispozițiile art.15 din OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, care a stabilit cadrul de salarizare si pentru personalul contractual al Curții de Conturi, astfel incat instanța de fond nu a retinut susținerile reclamantelor in sensul ca dispozițiile art.10 al.l din Legea 50/1995 mai sunt in vigoare, conferindu-le dreptul la sporul respectiv.
Astfel, in baza art.15 din OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă anexele nr. IV/1-IV/3, V, VI, VII/2-VII/12, VIII/1, VIII/2, IX/l și IX/2 la Legea nr. 154/1998, precum și orice alte dispoziții contrare.
Se arata ca anterior acestui act normativ, reclamantele, in calitate de personal contractual, erau salarizate in baza anexei VIII/2 din Legea nr. 154/1998, anexa ce a fost abrogata. Art. 15 a abrogat și orice alte dispoziții contrare, in concluzie si art. 10 alin.l din Legea 50/1995.
Mai mult, actele normative care au reglementat condițiile de salarizare pentru personalul contractual din cadrul Curții de Conturi in perioada 2005-2008, respectiv OG nr.9/2005, OG nr.3/2006 si OG nr. 10/2007, nu prevăd dreptul la plata unui spor pentru condiții grele de munca.
de aceste considerente, tribunalul a constatat ca in perioada la care se refera pretențiile acestora(01 ianuarie 2005 la zi), dispozițiile art.10 alin.l din Legea nr.50/1995 nu mai erau in vigoare, fiind implicit abrogate de art. 15 din OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, astfel a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
In ceea ce privește sporul de confidențialitate, instanța de fond a retinut dispozițiile art. 11 (alin.l) din OG nr.9/2005 privind creșterile salarale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar, potrivit cărora sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice, pentru care prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor. Dispoziții asemanatoare exista si in OG nr.3/2006 si OG nr. 10/2007, acte normative in baza cărora reclamantele au fost salarizate in perioada la care se refera pretențiile acestora. Dar, in cazul funcțiilor in care sunt încadrate reclamantele, nu exista dispoziții ale unor acte normative specifice, care sa preveda acordarea acestui spor.
Reclamantele invoca existenta unei discriminări de alte categorii profesionale care primesc acest drept.
In temeiul art.2 alin.l din OG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Interzicerea discriminării pe baza unor criterii asemănătoare este stabilita si prin art.5 din Codul Muncii.
Principiul egalității intre persoane si obligația de a nu discrimina se aplica, potrivit art.l alin 3 OG 137/2000, persoanelor aflate în situații comparabile.
Dar, având in vedere prevederile OG 137/2000, nu orice diferența de tratament este echivalenta discriminării, aceasta presupunând persoane aflate in situații comparabile.
Pentru a aprecia daca situația personalului contractual din cadrul Curții de Conturi este comparabila cu situația funcționarilor publici, personalului militar si a celorlate categorii ce beneficiază prin legi speciale de acest spor, trebuie analizate dispozițiile normative ce reglementează statutul, organizarea si atribuțiilor acestora.
Din analiza dispozițiilor legale ce reglementează activitatea acestor categorii de personal reiese ca sporul de confidențialitate de 15 % este acordat prin acte normative speciale prin prisma atribuțiilor speciale pe care acestea le exercita, respectiv protecția informațiilor clasificate, asa cum sunt acestea reglementate de Legea 182/2002. Categoriile de persoane care au acces la aceste informații sunt strict reglementate de lege, fiind verificate, în prealabil, cu privire la onestitatea și profesionalismul lor, referitoare la utilizarea acestor informații si incluse într-un sistem permanent de pregătire și perfecționare, la intervale regulate, potrivit standardelor naționale de protecție ( art.8 din Legea 182/2002).
Mai mult, persoanele care au acces si lucrează cu astfel de informații sunt supuse unei proceduri de autorizare, in baza căreia primesc un certificat de securitate, document care atestă verificarea și acreditarea persoanei de a deține, de a avea acces și de a lucra cu informații clasificate.
Din analiza dispozițiilor amintite prin raportare la atribuțiile personalului incadrat ca sef de cabinet sau secretara in cadrul Curții de Conturi, instanța de fond a constatat ca reclamantele nu au acces si nici nu sunt autorizate sa lucreze cu infomatii de natura celor prevăzute de Legea 182/2002 si nici atribuții asemănătoare personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și alte categorii de funcționari publici, respectiv cei din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, categorii de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate.
