Expropriere. Speță. Decizia 1781/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1781/R/2009
Ședința publică din data de 2 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea președinte al Curții de Apel Cluj
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA împotriva sentinței civile nr.231/A/17.04.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind reclamanții intimați, și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect expropriere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâtului recurent, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul reclamantei intimate, avocat și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul pârâtului recurent solicită a se lăsa cauza la o nouă strigare pentru a-i da posibilitate de a lectura motivele de recurs.
Instanța, deliberând, lasă cauza la a doua strigare pentru orele 1015.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentantul pârâtului recurent, avocat cu împuternicire avocațială la dosar, reprezentantul reclamantei intimate, avocat și reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, procuror.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent depune la dosar un înscris reprezentând practică judiciară (filele 19-26 din dosar), solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare prin administrarea unei noi probe cu expertiza în condițiile legii.
Reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar o plasă fotografică (fila 27 din dosar), solicitând respingerea recursului ca total nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 231 din 17 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă înaintată de reclamantul și împotriva pârâtului Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
n consecință:
A fost anulată parțial Hotărârea nr. 50/12.11.2007 a Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România
A fost stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite reclamanților și la suma de 93.060 lei, reprezentând echivalentul a 22.000 Euro astfel: pentru terenul în suprafață de 1.889 mp. situat în comuna, sat, categoria de folosință arabil, tarlaua, identificat prin nr. cadastral 3.163 - 21.000 Euro și pentru prejudiciul creat prin micșorarea parcelei inițiale - 1.000 Euro.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 3.080 lei.
Totodată, a fost respinsă excepția lipsei de intere, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin Hotărârea nr. 50 din 12 noiembrie 2007 Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România s-a aprobat în favoarea reclamanților acordarea unei despăgubiri în sumă de 36.729,41 lei (echivalentul a 10.667,30 Euro) aferent exproprierii unei suprafețe de 1.189 mp. teren situat în comuna, sat, județul C, identificat prin număr cadastral 3163.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că valoarea de circulație a unui metru pătrat din terenul în litigii este de 11,10 euro.
Experții au stabilit, totodată, că prin micșorarea parcelei inițiale, reclamanților li s-a adus un prejudiciu în sumă de 1.000 Euro, în condițiile în care terenul rămas în proprietatea acestora are o suprafață de 111 mp. devenind impropriu exploatării agricole și ajungând să fie lipsit de un drum de acces în imediata vecinătate.
Excepțiile procesuale invocate de către pârât au fost respinse, deoarece reclamanții, fiind proprietari ai terenului expropriat, au calitate procesuală activă și interes în promovarea prezentei acțiuni.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, solicitând, în principal, casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii capetelor 1, 2 și 3 din cererea reclamanților, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9, respectiv pct. 6 teza ultimă proc. civ. deoarece:
a) În pofida celor arătate de prima instanță în dispozitivul sentinței, acțiunea reclamanților a fost admisă numai în parte, câtă vreme nu li s-au acordat despăgubirile solicitate de 30 Euro/mp. ci 11,10 Euro/mp.
Este de avut în vedere și că hotărârea apelantei este un act unilateral, susceptibil doar de revocare pentru motive temeinice, astfel că nu există temei legal pentru anularea ei parțială, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au solicitat acest lucru, iar legea prevede în mod expres cauzele pentru care un act este nul absolut sau anulabil.
b) Excepțiile invocate de pârâtă înaintea primei instanțe au fost în mod eronat respinse, reclamanții neformulând cererea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 198/2004 și neprezentând comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 actele doveditoare ale faptului că sunt îndreptățiți la despăgubirea stabilită pentru imobilul expropriat.
Persoanele îndreptățite la despăgubire nu au formulat cererea pentru plata despăgubirii și nu au depus actele doveditoare în termenul de 30 de zile prevăzut la art. 5 alin. 2 din Legea nr. 198/2004.
Prin urmare, reclamanții nu au calitate procesuală activă, iar interesul acestora nu este născut, actual, direct și personal.
c) Hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 1169.civ. și ale art. 129, 201 și urm. civ.
