Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 477/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.477
Ședința publică din data de 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- ---
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Pucioasa, Bulevardul, nr. 10, jud. D, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, localitatea Târgoviște, Bulevardul Calea B, nr. 3, județul D, prin reprezentant legal cu domiciliul ales la sediul Federației Naționale Sindicale "Justiție" B -- -38, împotriva sentinței civile nr.1180 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector.5.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația acestuia și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-reclamant având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Depune la dosar copia deciziei nr.21/10.03.2008 a ÎCCJ.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil formulat de reclamanții reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr.1180 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița constata următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de stres, în procent de 50% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu data de 20 aprilie 2004 și până în prezent, precum și acordarea lunară acestui spor, în continuare în condițiile prevăzute de art. 47 din Legea 50/1996 republicată și modificată privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Reclamanții au arătat în motivarea acțiunii că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin art. 421din Legea nr. 104/1999, grefierii beneficiau de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Art. 47 din Legea 50/1996 fost abrogat indirect prin. Art. 50 din OUG nr. 177/06.12.2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților cu mențiunea că la data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă art. 1 ind. 1 precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților. Acest articol se referă la indemnizațiile magistraților și salariile de bază pentru celelalte categorii de personal din organele judecătorești, cât și la modalitatea de stabilire acestora.
Reclamanții au susținut că ulterior reglementării, sporul a fost abrogat indirect și parțial, iar al doilea act normativ s- abrogat în totalitate, reglementarea de abrogare indirectă și parțială sporului de stres, astfel că dreptul prevăzut de art. 47 din legea 50/1996 este și rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care reglementează și pe cale de consecință, el trebuie acordat în continuare personalului din organele judecătorești, condițiile de risc și suprasolicitare neuropsihică nu s-au schimbat, dat fiind faptul că au crescut cerințele și exigențele actului de justiție, odată cu intrarea României în Uniunea Europeană.
Prin întâmpinarea formulată Curtea de Apel Ploieștia solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că OUG 27/2006 prevede abrogarea OUG 177/ 2002, iar la art. 41 lit. F stipulează în mod clar că se abrogă orice alte dispoziții contrare.
mai arătat că legiuitorul a stabilit clar și fără echivoc că drepturile personalului auxiliar al instanțelor judecătorești sunt reglementate prin OG nr. 8/2007, iar actuala reglementare nu cuprinde și sporul solicitat exclusiv conform OUG 27/2006, alte dispoziții contrare nefiind aplicabile.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Ministerul economiei și Finanțelor solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acesta nu se confundă cu bugetul de stat, rolul său fiind de răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
La rândul său pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece, art. 47 din Legea nr. 50/1996 invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor fost abrogat total și explicit prin art. 1 pct. 42 din OG 83/2000, că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate, reprezintă problemă de legiferare, fiind vorba despre opțiune a legiuitorului, singurul în măsură să reglementeze criteriile de acordare sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1180 din 23 noiembrie 2007 admis excepția calității procesuale pasive pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin care fost acordat sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, invocat de reclamanți în susținerea pretențiilor lor, a fost total și explicit abrogat prin art. 1 din OG 83/2000. Astfel este evident că, abrogarea dispozițiilor care prevedeau acordarea sporului de 50% reprezintă o problemă de legiferare care prevedeau acordarea sporului de 50% reprezintă o problemă de legiferare menținerea reglementării doar opțiune legiuitorului.
Așa fiind nu poate fi vorba despre rămânerea în vigoare art. 47 din Legea 50/1996, deoarece legiuitorul stabilit fără echivoc că prevederile respective sunt abrogate, iar în conformitate cu dispozițiile art. 63(3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative " abrogarea unei dispoziții sau unui act normativ are caracter definitiv. Nu este permis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se pună în vigoare actul normativ inițial.
Nici prin Legea nr. 8 privind salarizarea personalului auxiliar nu s-a prevăzut acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor cererea s-a respins pentru lipsa calității procesuale pasive, excepția invocată de acesta fiind întemeiată motivat de faptul că rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite.
Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit acțiunea acestora a fost respinsă deoarece abrogarea dispozițiile legale privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare prin Ordonanța nr.83/2000 este nelegală și oricum contrară realităților din instanțele de judecată la care au crescut volumul de muncă cât și factorii de risc.
Mai pretind recurenții că soluția instanței de fond este în contradicție și cu Decizia pronunțată de ICCJ - Secțiile Unite într-un recurs în interesul legii la 10 martie 2008.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a temeiurilor de casare prev. de art. 304 și 3041Cod pr. civilă, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege [ art. 108 alin. (3) din Constituție]. Dar asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
Mai este de reținut că la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României. Tot în acest sens este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent -, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.
Curtea Constituțională are însă în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituție, instanțelor judecătorești.
Or, art. I pct. 42 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare, sunt din acest motiv neconstituționale, conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, și își încetează efectele.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect învestită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
În acest sens prin Decizia nr. XXI din 10 martie 2008 ICCJ - Secțiile Unite a stabilit că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 Legea nr. 50/1996 se constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001.
Așa fiind în temeiul art. 312 Cod pr.civilă, Curtea admițând recursul, va modifica în parte sentința în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu 1 iulie 2004 și în continuare până la încetarea dreptului, urmând a fi menținute restul dispozițiilor sentinței, respectiv respingerea acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții, -, toți cu domiciliul ales la sediul Judecătoriei Pucioasa, Bulevardul, nr. 10, jud. D, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Dâmbovița, localitatea Târgoviște, Bulevardul Calea B, nr. 3, județul D, prin reprezentant legal cu domiciliul ales la sediul Federației Naționale Sindicale "Justiție" B -- -38, împotriva sentinței civile nr.1180 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința în sensul că admite acțiunea și obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Dâmbovița să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază, începând cu 1 iulie 2004 și în continuare până la încetarea dreptului.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
red AB/DV
3 ex/27.03.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
G
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