Păstrarea secretului in legătura cu informațiile obținute in cursul indeplinirii atribuțiilor specifice nu echivalează cu obligațiile personalului mai sus amintit, diferența fiind data de genul informațiilor respective( informații clasificate sau nu).
Astfel, diferența de tratament intre cele doua categorii de persoane este obiectiv justificata de atribuțiile diferite pe care le exercita in legătura cu munca lor, neexistand o situație echivalenta intre aceștia.
In concluzie instanța de fond a retinut ca nu este indeplinita prima condiție pentru a exista un tratament discriminatoriu nelegal, respectiv existanta unei situații comparabile intre cele doua categorii de persoane.
O a doua condiție care trebuie indeplinita, asa cum aceasta reiese atat din dispozițiile art.5 si 6 Codul muncii si din dispozițiile OG 137/2000, cat si din cuprinsul Directivei 2000/78/EC ce implementează principiul egalității de tratament in relațiile de munca, aplicabila si in Romania incepand cu 1.01.2007, este existenta unei legaturi de cauzalitate intre diferența de tratament si criteriile de discriminare interzise de lege. In cauza nu este relevant niciunul din criteriile de discriminare prevăzute de lege(rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare, apartenență la o categorie defavorizată etc.) si nu se poate identifica o legătura de cauzalitate intre acestea si tratamentul diferențiat. Or, practica Curții Europene de Justiție, izvor de drept incepand cu data aderării, este constanta in acest sens, stabilind ca nu exista discriminare in lipsa unei legaturi de cauzalitate intre diferența de tratament si criteriile de discriminare interzise de lege.
Pentru a exista discriminarea se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege.
Or, sporul de confidențialitate de 15% nu constituie un drept fundamental al omului în nici o reglementare națională sau internațională și nu trebuie confundat cu dreptul la o remunerație rezonabilă în raport de valoarea muncii depuse. In condițiile în care reclamantele care nu desfășoară activitățile specifice personalului anume desemnat din instituțiile enumerate nu pot pretinde în mod fundamentat că depun o muncă egală cu cei care îndeplinesc și aceste sarcini oricum diferite și suplimentare fată de cei care nu le au stabilite în fișa postului, nu se poate discuta despre excludere bazată pe vreunul din criteriile menționate mai sus.
Or, în aceste condiții orice discuție despre situații analoage sau comparabile ori despre existența unei discriminări salariale depășește limitele rezonabilului, cu atât mai mult cu cât pretenția concretă a reclamanților constă în solicitarea de a li se acorda un drept pentru simplul considerent ca legea îl prevede pentru o parte din personalul care nici măcar nu face parte din aceeași categorie profesională deși, pentru a exista discriminare în relațiile de muncă, se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosința sau exercitarea în condiții de egalitate a drepturilor și libertăților fundamentale recunoscute de lege, nici un drept fundamental al reclamanților nefiind restrâns sau înlăturat prin textul de lege considerat discriminator.
In raport de toate aceste considerente, singura concluzie pertinentă și rezonabilă este aceea că pretenția reclamantelor de a li se acorda sporul de 15%, neprevăzut de lege în cazul lor, pe motiv că legea este discriminatorie, în lipsa arătării criteriilor de discriminare, este lipsită de orice fundament legal, iar prin neacordarea acestuia nu s-a încălcat principiul salarizării egale pentru o muncă de valoare egală consacrat de an 23 pct 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art 4 pct 3 din Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996, ratificată de România prin Legea nr 74/1999 " Dreptul la o salarizare echitabilă".
In ceea ce privește sporul de condiții vătămătoare, la nivelul anului 2006, prima instanța a reținut ca acordarea acestui spor a fost prevăzut în art. 14 din OG nr.3/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2006 personalului bugetar, potrivit căruia sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază, se acordă personalului contractual care desfășoară activitatea în autoritățile și instituțiile publice ir. care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj.
In baza art. 14 al.2 din același act normativ categoriile de personal contractual cuantumurile sporului prevăzut la alin.1 și condițiile de acordare se stabilesc, in limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute in bugetul aprobat.
Locurile de muncă pentru care se acordă sporul prevăzut la alin.( 1) vor fi stabilite pe baza buletinelor de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens.
