Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1783/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1783/R/2009
Ședința publică din data de 2 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Valentin Mitea, Dana Gârbovan președinte al Curții de Apel Cluj
- -
Grefier - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 267/A/23.04.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâta intimată, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentantul pârâtei intimate, avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind reclamantul recurent și pârâta intimată.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 14 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantului recurent face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 14 lei prin chitanța nr. - depusă la fila 12 din dosar și a timbrului judiciar în sumă de 0,3 lei, conform mențiunii din citativ.
Pârâta intimată a formulat și înregistrat prin serviciul de registratură al instanței, la data de 18 septembrie 2009, întâmpinare, un exemplar fiind comunicat cu reprezentantul reclamantului recurent.
Nefiind formulate cereri prealabile și nici excepții invocate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul casării hotărârii instanței de apel, admiterii apelului cu consecința admiterii acțiunii; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate susține motivele invocate prin întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor atacate ca temeinice și legale; cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2008, pe rolul Judecătoriei Cluj -N, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a preluării de către stat a imobilului cuprins în CF nr. 16967 de sub topo 5846, în ramura de folosință construcție compusă din trei camere și dependințe, și rectificarea cărții funciare în sensul reînscrierii în cartea funciară a vechilor proprietari, și, părinții săi.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este unicul moștenitor rezervatar și sezinar al părinților săi, și, care au cumpărat, în anul 1943, prin contract autentic de vânzare-cumpărare, imobilul arătat, preluat în mod abuziv de statul comunist și naționalizat în baza Legii nr. 111/1951, prin succesiunea proprietarilor de carte funciară, în prezent radiați, acest imobil ajungând să fie în proprietatea pârâtei.
Reclamantul a mai arătat că, la data preluării de către stat prin decretul amintit, acesta nu putea fi decât un decret abuziv, iar efectele sale juridice nu mai pot exista în prezent, nulitatea absolută fiind retroactivă, de la data preluării.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 111. proc. civ. și ale Legii nr. 7/1996.
II. Întâmpinarea
Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, în principiu, și ca neîntemeiată, în fond, arătând în motivare că inadmisibilitatea apare sub aspect procedural, în sensul că se solicită constatarea nulității unui titlu fără ca acesta să fie indicat și fără a fi acționat în judecată dobânditorul proprietății. Nu se indică viciul titlului său de proprietate și se solicită întabularea în cartea funciară a foștilor proprietari de carte funciară, antecesorii reclamantului, în prezent decedați, a căror capacitate juridică a încetat în acest fel.
Pârâta a mai arătat că a dobândit dreptul de proprietate cu titlul de cumpărare și partaj prin transmiteri succesive de la foștii proprietari de carte funciară, dobânditori ai dreptului lor cu titlu de cumpărare, iar titlul său nu succede actului de preluare abuzivă nul absolut, ci probabil actelor de succesiune care s-au derulat după antecesorii reclamantului, starea de fapt prezentată de reclamant fiind eronată.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
III. Judecata în primă instanță
Prin sentința civilă nr. 13539/05.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj -N, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta.
S-a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a stabilit că în baza Sentinței civile nr. 426/1953 și a Deciziei nr. 3227/02.03.1954, s-a întabulat dreptul de proprietate asupra porțiunilor de sub B6 - 7 ale numiților și soția, născută, din imobilul de sub A1, cu nr. topo 5846, în favoarea Statului Român și în folosința Sfatului Popular al orașului
Instanța a constatat că, deși s-a contestat valabilitatea preluării de către Statul Român a imobilului înscris în cartea funciară nr. 16967 sub nr. topo 5846, acțiunea nu a fost formulată în contradictoriu cu acesta, ca autor al actului de preluare contestat, ci în contradictoriu cu pârâta, al cărei drept de proprietate asupra cotei de 2/8 din imobilul de sub A + 1 este înscris în cartea funciară nr. 16967 C, căreia îi este în egală măsură opozabil titlul în baza căruia dreptul de proprietate al Statului Român a fost înscris în cartea funciară.
Or, instanța este obligată să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății, conform art. 129 alin. 3. proc. civ. partea fiind cea care, în baza principiului disponibilității, alege cu cine înțelege să se judece, trasând astfel cadrul procesual.
Conform art. 34 din Legea nr. 7/1996, "orice persoana interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat ca: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existenta a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul cărui a s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanta cu situația reală actuala a imobilului".
Instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile niciunuia dintre cazurile prevăzute de lege, în care pot fi rectificate înscrierile din cartea funciară.
Pentru considerentele arătate, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, respingând, totodată, și cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
IV. Judecata în apel
Prin decizia civilă nr. 267/A/23.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul apelant, menținută fiind sentința primei instanțe.