Astfel, prima instanță și-a încălcat obligația privitoare la rolul său activ, hotărârea întemeindu-se pe o gravă greșeală de fapt și de drept decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate. Au fost ignorate susținerile pârâtei cu privire la modul de efectuare a expertizei și viciile acesteia, astfel:
1. Cu privire la metoda comparației directe, este de văzut că lucrarea a beneficiat exclusiv de cercetarea site-urilor cu anunțuri imobiliare, experții neprezentând dovezi în sprijinul lucrărilor de specialitate (fiind necesară raportarea la acte translative de proprietate, iar nu la oferte de vânzare prin speculație) și preferând a se raporta la terenuri localizate în alte zone geografice, având caracteristici superioare terenului expropriat. Comisia de experți nu a atașat la raport înscrisurile în baza cărora au formulat afirmațiile referitoare la amplasamentul și categoria de folosință a terenurilor utilizate ca termen de comparație.
2. Neîntemeiat au susținut experții numiți în cauză că, prin exproprierea suprafeței de 1.998 mp. teren, reclamanților li s-a creat un prejudiciu, terenul rămas în proprietatea lor nedobândind niciun spor de valoare. Astfel, Comisia de experți nu a înfățișat nici un înscris doveditor al elementelor care ar fi determinat prejudicierea reclamanților, fiind de văzut și că este notoriu realizarea autostrăzii a determinat majorarea prețurilor pentru terenuri.
stabilite de experți sunt vădit eronate și prin raportare la cele evocate în Notarilor publici.
3. Experții au utilizat o unică metodă de expertizare, contravenind normelor profesionale care impun tratarea a Cp uțin două astfel de metode.
d) Prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut, ea dispunând anulara parțială a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, deși reclamanții nu solicitaseră aceasta.
e) Fiind utilă efectuarea unei noi expertize tehnice, apare ca necesară casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal, în recurs nefiind admisibilă proba cu expertiza.
Intimații s-au opus recursului, solicitând respingerea lui.
Cu privire la acest recurs, Curtea are în vedere următoarele:
Într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată dedusă spre soluționare Tribunalului Cluj, reclamanții au solicitat stabilirea în favoarea lor a unei despăgubiri corespunzătoare unei valori de 30 Euro/mp. rezultând un cuantum total al despăgubirii de 56.670 Euro.
Prima instanță a stabilit însă în beneficiul reclamanților o despăgubire reprezentând echivalentul în lei al sumei de 22.000 Euro, întemeindu-se pentru aceasta pe concluziile expertizei tehnice judiciare efectuate, concluzii la care reclamanții au achiesat, arătând în ședința de judecată din 03 aprilie 2009, prin reprezentantul lor, că nu au de formulat obiecțiuni.
Or, prin aceasta, reclamanții au acceptat, în mod implicit, un alt cuantum al despăgubirilor decât C solicitat inițial, astfel că prima instanță, prin sentința pronunțată, a hotărât în sensul acestei ultime opțiuni a lor.
În consecință, fără temei afirmă recurenta că acțiunea ar fi trebuit admisă în parte.
Nefondată este și critica potrivit căreia prima instanță a dispus în mod greșit anularea parțială a Hotărârii nr. 50/2007 emise de către pârâta recurentă, în condițiile în care normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004 recunosc, prin art. 10 alin. 3, doar posibilitatea revocării, căci revocarea reprezintă un instrument juridic de care poate uza însuși emitentul actului administrativ, iar nu un terț cu atribuții de control al legalității. Or, instanța de judecată chemată de pe temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 să verifice legalitatea hotărârii ce stabilește cuantumul despăgubirii are puterea de a realiza un control integral al hotărârii, fără însă aop utea revoca, câtă vreme nu este ea însăși emitentul acestui act.
Instanța va putea, însă, să modifice sau, după caz, să pronunțe nulitatea hotărârii, aceste soluții fiind proprii controlului judecătoresc exercitat.
Împrejurarea că legea specială în materie nu le evocă este irelevantă, fiind de principiu că atunci când legea specială încetează să prevadă, ea se completează cu cea de drept comun sau, în lipsă, cu principiile generale de drept incidente.