Existența acestor condiții vătămătoare la Curtea de Conturi a României a fost constatată în luna septembrie 2007, prin buletinul nr.4/13.09.2007, de măsurare a undelor electromagnetice emise de o autoritate competentă.
Asa cum recunoaște si parata prin intampinare, fiind vorba despre condiții vătămătoare de muncă, legiuitorul a condiționat acordarea sporului echivalent, de o cerință esențială: constatarea existenței unor astfel de condiții de către o autoritate competentă, în speța de față a unor instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de înaltă frecvență, stații de bruiaj.
Dar cea care trebuia sa sesizeze autoritatea competenta pentru constatarea existenței unor astfel de condiții era Curtea de Conturi a României, in calitate de angajator, obligație ce ii revenea de la data intrării in vigoare a actului normativ care reglementa acordarea acestui spor.
Dar, existența acestor condiții vătămătoare la Curtea de Conturi a României a fost constatată în luna septembrie 2007, prin buletinul nr.4/13.09.2007, de măsurare a undelor electromagnetice emise de o autoritate competentă.
Parata, care avea sarcina probei in calitate de angajator, potrivit art.287 codul muncii, nu a făcut dovada inițierii unor masuri pentru determinarea condițiilor speciale anterior lunii septembrie 2007, in ciuda faptului ca legea intrase in vigoare din ianuarie 2006, rămânând in pasivitate mai mult de un an si
Existenta condițiilor vătămătoare a fost stabilita prin buletinul nr.4/13.09.2007, iar existenta acestora si inainte de septembrie 2007 se prezuma in condițiile in care angajatorul, care avea sarcina probei nu a dovedit o stare de fapt contrara celei din septembrie 2007. In acest sens instanța constata ca existenta unor surse de radiații electromagnetice in septembrie 2007, naște prezumția simpla ca aceasta exista si anterior acestei date, creeand premisele acordării drepturilor pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariul de bază.
de aceste considerente, instanța a admis pretențiile reclamantelor pe acest capăt de cerere si a dispus obligarea paratei la plata sumelor de bani reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare, de 10%, pentru perioada, 1.01.2006 -1.09.2007, ținând seama de perioada lucrată în cadrul instituției pârâte, actualizate cu indicele de inflație, până la plata efectivă.
In baza art.l si 3 din Decretul nr. 92/1976, a obligat pârâta să înscrie mențiunile privind sporul respectiv în carnetele de munca ale reclamantelor.
In ceea ce privește cererile de chemare in garanție formulate de reclamante si de către parata impotriva Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța de fond le-a apreciat neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi parte, potrivit art.282 codul muncii, intr-un litigiu de munca generat de pretențiile salariale ale reclamantelor impotriva propriului angajator. Nu este posibila chemarea in garanție de catre un salariat a unei alte persoane, intrucat intre aceste persoane nu exista un raport juridic de munca. Reclamantele nu se afla in raporturi de munca cu acest chemat in garanție, astfel incat nu exista un raport juridic in baza căruia chematul in garanție, in condițiile art.60 Cod procedura civila, sa fie obligat la despăgubirea acestora in cazul in care ar cădea in pretenții. In acest fel nu exista un temei pentru pretențiile reclamantelor impotriva acestei parti, motiv pentru care cererea de chemare in garanție este neîntemeiata.
In ceea ce privește chemarea in garantie formulata de catre parata, in privința capetelor de cerere respinse soluția se justifica prin faptul ca nu sunt îndeplinite condițiile art.60 Cod procedura civila. Pe capătul trei de cerere, cererea de chemare in garanție nu este întemeiata, deoarece Curtea de Conturi a României este ordonator principal de credite, iar sumele de bani ce urmează sa le plătească reclamantelor urmează sa fie incluse chiar de catre parata in bugetul viitor sau sa formuleze o cerere de rectificare a bugetului, Ministerul Finanțelor având doar atribuții bugetare prevăzute de lege, fara a putea interveni in proiectele bugetare propus de ordonatorii principali de credite.
În termen legal, împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat, atât recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României cât și recurenții-reclamanți.
Prin recursul formulat, recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României, reprezentată prin președinte, critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Sentința civilă nr. 5304/26.06.2008, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr- a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ.):
Art.14 din nr.OG3/2006, aprobată de Legea nr. 323/2006, precum și art.14 nr.OG10/2007, aprobată prin Legea nr.231/2007, prevăd in claris faptul că acordarea sporului de 10% se cuvine pentru existența unor condiții vătămătoare de muncă.
