Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1152/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1152/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PRESEDINTE: Prof.-.dr.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului T și Municipiul T prin Primar, împotriva deciziei civile nr.65/A/2.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții - SRL și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții recurenți Primăria Municipiului T și Municipiul T prin Primar, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 60 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată, conform motivelor invocate în scris la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.65/A/2.02.2009, Tribunalul Timișa respins apelul pârâților împotriva sentinței civile nr.11488/20.11.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara, prin care s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de - SRL T împotriva pârâților și Primăria Municipiului T și Municipiul T prin Primar, constatându-se încetarea efectelor contractului de închiriere nr.978/30.05.2000 încheiat între RA Urbis T și pârâta, cu consecința evacuării acesteia din urmă din imobilul situat în T,-, apart.7.
Restul petitelor acțiunii au fost respinse.
Instanța a reținut legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de judecătorie, în raport cu clauzele contractuale și dispozițiile OUG nr.40/1999.
Astfel, s-a reținut că, contractul de închiriere s-a încheiat pe perioada 01.06.2000 - 07.04.2004, cu posibilitatea reînnoirii prin acordul părților, în condițiile clauzei contractuale de sub art.1 alin.4 din contract.
S-a reținut că, prin efectele Legii nr.10/2001, cota de părți din imobil a fost restituită fostului proprietar tabular la data de 8.03.2004, în timp ce cealaltă cotă de părți din imobil a fost restituită fostului proprietar în anul 2006, situație de natură a activa dispozițiile art.9 (1) din OUG nr.40/1999, potrivit cu care pârâta avea posibilitatea solicitării noului proprietar al bunului încheierea unui nou contract de închiriere, posibilitate de care pârâta nu a uzat.
Prorogarea legală termenului contractual a expirat la data de 8.04.2004, astfel că instanța a apreciat irelevanța dispozițiilor art.1 din OUG nr.40/1999, dat fiind că pârâta nu și-a manifestat voința privind încheierea unui nou contract cu proprietarul tabular al imobilului în perioada cuprinsă între 8.03.2004 - 8.04.2004.
Impotriva acestei hotărâri pârâții Primăria Municipiului T și Municipiul T prin Primar au declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârii, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.8 și 9.pr.civ. cu referire la Legea nr.10/2001, HG nr.498/2003, OUG nr.40/1999, OUG nr.8/2004, context în care se subliniază nelegalitatea hotărârii prin aceea că la data de 8.04.2004 bunul - obiect al contractului de închiriere - nu se afla în proprietatea notificatorului, acesta dobândind imobilul abia la data de 5.04.2006, prin Dispoziția Primarului Municipiului T nr.864/2006, astfel că actul juridic în discuție intra sub incidența OUG nr.9/2004 fiind prelungit de drept pe perioada 8.04.2004 - 8.04.2009.
Apoi se susține neobservarea dispozițiilor art.15 din Legea nr.10/2001, care conferă pârâtei posibilitatea de a locui în imobil până la obținerea unei locuințe corespunzătoare, în condițiile legii.
Hotărârea este criticată și prin aceea că nu există motive de nulitate absolută a contractului de închiriere, în sensul art.948 civil, iar proprietarul tabular nu s-a prezentat pentru punerea sa în posesie.
De asemenea, se susține că nu există nici motive de reziliere a contractului pentru neplata chiriei, în raport cu exigențele art.11 (1) din OUG nr.40/1999.
In cauză, nu s-a depus întâmpinare.
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. pr.civ. în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.8 și 9.pr.civilă, invocate, căci instanța a analizat actul juridic dedus judecății, fără a-i schimba natura, raportând, deopotrivă, existențele acestuia la normele juridice incidente în cauză, invocate și ca temei juridic al cererii de chemare în judecată.
Astfel, aserțiunile înfățișate ca motive de recurs ar avea relevanță juridică numai dacă s-ar fi dovedit în cauză că în perioada 8.03.2004 - 8.04.2004 locatarul și-ar fi manifestat voința în raport cu noul proprietar al imobilului de încheia un nou contract de închiriere, în condițiile art.13 (1) din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Această dovadă nu a fost făcută în cauză.
Apoi, instanța a constatat încetarea efectelor contractului de închiriere. Ea nu a pronunțat nici nulitatea absolută a contractului, nici rezilierea acestuia.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că "nepunerea în posesie" a fostului proprietar al bunului, care a dobândit bunul prin Dispoziția emisă în baza Legii nr.10/2001, nu prezintă relevanță juridică în raport cu natura și obiectul litigiului, care evidențiază un demers juridic menit a conduce tocmai la eliberarea imobilului în scopul intrării în posesia faptică a acestuia de către fostul proprietar tabular.
Nici discuțiile vizând titlul notificatorului nu au relevanță, câtă vreme nu s-a prescris dreptul de înscriere în CF a Dispoziției Primarului Municipiului
Nici împrejurarea că cea de-a doua cotă (de părți) din imobil a fost atribuită notificatorului în anul 2004 nu are relevanță juridică, în raport cu dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001 și față de împrejurarea că la data de 8.03.2004 s-a restituit notificatorului cota de părți din imobil.
Efectul declarativ al Dispoziției emise în baza Legii nr.10/2001 se opune raționamentului exprimat în motivele de recurs invocate.
Așa fiind, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul pârâților, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâților Primăria Municipiului T și Municipiul T prin Primar împotriva deciziei civile nr.65/A/2.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Marinela
Prof.-.dr.- - - - -
GREFIER,
Red.:/ 24.11.2009
Tehnored./M/ 2 ex./09.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud. C,
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
