Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 126/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIE Nr.126
Ședința publică de la 02 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 2: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Protea
GREFIER: -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de pârâta, împotriva deciziei civile nr.788 din 07 noiembrie 2007 Tribunalului Iași; cauza având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde av. pe pentru intimații și; lipsă fiind recurenta și intimata ().
Procedura legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată. Nu a fost indicată valoarea bunului în vederea verificării timbrajului, potrivit mențiunii cu care recurenta a fost legal citată pentru acest termen.
Av. depune la dosar împuternicirea avocațială a apărătorului titular cât și delegația de substituire.
Prezentându-se raportul, în conformitate cu disp.art.308 Cod procedură civilă, se apreciază că cererea de recurs a fost introdusă în termen, este motivată; nu îndeplinește cerințele de formă, nefiind timbrată corespunzător.
Cum pentru acest termen recurenta, legal citată cu mențiunea evaluării bunului pentru a se verifica timbrajul, nu au făcut nici o dovadă, neconformându-se mențiunii cu care a fost citată, se invocă excepția netimbrării recursului și se dă cuvântul intimaților cu privire la acest aspect.
Av. cere a se anulat ca insuficient timbrată cererea de recurs, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Depune la dosar chitanța nr.-/12.03.2008, reprezentând onorariu avocat.
Cauza rămâne în pronunțare cu privire la excepția invocată.
După deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6442 din 30 mai 2007, Judecătoria Iași admite excepția lipsei coparticipării procesuale pasive a pârâților.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și în contradictoriu cu pârâta și reclamanta-pârâtă.
Constată nulitatea absolută a procesului-verbal din 03.06.1998 încheiat între și.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea civilă înregistrată la instanță sub nr.19254/29.-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții (), G, și, solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 1000. teren cumpărat prin înscris sub semnătură privată la 03.06.1998 de la vânzătoarea, recăsătorită.
Reclamanta a arătat că suprafața de 1000. teren face parte din suprafața de 5000. teren pentru care au titlu de proprietate pârâții.
Pârâții și au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât nu este coindivizar și nu are calitatea de succesor în drepturi a vreunuia dintre coindivizarii bunului indiviz pentru care solicită partajul, iar la data încheierii promisiunii de vânzare soțul promitentei vânzătoare era în viață.
A menționat că terenul nu se afla în patrimoniul debitoarei, iar reclamanta nu este un creditor chirograf care are o creanță certă, lichidă și exigibikă în realizarea căreia să poată exercita o acțiune în numele și pe seama debitorului aflat în pasivitate și nu are calitatea să ceară ieșirea din indiviziune pentru că dreptul său născut prin încheierea actului sub semnătură privată de a cere transmiterea proprietății în formă autentică - în cazul în care din varii motive debitorul nu-i poate transmite proprietatea terenului promis - se convertește în ultimă instanță într-un drept de creanță care o îndreptățește pe reclamantă, cel mult în a cere dezdăunări.
Totodată, au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat în contradictoriu cu reclamanta și pârâta constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată din 03.06.1998, încheiat între, în calitate de promitentă cumpărătoare și () în calitate de promitentă-vânzătoare, întrucât suprafața de 1000. teren situat în comuna, la locul numit Dealul face parte din terenul proprietatea tatălui lor dobândit în indiviziune cu frații săi, iar la data încheierii convenției dreptul indiviz al tatălui lor era un bun propriu, așa încât mama lor nu avea nici o calitate pentru a promite vânzarea proprietății ce s-ar fi cuvenit tatălui lor.
S-a susținut că angajamentul mamei lor față de reclamantă este un pact asupra unei moșteniri nedeschise, act lovit de nulitate absolută potrivit dispozișiilor art.965 al.2 Cod civil.
În apărare s-au depus înscrisuri.
La termenul din 14.03.2007 reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că, potrivit art. 669 cod civil solicită autorizarea instanței de a figura în locul vânzătoarei în calitate de creditor privind dreptul la moștenire având calitatea de rezervatar în concurs cu clasa descendenților și și totodată să se autorizeze să accepte ea succesiunea în locul debitoarei potrivit art.699 Cod civil și să se dispună anularea renunțării acesteia la succesiunea soțului, precum și acordarea unui drept de retenție asupra terenului până la despăgubirea sa.
Pârâții și au invocat la termenul din 11.04.2007 excepția lipsei coparticipării procesuale pasive, întrucât acțiunea este formulată în contradictoriu cu trei pârâți, iar pe titlul de proprietate figurează mai mulți beneficiari.