Dovezile legale ale existenței acestora rezidă în buletinele de determinare emise de autoritățile abilitate în acest sens.
Pentru perioada 01.01.2006-01.09.2007 reclamanții nu au adus aceste probe, or, pe cale de consecință, ținând seama de art.l 169 cod civil și făcând aplicarea principiului de drept "de quae non sunt quae non apparent idem est judicium"(tot ce nu este dovedit în instanță este presupus ca inexistent) rezultă fără echivoc că, în acest interval de timp nu există condiții vătămătoare de muncă la Curtea de Conturi a României.
Buletinele de măsurare a densității undelor electromagnetice, nr.1-9, la sediul Curții de Conturi a României, au fost întocmite în luna septembrie 2007.
Avizul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse -Inspectoratul Teritorial d e muncă nr.31531/R, pentru acordarea sporului salarial prevăzut de art.14 din nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr.231/2007, a fost emis la 21.09.2007.
Categoriile de personal contractual, cuantumurile sporului șj condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea in cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Urmare, în mod legal și temeinic, de la data îndeplinirii condițiilor legale, respectiv luna septembrie 2007, prin Hotărârea nr.49/19.09.2007 a Plenului Curții de Conturi a României și Ordinul nr.515/26.10.2007 al Președintelui Curții de Conturi, personalul contractual al Curții de Conturi a României - categorie din care fac parte și reclamanții - a beneficiat de acest drept salarial.
De aceea, acordarea sa prin sentința civilă recurată, pe o perioadă anterioară, începând cu 01.01.2006, este neîntemeiată, întrucât, în speță suntem în prezența unor condiții suspensive, de îndeplinirea cărora depinde însăși nașterea dreptului salarial.
Prin recursul formulat, recurenții-reclamanți loniță, critică sentința, arătând următoarele:
Cu privire la sporul pentru condiții grele, acesta se cuvine deoarece salarizarea reclamantelor a fost reglementată de Legea nr.50/1995 privind salarizarea personalului Curții de Conturi în perioada 1995 - 1998.
Prin anexa nr. X din Legea nr. 154/1998 au fost abrogate o serie de dispoziții din legea nr. 50/1995, nu însă și art. 10 alin. 1 care reglementează sporul pentru condiții grele de muncă. De asemenea, acest spor nu a fost abrogat nici prin OG nr. 160/2000) acest act normativ nu se referă decât la categoria "controlori financiari").
Pentru a respinge cererea de acordare a sporului de condiții grele, instanța de fond a arătat că anterior acestui act normativ, reclamantele, în calitate de personal contractual, erau salarizate în baza anexei nr. VIII 2 din Legea nr. 154 1998, anexă ce a fost abrogată. Art. 15 a abrogat și orice alte dispoziții contrare, în concluzie și art. 10 alin. 1 din Legea nr. 50/1995 ".
Recurentele arata ca aceasta concluzie este eronată, având în vedere că prin art. 15 din OUG nr. 24/2000 se prevede că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă anexele nr. IV/l-IV/3, V, VI, VII/2-VII/12, VIIl/1, VIII/2, IX/l ȘI IX/2 la Legea nr. 154/199, precum și orice alte dispoziții contrare".
Așadar, în măsura în care ar fi dorit să abroge dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr.50/1995 legiuitorul ar fi putut să abroge în mod expres. Așadar, din acest punct de vedere art. 10 alin. (1) este în vigoare, nefiind abrogat expres.
Cu privire la sintagma "precum și orice alte dispoziții contrare", prevăzută de art. 15 din OUG nr. 24/2000, care ar putea conduce la ideea unei abrogări implicite, trebuie observat că acordarea acestui spor în baza art. 10 alin. (1) din Legea nr. 50/1995 nu contravine nici unei dispoziții ale OUG nr. 24/2000,ci este un drept de natură salarială alături de celelalte drepturi prevăzute prin OG nr. 24/2000, deoarece condițiile de muncă, în temeiul cărora a fost acordat sporul, nu s-au modificat sub imperiul OUG 24/2000, astfel încât să fie necesară eliminarea lui. Aceleași condiții de muncă și aceleași atribuții au fost și sub imperiul Legii nr. 50/1995 și sub imperiul OUG nr. 24/2000.
