Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 5868/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5868
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 942/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, -, Mari, -, -, -, -, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Olt și autoritatea consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru administrare probatoriu, precizări ce au fost depuse la dosar, iar în cauză se cere judecarea pricinii potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 942 din 22 mai 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor Public și CNCD si in consecință respins acțiunea fată de acești pârâți.
respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Justiției.
S- admis în parte acțiunea formulată de reclamanții -, -, Mari, -, -, -, -, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul O l
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL CRAIOVA si Tribunalul O l sa plătească reclamanților drepturile salariale restante, reprezentând indemnizația de 10% din salariul brut pentru perioada 01.03.2007 la zi, actualizate la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor Publice, aceasta a fost admisă motivat de faptul că răspunzător pentru realizarea prevederilor bugetare și repartizarea pe ordonatori principali de credite a sumelor stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală este Guvernul și nu MEF, în cauza de față MEF neavând calitatea de ordonator principal de credite.
A fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive CNCD, întrucât acest organism nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât, deoarece conform art. 16-20 din OG nr. 137/2000 este instituția abilitată și investită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare, să constate și să sancționeze contravențiile prevăzute de OG nr. 137/2000, această instituție nefiind obligată la "a face ceva" în favoarea reclamanților.
A fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive Ministerului Justiției, întrucât acest minister este ordonator principal de credite și are atribuții în ceea ce privește solicitarea și repartizarea fondurilor necesare salarizării reclamanților.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reținut că, potrivit art. 19 punctul. 3 din Legea nr. 50/1996, grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunara de 10 % din salariul brut, calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Dispozițiile art. 6 alin 2 din Codul Muncii stipulează ca tuturor salariaților care prestează o munca le sunt recunoscute dreptul la plata egala pentru munca egala, principiu instituit si de art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului.
Pe de alta parte, art. 4 si 16 din Constituția României consacra principiul egalității între cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării.
Art. 20 din legea fundamentala a statului stipulează ca dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenilor trebuie interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care România este parte.
Acest principiu este reluat si de art. 1 alin 2 lit. i din OG 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 care garantează egalitatea intre cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Potrivit art. 2 alin 1 din OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința, pe baza de orice criteriu, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, in condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vieții publice iar conform alineatului 2 sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alineatul 1, fata de alte persoane, in afara cazului in care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
In speța nu s-a invocat si nici nu s-a dovedit existenta unui scop legitim, care sa justifice aceasta discriminare.
Reclamanții din cauza de fata îndeplinesc si ei funcția de grefier in cadrul Judecătoariei S parte din ei neefectuând activități din cele enumerate mai sus. Deși îndeplinesc aceeași funcție, iar in virtutea funcției, aceeași munca egala cu beneficiarii sporului de 10 %, nu au primit acest drept, fiind astfel prejudiciați.
Are loc astfel o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare ce incalca dispozițiile legale in materie si anume, art. 23 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, OG 137/2000 aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004 si art 6 alin 2 din Codul Muncii.
Instituirea unor astfel de sporuri in favoarea numai a unor categorii de grefieri conduce la aplicarea unui tratament diferențiat care rezida intr-o ilegalitate si a unui tratament diferit in ceea ce privește drepturile salariale, creându-se astfel o discriminare în cadrul aceleiași profesii.
Împrejurarea ca nu toți reclamanții au desfășurat activități din cele prevăzute in art 19 pct. 3 din Legea nr. 50 /1996 si nu sunt astfel îndreptățiți la plata drepturilor prevăzute de acest text de lege, nu poate conduce la respingerea drepturilor reclamanților, întrucât modalitatea de acordare a indemnizației de 10% reprezintă prin ea însăși o practica discriminatorie, paratul Ministerul Justiției neputând invoca propria culpa.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Ministerul Justiției și Libertăților, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de recurs susține că textele de lege pe care instanța își fundamentează argumentația sunt neconstituționale, invocându-se și excepția de neconstituționalitate a disp. art. 1 alin. 2 lit. e pct. i și art. 27 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, întrucât în mod neîntemeiat a apreciat instanța de fond că există discriminare prin lege care justifică transformarea acesteia în autoritate legiuitoare. Pe fond, s-a arătat că drepturile solicitate de reclamanți au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și numai în raport de timpul efectiv lucrat. S-a arătat că sunt incidente motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 4, 5 și 9.pr.civ. și că nu i s-a comunicat pârâtului Ministerul Justiției raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, încălcându-i-se astfel acestuia dreptul la apărare.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații,deși legal citați,nu au depus întâmpinare în cauză.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 1 alin 2 lit. i din OG 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002 modificata prin Legea nr. 27/2004, care garantează egalitatea intre cetățeni, prin excluderea privilegiilor si discriminării, subliniindu-se dreptul la un salariu egal pentru munca egala.
Or, prin decizia Curții Constituționale nr. 1325 din 2008, fost admisă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, apreciindu-se că acestea sunt neconstituționale in măsura in care din ele se desprinde interesul ca instanțele judecătorești au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, si sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
S-a apreciat că un asemenea interes al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competenta de a desființa norme juridice instituite prin lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse in alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat in art. 1 alin. (4) din Constituție, precum si prevederile art. 61 alin. (1), in conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
Curtea mai constată că drepturile solicitate de reclamanți, respectiv indemnizația lunară de 10% din salariul brut, au fost stabilite de legiuitor exclusiv în favoarea personalului auxiliar prevăzut în mod expres de art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 (grefierii care participa la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare si a falimentului, a celor de executare penala si civila, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum si cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii), calculata in raport de timpul efectiv lucrat.
Or, în cauză, chiar reclamanții au arătat că nu se încadrează în nici una dintre categoriile de personal auxiliar de specialitate limitativ prevăzute de textul normativ pentru a putea beneficia de indemnizația lunară de 10% din salariul brut.
Chiar Înalta Curte de Casația și Justiție, admițând recursul în interesul legii, prin decizia nr. 24/2008, a statuat că dispozițiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 50/1006 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, și ale art. 3 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției se interpretează în sensul că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Se apreciază că, n materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calității de personal auxiliar de specialitate, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri, care sunt diferențiate atât din punctul de vedere al funcției, cât și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară, cu incidență în ceea ce privește condițiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
Instituirea unor reguli speciale, în considerarea unor situații deosebite, nu contravine principiului constituțional pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală, deoarece art. 41 alin. (4) din Constituția României vizează doar excluderea oricărei discriminări în materia stabilirii sau modificării salariilor categoriilor de personal care au același fel al muncii, aceleași cerințe și condiții de muncă și aceleași atribuții de serviciu, nu și identitatea de tratament juridic.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru ca reclamații să beneficieze de indemnizația menționată, neexistând nici un temei legal pentru admiterea acțiunii acestora.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 312.pr.civ. va fi admis recursul și va fi modificată sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 942/22.05.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, -, Mari, -, -, -, -, precum și cu intimații-pârâți Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul Olt și autoritatea consultativă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Modifică sentința, în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/25 11 2009
fond:
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Corneliu Maria, Mihaela