Cu privire la excepția invocată și la fondul cauzei, instanța analizând probatoriul administrat și dispozițiile legale incidente a constatat cele ce vor fi în continuare expuse.
Comisia Județeană de fond funciar a emis pe numele beneficiarilor, și iu, titlul de proprietate nr.83127/1993 pentru suprafața de 5000.
Beneficiarii nu au solicitat ieșirea din indiviziune, iar la dosar nu s-a depus un certificat de moștenitor sau o hotărâre judecătorească, din care să rezulte cota cuvenită fiecăruia, precum și suprafața de teren și vecinătățile acesteia.
Reclamanta a încheiat cu procesul-verbal datat 03.06.1998, prin care a predat suma de 3.000.000 lei contravaloarea a 1000. teren arabil situat în tarlaua Dealul din comuna.
La data ăncheierii procesului-verbal era în viață, astfel că, numai acesta putea dispune de terenul ce reprezintă cota sa din titlul mai sus menționat, iar pârâta - () nu putea vinde ceea ce constituia un bun propriu al soțului său.
Pe de altă parte, potrivit certificatului de moștenitor nr.98/2006, pârâta în calitate de soție supraviețuitoare a renunțat la moștenirea lui.
Între beneficiarii titlului de proprietate nr.83127/1993 nu există un act autentic sau un înscris sub semnătură privată privind ieșirea din indiviziune, cu referire la suprafața de teren cuvenită și amplasamentul acesteia, și întrucât acțiunea este formulată doar în contradictoriu cu semnatarul procesului-verbal din 03.06.1998 și cu moștenitorii lui, în cauză este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților indicați de reclamantă în acțiune, așa cum a fost precizată.
Pe de altă parte, având în vedere că actul sub semnătură privată s-a încheiat când pârâta nu era moștenitoarea soțului său, reclamanta nu poate fi autorizată să accepte succesiunea în locul acesteia potrivit art.699 Cod civil, întrucât nu a făcut această solicitare în termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii potrivit art.700 Cod civil, aceasta având deschisă calea unei acțiuni pentru restituirea actualizată a prețului plătit.
Înscrisul sub semnătură privată din 03.06.1998 este lovit de nulitate absolută potrivit art.702, 965 Cod civil, întrucât învoirea s-a făcut asupra unei succesiuni nedeschise și nu de persoana care avea vocație la o cotă parte din terenul din titlul de proprietate, ci de o persoană care nici nu și-a manifestat opțiunea de a accepta succesiunea privându-i pe moștenitorii defunctului, iar pe de altă parte terenurile se pot vinde doar prin acte autentice potrivit legii circulației juridice a terenurilor.
Potrivit acestor considerente, instanța a respins acțiunea principală și a admis cererea reconvențională.
Reclamanta-pârâtă a declarat apel împotriva acestei sentințe.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr.788 din 07.11.2007, admite în parte apelul declarat de reclamanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 6442 din 30.05.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr.19254/2006, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți și în contradictoriu cu pârâții și reclamanta-pârâtă.
restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii.
În apel nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.294 și urm. Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că apelul este parțial întemeiat.
Astfel, instanța de fond a constatat corect lipsa coparticipării procesuale pasive obligatorii în acțiunea principală. Atât timp, cât obiectul acțiunii îl constituie ieșirea din indiviziune, oricare dintre coindivizari este obligat a chema în judecată toți ceilalți titulari ai aceluiași drept de proprietate.
Apelanta, inițial, a chemat în judecată toți beneficiarii titlului de proprietate dar ulterior a renunțat limitându-se la și moștenitorii lui.
de specialitate și practica judiciară s-au exprimat constant în sensul că ieșirea din indiviziune presupune participarea tuturor titularilor dreptului de proprietate asupra bunului respectiv (atât timp cât nu există impedimente obiective, tocmai în scopul de a se asigura posibilitatea exercitării depline a acestui drept).
Prin urmare, sentința instanței de fond, sub acest aspect, este legală și temeinică.
În ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.699 Cod civil, argumentele apelantei sunt neconvingătoare.
Apelanta este beneficiara unui înscris sub semnătură privată din care rezultă că a predat suma de 3.000.000 lei (vechi) numitei (fostă ) reprezentând contravaloarea a 1000. teren. Acest înscris reprezintă o promisiune de vânzare-cumpărare și nu un act de înstrăinare a terenului nefiind încheiat în formă autentică.
Această promisiune (antecontract) dă naștere la un drept de creanță, una dintre părți fiind obligată (obligația dea face) față de cealaltă să vândă în viitor un bun.
