Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1158/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1158/
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PRESEDINTE: Prof.-.dr.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei civile nr.558/A/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții recurenți, și avocat, iar pentru pârâtul intimat Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T se prezintă consilier juridic.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate ori excepții invocate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii reclamanților, conform motivelor invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.558/A/11.06.2009 Tribunalul Timiș a respins apelul declarat de reclamanții apelanți împotriva sentinței civile nr.167/7.01.2009 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, prin care s-a respins acțiunea reclamanților împotriva pârâtului Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului T, ca nefondată.
Ambele instanțe au reținut că numita a dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.7, înscris în CF 585 T, prin cumpărare în condițiile Legii nr.112/1995, în anul 1997. Bunul a fost transmis prin moștenire testamentară numiților și (2004), fiind transmis, în data de 28.08.2006, reclamanților în cauză, prin vânzare-cumpărare, în cotă de în favoarea familiei și în favoarea familiei, terenul aferent imobilului fiind proprietatea Statului Român.
Instanțele au reținut netemeinicia acțiunii prin prisma dispozițiilor art.9, 21, 26 din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit cu care dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției se dobândește în mod similar, respectiv prin vânzare, iar nu cu titlu gratuit.
Au fost înlăturate de la aplicare dispozițiile art.33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995 în reglementarea inițială, în raport cu modificările acestei norme prin republicarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, cât și în raport cu împrejurarea că dispozițiile art. 33 menționate, făceau trimitere la art.35 (2) din Legea nr.18/1991 (devenit art.36 (2) după republicarea Legii nr.18/1991, care vizau inclusiv terenul de sub construcție.
S-a apreciat că reclamanții, în calitate de proprietari ai locuinței, pot opta pentru dobândirea terenului aferent acesteia prin cumpărare de la Statul Român, în condițiile legii.
Impotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs, invocând nelegalitatea hotărârilor din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.7, 8, 9.pr.civ. context în care se susține că instanța nu s-a pronunțat cu privire la suprafața terenului aferent construcției, deși în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică, nesocotindu-se, totodată, și dispozițiile art.21 din Legea nr.112/1995, art.37 din HG nr.20/1996 și jurisprudența în materie.
Recurenții susțin că instanțele au dat o interpretare greșită legii, care consacrând dreptul de cumpărare al construcției, implicit a consacrat și dreptul de proprietate asupra terenului aferent acesteia în vederea asigurării funcționalității bunului, după destinația sa.
In sprijinul acestei alegații reclamanții au depus hotărâri judecătorești pronunțate în cazuri similare.
In sprijinul criticilor formulate în recurs sunt invocate dispozițiile art.21 din Legea nr.112/1995, art.37 din HG nr.20/1996 și ale Legii nr.1/2009.
Verificând recursul astfel declarat, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. pr.civ. în raport cu motivele de recurs, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9.pr.civ. invocate, hotărârea recurată fiind legală, din perspectiva normelor juridice aplicabile litigiului.
Astfel, probele administrate în cauză, relevă că antecesorii reclamanților au dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare, obiectul contractului de vânzare-cumpărare fiind exclusiv apartamentul nr.7, în condițiile art.9 din Legea nr.112/1995, care vizează imobilele cu destinație de locuință, iar nu și terenul aferent acestora, deținute în baza unor contracte de închiriere cu titlu de folosință, sens în care s-a emis Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr.15/2004, chiria fiind stabilită în condițiile OUG nr.40/1999.
Dispozițiile art.36 (2) din Legea nr.18/1991 nu pot fi aplicate prin analogie, întrucât ipoteza celor două legi (Legea nr.18/1991, republicată și Legea nr.112/1995), este diferită, iar Legea nr.112/1995 nu conține dispoziții similare în privința dobândirii terenului aferent construcțiilor.
Curtea reține că instanța a dat o interpretare judicioasă dispozițiilor art.9, 21, 26 (alin.ultim) din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicate, potrivit cu care terenurile aferente construcțiilor înstrăinate în baza art.9 din Legea nr.112/1995 pot fi dobândite ca și dreptul de proprietate asupra construcției, cu plata integrală sau în rate a prețului, în măsura în care nu sunt restituite în natură foștilor proprietari, în condițiile legii, și, evident în măsura în care cumpărătorul construcției își exercită dreptul de opțiune în sensul cumpărării terenului aferent construcției dobândite, de asemenea, prin cumpărare.
Pe cale de consecință, normele în vigoare la data judecății prezentei cauze nu permit dobândirea terenului aferent locuințelor dobândite în baza Legii nr.112/1995 cu titlu gratuit, aspect ce rezultă, în principal, din interpretarea legiuitorului furnizată prin art.37 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, în forma sa republicată.
Apelul la jurisprudență în acest context este irelevant, aceasta nefiind consolidată în raport cu data republicării normelor metodologice menționate, motiv pentru care nu a dobândit valoare de izvor de drept în materie.
Așa fiind, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul reclamanților, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților, și împotriva deciziei civile nr.558/A/11.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Marinela
Prof.-.dr.- - - - -
GREFIER,
Red.:/25.11.2009
Tehnored./M/ 2 ex./07.12.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Carmina Orza, Marinela