Apelantul reclamant a fost obligat să plătească intimatei pârâte suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Referitor la cererea privind constatarea nulității absolute a sentinței atacate, tribunalul a constatat că dezbaterile pe fond au avut loc la data de 18.11.2008, iar prima instanță a amânat succesiv pronunțarea hotărârii pentru datele de 25.11.2008, 02.05.2008 și 05.12.2008.
Potrivit art. 260 alin. 1. proc. civ. "dacă instanța nu poate hotărî de îndată pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de 7 zile".
Raportat la dispozițiile legale menționate, tribunalul a constatat că amânarea pronunțării hotărârii de trei ori pentru termene de câte 7 zile sau mai mici nu atrage sancțiunea nulității sentinței, atâta timp cât acestea nu prevăd obligația instanței de a amâna pronunțarea hotărârii o singură dată. De altfel, termenul de 7 zile este unul relativ, nerespectarea lui neafectând valabilitatea hotărârii.
În consecință, tribunalul a considerat nefondate criticile aduse de apelantă privind nulitatea absolută a sentinței.
Referitor la fondul cauzei, în motivele de apel reclamantul a arătat că pârâta trebuia să formuleze o cerere de chemare în garanție a Statului Român.
Tribunalul a considerat, asemenea primei instanțe, că acțiunea reclamantului pentru constatarea nulității absolute a preluării de către Statul Român a imobilului înscris în CF nr. 16967, formulată fără chemarea în judecată a acestuia, în calitate de pârât, nu poate fi admisă, întrucât pretențiile reclamantului trebuie soluționate în contradictoriu cu Statul Român, printr-o hotărâre judecătorească opozabilă acestuia.
În consecință, tribunalul a considerat că apelul declarat de reclamant este nefondat, respingându-l, în baza art.296 proc. civ. și menținând sentința atacată, ca legală și temeinică.
Recursul
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, așa cum a fost formulat, în sensul casării deciziei instanței de apel, cu consecința admiterii cererii introductive.
Recurentul afirmă că Statul a înstrăinat imobilul în litigiu așa încât acesta și ceilalți vânzători au obligația de a garanta pârâtei dreptul de proprietate transmis prin vânzări succesive. Or, pârâta nu a înțeles să formuleze o cerere de chemare în garanție a Statului, în condițiile în care numai ea poate formula o astfel de cerere.
Niciuna dintre cele două instanțe de fond nu au cunoscut aceste aspecte, legate de formularea unei cereri de chemare în garanție.
VI. Întâmpinarea
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18.09.2009 ( 8 dosar), intimata a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată determinate în recurs, apreciind că instanțele nu se puteau substitui reclamantului, extinzând, din oficiu, acțiunea și împotriva Statului Român, iar sub aspectul cererii de chemare în garanție a Statului Român, intimata arată că nu a avut niciun interes să formuleze o astfel de cerere, corectând prin aceasta acțiunea reclamantului.
VII. Judecata în recurs
Sub aspectul stării de fapt, instanțele de fond au stabilit următoarele:
1. În baza sentinței civile nr. 426/1953 și a Deciziei nr. 3227/02.03.1954, asupra porțiunilor de sub B 6, 7 din CF nr. 16967 C, aparținând lui și soția născută, din imobilul identificat cu nr. top 5846, casă și teren în suprafață de 184 stj. p., a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea Statului Român, în folosința Sfatului Popular al orașului C, pe bază de lege - Decretul nr. 111/951, sub B 8, 9.
2. Proprietarul tabular a decedat la data de 28.11.1958, prin adresa emisă de notariatul de Stat al orașului C la data de 05.04.1960, reclamantul fiind invitat a se prezenta la dezbaterea succesiunii, în calitate de fiu.
3. Pârâta este proprietar tabular, menționat sub B 23 în aceeași coală funciară, nr. 16967 C, în cotă de 2/8 parte din imobilul identificat cu nr. top 5846, dreptul de proprietate fiind întabulat cu titlu de cumpărare, conform sentinței civile nr. 2529/25.03.1992 a Judecătoriei Cluj.
4. Prin cererea introductivă înregistrată la 08.07.2008, pe rolul Judecătoriei Cluj -N, reclamantul, în calitate de unic moștenitor al proprietarilor tabulari și, a chemat în judecată, în calitate de pârâtă, pe, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a preluării de către Stat a imobilului identificat cu nr. top 5846 în CF nr. 16967 C și, consecutiv acestei constatări, să dispună rectificarea cărții funciare în sensul "reînscrierii în cartea funciară a vechilor proprietari".
În drept, Curtea reține ca fiind relevante următoarele texte normative:
Potrivit art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, "Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane".