Apelanta reclamantă este titulara acestui drept corelativ cu obligația de "a face" a promitentului și nu titularul dreptului de proprietate asupra terenului.
Nu poate astfel beneficia de dispozițiile art.699 Cod civil deoarece în cazul în care promitentul nu mai vinde bunul respectiv, creditorul obligației are dreptul la daune-interese potrivit regulilor aplicabile obligațiilor de a face (art.1075 Cod civil). Potrivit acelorași considerente, nu este întemeiată cererea de anulare a renunțării la moștenire a numitei și de instituire a dreptului de retenție.
În ceea ce privește însă cererea reconvențională, s-a constatat că instanța de fond a apreciat greșit aplicabilitatea dispozițiilor art.965 și 702 Cod civil.
Astfel cum s-a arătat anterior, înscrisul sub semnătură privată constituie o promisiune de vânzare și nu un act de înstrăinare a unui bun. Această promisiune dă naștere unei obligații de "a face" pentru promitentul vânzător neavând efect asupra viitoarei succesiuni. Nu se diminuează patrimoniul succesoral, viitorul cumpărător fiind îndreptățit a cere doar daune interese conform art.1075 Cod civil.
Nu s-au considerat astfel îndeplinite dispozițiile art.965 Cod civil, iar acțiunea pentru constatarea nulității înscrisului sub semnătură privată (formulată pe calea cererii reconvenționale) este neîntemeiată.
Prin urmare, sub acest aspect s-a apreciat întemeiat apelul formulat, iar sentința atacată a fost schimbată în parte conform art.296 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, a fost respinsă cererea reconvențională și au fost păstrate restul dispozițiilor sentinței apelate ce nu contravin celor expuse anterior.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta-pârâtă, invocând motive de casare care se circumscriu celor prevăzute de dispozițiile art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă, considerând că, respectiv, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre dată cu încălcarea legii.
La cererea de recurs inițial formulată a fost anexat un timbru judiciar de 0,50 lei.
În raport cu dispozițiile art.2 din Legea nr.146/1997, recurenta avea obligația timbrării cererii de recurs formulată, la valoarea contestată.
Potrivit rezoluției administrative, pentru termenul de judecată din 02 aprilie 2008, recurenta a fost legal citată cu mențiunea să precizeze valoarea bunului pentru a se verifica timbrajul, conform procesului-verbal aflat la dosar, fila 8.
Cum la termenul din 02 aprilie 2008, nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la precizarea valorii contestate și achitarea taxelor de timbru, instanța, din oficiu, a invocat excepția netimbrării, rămânând în pronunțare cu privire la această excepție.
Potrivit disp.art.137 Cod procedură civilă, se va examina excepția privind netimbrarea cererii de recurs.
Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.
Așadar, prioritar fiind aspectul privind timbrajul și cum recurenta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit, în raport cu prevederile Legii nr.146/1997, recursul urmează a fi anulat ca insuficient timbrat pentru următoarele considerente.
In principiu, taxele de timbru se plătesc anticipat, astfel încât la primirea cererilor trebuie să se ceară părții să facă dovada plății în întregime a taxei datorate. Se poate amâna plata taxei de timbru, în conformitate cu art. 20(2) din Legea nr.146/1997, până la primul termen de judecată.
În conformitate cu prevederile art.20 (3) din Legea nr.146/1997, "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".
Conform prevederilor OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, în cazul în care cererile privesc o cale de atac și au un obiect evaluabil în bani, timbrul judiciar se datorează proporțional cu valoarea supusă taxării.
Potrivit art.9 alin.1 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, "cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător", iar potrivit alin.2 al aceluiași text de lege, "în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru".
Faptul că recurenta, care a fost legal citată cu mențiunea precizării valorii pentru a se verifica timbrajul-conform procesului-verbal aflat la fila 8 dosar-, nu a respectat această cerință legală referitoare la achitarea taxei judiciare de timbru, indiferent din ce motive, și nu a depus nici taxa judiciară de timbru aferentă unei acțiuni neevaluabile în bani, constituie motiv pentru anularea ca netimbrată a cererii de recurs.
In consecință, în conformitate cu prevederile art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.9 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, urmează a se anula ca insuficient timbrată cererea de recurs formulată de reclamanta-pârâtă și a se menține decizia recurată.
În conformitate cu disp.art.274 Cod procedură civilă, recurenta vor fi obligată să plătească intimaților și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de împotriva deciziei civile nr.788/7.11.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților și suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Tribunalul Iași:
-
-
AC/AC
2 ex.
25.04
Președinte:Adriana AndronicJudecători:Adriana Andronic, Elena Gheorghiu, Georgeta Protea