Cu privire la argumentația instanței de fond conform căreia "actele normative care au reglementat condițiile de salarizare pentru personalul contractual în perioada 2005 - 2008 nu prevăd dreptul la plata unui spor pentru condiții grele de muncă" recurentele menționeaza că nu are nici o relevanță, atâta vreme cât acest drept este reglementat în legea cadru și anume Legea nr. 50/1995. O eventuală prevedere a acestui spor ar fi fost o dublare inutilă a prevederilor legale, iar scopul actelor normative din perioada 2005-2008 a fost acela de a modifica anumite prevederi privind salarizarea personalului contractual din cadrul Curții de Conturi și nu de a da o nouă reglementare salarizării. Or, din moment ce sporul a rămas nemodificat, nu avea nici un sens să se reia în actele normative din perioada 2005-2008.
Prin OG nr. 10/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat (act normativ adoptat la 31.01.2007 si modificata prin Legea nr. 231 din 06.07 2007) s-a stabilit - art.13 alin 1: "Spor de confidențialitate se acordă personalului " contractual din aparatul de lucru al Guvernului și al Ministerului Integrării Europene, în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și personalului contractual din instituțiile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor".
In analiza acestei situații trebuie avut în vedere că prin Legea de organizare și funcționare a Curții de Conturi, Legea 94/1992, la art.4 alin.3 este prevăzută obligația respectării secretului anumitor informații de care personalul angajat ia cunoștință în exercitarea sarcinilor de serviciu. "Dacă în exercitarea funcțiilor sale, Curtea de Conturi ia cunoștință de informații care constituie secrete de stat, de serviciu, comerciale sau individuale, aceasta este obligată să respecte caracterul lor și să le facă cunoscute numai autorităților îndreptățite.
In acest context, existând obligația de păstrare a secretului, ar trebui să existe și dreptul corelativ de a primi un spor de confidențialitate, spor a cărui existență actul normativ menționat mai sus o stabilește, urmând a fi acordat în funcție de specificul activității desfășurate de personalul contractual.
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare pentru toate persoanele aflate într-o situație comparabilă. Din moment ce reclamanții sunt într-o situație identică (nu doar comparabilă) cu categoriile de personal din cadrul Curții de Conturi (controlorii financiari și consilierii de conturi) sub aspectul prestării unei munci în d continuu în cadrul aceleiași autorități (Curtea de Conturi) nu se poate admite să fie tratați diferit, în mod discriminatoriu fața de restul personalului, prin refuzul acordării sporului pentru activitate neîntreruptă. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu exista nici o justificare obiectivă și rezonabilă a excluderii lor, deoarece criteriul acordării sporului pentru activitate neîntreruptă este val și același: exercitarea activității în mod continuu în cadrul Curții de Conturi.
In concluzie, prin neacordarea acestui spor, petenții sunt în mod evident și grav discriminați, deoarece se află în aceeași situație juridică și faptică, ce generează acordarea acestui spor salarial și pentru restul personalului.
Analizand sentinta recurata prin prisma cricitilor formulate, Curtea retine urmatoarele:
In ceea ce priveste sporurile de fidelitate, confidentialitate si stabilitate, instanta de fond a retinut in mod corect ca acestea sunt solicitate in temeiul OG nr. 10/2007 si al Legii nr. 231/2007, dar pe o perioada anterioara intrarii in vigoare a acestora, astfel ca nu pot fi acordate recurentilor reclamanti, pentru ca se opune principiul constitutional al neretroactivitatii legii. Faptul ca in contractele de munca ale recurentilor s-ar fi prevazut obligatiile de fidelitate si de confidentialitate nu genereaza nicio obligatie corelativa in sarcina angajatorului, de a le plati sporuri salariale cu acest titlu, intrucat nu exista nicio prevedere legala in acest sens.