Potrivit art. 22 din Legea nr. 7/1996, "Înscrierea unui drept se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută;".
Potrivit art. 30 din Legea nr. 7/1996, "(1) Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
(2) Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezumă că acel drept nu există".
Potrivit art. 33 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, "înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă"
Potrivit art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil".
Potrivit art. 36 "Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris".
Analiza acestor dispoziții ale legii revelă cu puterea evidenței că o acțiune în rectificarea cărții funciare întemeiată pe nevalabilitatea titlului care a stat la baza înscrierii, de natura celei promovată de reclamantul, trebuie îndreptată, în principal, împotriva dobânditorului nemijlocit, în speță, Statul Român, în contradictoriu cu acesta fiind posibilă și reînscrierea aceluiași drept în favoarea proprietarilor deposedați.
Obligativitatea chemării în judecată a Statului Român rezultă și din natura juridică a cererii principale, aceea în constatarea nulității actului juridic de preluare a imobilului or, analiza legalității acestui act nu poate fi realizată de instanță decât în contradictoriu cu cei doi subiecți ai raportului juridic substanțial, care au fost, în speță, autorii reclamantului și Statul Român.
Or, stabilirea cadrului procesual este în procesul civil atributul părții reclamante, în virtutea principiului disponibilității, care guvernează această materie, în toate cazurile, judecătorii hotărând numai asupra obiectului cererii deduse judecății, în limitele procesului determinat de părți.
Instanța nu poate lărgi cadrul procesului prin introducerea din oficiu a unor terțe persoane în proces astfel că are a aprecia, în principal, cu privire la admisibilitatea unei acțiuni promovate în cadrul procesual determinat prin cererile părților.
Din această perspectivă, în mod corect prima instanță și apoi instanța de apel au stabilit că acțiunea în rectificare promovată de reclamantul obliga la chemarea în judecată, în calitate de pârât, a Statului Român pentru ca în contradictoriu cu acesta să se aprecieze asupra legalității actului de preluare a imobilului și să se dispună cu privire la rectificarea înscrierii dreptului său de proprietate în cartea funciară, Statul Român fiind menționat și în prezent ca proprietar tabular sub B 8, 9 în CF nr. 16967 C, asupra cotei de parte din imobilul cu nr. top 5846, cotă preluată de la soții și.
Reclamantul a invocat instituția chemării în garanție, susținând că pârâta avea obligația de a chema în garanție Statul Român, în cadrul garanției pentru evicțiune născută din contractul translativ de proprietate.
Reclamantul omite însă a observa că această formă de introducere a terțelor persoane în proces apare reglementată ca un drept iar nu ca o obligație a părții pârâte, care potrivit art. 60 alin. 1. proc. civ. "poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții".
Mai mult decât atât, reclamantul omite a observa faptul că, potrivit mențiunilor din CF nr. 16967 C, pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de părți din imobilul cu nr. top 5846 C cu titlu de cumpărare, prin transmisiuni succesive operate începând cu proprietarii tabulari și, menționați sub B 13, 14 iar nu prin efectul unor raporturi juridice stabilite cu Statul Român.
Limitele dreptului de proprietate invocat de reclamant se circumscriu exclusiv cotei de parte din imobilul identificat mai sus, preluată de Statul Român de la autorii reclamantului în aplicarea Decretului nr. 111/1951, cotă distinctă și diferită de aceea pe care pârâta o deține cu titlu de proprietate asupra topograficului 5846, obiect al unui drept de proprietate pe cote părți, ai cărui titulari sunt, în prezent:
- Statul Român, înscris sub B 8, 9 cu parte;
- și soția, înscriși sub B 15, 16, cu parte;
-, înscrisă sub B 23 cu parte.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1. proc. civ. Curtea va respinge recursul reclamantului și va menține în tot decizia instanței de apel.
Prin aplicarea dispozițiilor art. 316 rap. la art. 274 alin. 1. proc. civ. Curtea va obliga recurentul, parte căzută în pretenții, să plătească intimatei 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
În baza dispozițiilor art. 274 alin. 3. proc. civ. Curtea a procedat la micșorarea onorariului avocațial, de la 2.000 lei, cât stă înscris în chitanța de plată de la fila 10 dosar, la 1.000 lei, apreciind că această sumă asigură respectarea principiului proporționalității în raport cu munca îndeplinită de avocat, constând în redactarea unor înscrisuri și formularea apărării într-o acțiune inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 267/A din 23 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Valentin Mitea, Dana Gârbovan
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.BD/dact.MM
4ex./28.10.2009
Jud.fond:
Jud.apel: /
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea, Dana Gârbovan