Motivul de recurs invocat de Curtea de Conturi a Romaniei, referitor la sporul pentru conditii vatamatoare prevazut de art. 14 alin. 1 din OG nr. 10/2007 si, anterior, de art. 14 din OG nr. 3/2006, este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:
Din Hotararea nr. 49/19.09.2007 a Plenului Curtii de Conturi rezulta ca buletinul de masurare a undelor electromagnetice a fost intocmit la data de 13.09.2007, astfel ca pentru perioada anterioara ( adica intre 26.01.2006-data intrarii in vigoare a OG nr. 3/2006 si 01.09.2007 - data acordarii acestui spor prin Hotararea nr. 49/19.09.2007) nu exista nicio dovada ca recurentii-reclamanti si-au desfasurat activitatea in cadrul unei institutii in care functioneaza instalatii care genereaza campuri electromagnetice de radiofrecventa produse de emitatori pentru comunicatii, instalatii de microunde, instalatii de curenti de inalta frecventa, statii de bruiaj. Or, art. 14 alin. 3 din OG nr. 10/2007 prevede expres ca pentru acordarea acestui spor este obligatoriu buletinul de determinare emis de autoritatile abilitate. Cum acest buletin s-a intocmit la data de 13.09.2007, in mod corect angajatorul a hotarat acordarea acestui spor incepand cu data de 01.09.2007.
Prima instanta a facut o gresita aplicare a legii sub acest aspect, motiv de modificare a hotararii prevazut de art. 304 pct.9 proc.civ. Nu se poate retine ca angajatorul trebuie sa plateasca acest spor in orice conditii, chiar in lipsa indeplinirii conditiilor legale de acordare, numai pentru faptul ca nu a initiat masurile pentru determinarea conditiilor speciale de munca inca de la data intrarii in vigoare a actului normativ. La randul lor, salariatii puteau solicita, in caz de pasivitate a angajatorului, obligarea acestuia la initierea masurilor mentionate, dar se poate constata ca nici acestia nu au manifestat diligenta corespunzatoare, astfel ca nici nu sunt indreptatiti la plata sporului pretins, anterior datei de 01.09.2007.
In consecinta, se va dispune admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul că se vor respinge ca neîntemeiate și pretențiile reprezentând sporul de 10% pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 1.01.2006-1.09.2007, precum și dispoziția referitoare la înscrierea acestui spor în carnetele de muncă.
In ceea ce priveste recursul declarat de reclamanti, acesta este nefondat, urmand a fi respins, pentru aceleasi considerente expuse pe larg de prima instanta in cuprinsul sentintei, pe care Curtea si le insuseste.
Astfel, in privinta sporului de confidentialitate, recurentii invoca discriminarea de alte categorii socio-profesionale,carora le incumba aceeasi obligate de pastrare a confidentialitatii lucrarilor si care beneficiaza de sporul mentionat, in mod corelativ.
Curtea nu poate retine argumentul ca se incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi intre cetateni, intrucat instanta de judecata nu are competenta de a anula sau de a refuza aplicarea unui act normativ cu putere de lege, considerand ca este discriminatoriu, si nici de a-l inlocui cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii, in acest sens fiind considerentele Deciziei nr. 818/03.07.2008 a Curtii Constitutionale, prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 si art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
In ceea ce priveste sporul pentru conditii grele de munca, prima instanta a retinut in mod corect ca temeiul de drept invocat in susținerea acestor pretenții este art. 10 alin. 1 din Legea nr.50/1995.
Articolul respectiv a fost insa abrogat implicit prin dispozițiile art.15 din OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, care a stabilit cadrul de salarizare si pentru personalul contractual al Curții de Conturi. Acest articol a prevazut ca la data intrării în vigoare a OUG nr. 24/2000 se abrogă anexele nr. IV/1-IV/3, V, VI, VII/2-VII/12, VIII/1, VIII/2, IX/l și IX/2 la Legea nr. 154/1998, precum și orice alte dispoziții contrare, iar anterior acestui act normativ, recurentele-reclamante erau salarizate in baza anexei VIII/2, abrogata expres. Art. 15 a abrogat și orice alte dispoziții contrare, in concluzie si art. 10 alin.l din Legea 50/1995.
de considerentele de fapt si de drept expuse, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr.5304/26.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, in contradictoriu cu, Cartal, si Ministerul Finantelor Publice.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că.
Respinge ca neîntemeiate și pretențiile reprezentând sporul de 10% pentru condiții vătămătoare, pentru perioada 1.01.2006-1.09.2007, precum și dispoziția referitoare la înscrierea acestui spor în carnetele de muncă.
Menține celelalte dispoziții.
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți, CARTAI, -, -, împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
16.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