Nu se poate considera nici că instanța ar fi dat mai mult sau altceva decât reclamanții au cerut, căci atâta vreme cât aceștia au solicitat stabilirea unui alt cuantum al despăgubirilor decât C acordat de Comisie, ei au pretins, în mod implicit, și a se dispune cu privire la soarta juridică a hotărârii atacate.
Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia instanța și-ar fi încălcat obligația de a avea un rol activ prin aceea că nu a ținut seama de obiecțiunile la expertiza efectuată, fiind de văzut, sub acest aspect, că obligația instanțelor de a stărui pentru aflarea adevărului și prevenirea oricărei greșeli în cunoașterea faptelor nu implică, în mod necesar, acceptarea necondiționată a observațiilor pe care vreuna dintre părți le-ar face pe marginea expertizei judiciare.
Trimit, fără echivoc, la această concluzie prevederile art. 212. proc. civ. în raport de care întregirea expertizei inițiale sau efectuarea unei noi expertize pot fi dispuse de către instanță numai dacă aceasta nu se consideră lămurită.a contrario, când instanța apreciază expertiza ca pe deplin lămuritoare, totodată efectuată în condițiile legii, poate respinge solicitarea părții privitoare la o nouă expertiză.
În ce privește criticile îndreptate de recurentă împotriva modalităților de stabilire în concret, de către experți, a valorii terenului expropriat, este de văzut că experții numiți în cauză nu s-au mărginit la a prelua valori evocate în cuprinsul ofertelor de vânzare, la care fac referire, ci au uzat o analiză bazată pe mai multe elemente de comparație ( 82 dosar Tribunal), apreciind ( 83) inclusiv că din prețul de oferă este necesar să se scadă 30%, ca procent ce ar corespunde prețului care, finalmente, ar fi putut fi obținut de către ofertantul vânzător.
Corect s-a apreciat și că suprafața de teren rămasă în proprietatea reclamanților după expropriere, anume 110 mp. nu mai poate fi exploatată agricol datorită lipsei unui drum de acces în imediata vecinătate, precum și ca urmare a faptului că, fiind de redusă întinderea, nu ar putea fi exploatată prin utilizarea unor mijloace mecanice.
Vecinătatea cu autostrada nu este de natură a aduce, în concret, un spor de valoare suprafeței rămase neexpropriate, experții arătând că nefiind un teren situat în intravilan, un asemenea spor nu poate fi avut în vedere. De altfel, recurenta însăși afirmă doar că, în genere, vecinătatea cu autostrada este de natură a atrage un plus de valoare terenurilor aflate într-o astfel de situație, fără însă ca în concret, ținând seama de particularitățile terenului din prezentul proces, să tragă concluzii utile, care să poată fi primite de către instanță.
În ce privește îndreptățirea reclamanților la despăgubiri, atât prima instanță, cât și prezenta C, învestite fiind cu soluționarea unei căi de contestare îndreptate de reclamanți împotriva unei hotărâri a Comisiei de stabilire a despăgubirilor, nu le-ar fi putut agrava acestora situația în propria cale de atac, negându-le - în măsura în care acest aspect ar fi făcut obiectul judecății - calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri. Aceasta calitate le-a fost recunoscută prin însăși Hotărârea nr. 50 din 12 noiembrie 2007 sus-evocatei Comisii, astfel că de pe un asemenea fundament, instituit prin chiar hotărârea atacată, s-a procedat la verificarea cuantumului despăgubirilor acordate.
Sub aspectul metodei de expertizare folosite, utilizarea de către experți a unei singure metode apărea ca posibilă, recurenta neindicând de altfel, care sunt prevederile legale în raport de care apărea ca obligatorie întrebuințarea a Cp uțin două asemenea metode.
Față de cele ce preced, recursul urmează a fi respins, în baza art. 312 alin. 1. proc. civ. neimpunându-se nici soluția modificării sentinței, nici aceea a casării ei cu trimitere spre rejudecare.
Se va respinge cererea intimaților având ca obiect obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, căci dovada ocazionării în recurs a unor astfel de cheltuieli nu a fost făcută de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr. 231 din 17 aprilie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Respinge cererea intimaților privind acordarea de cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
red.VM/dact.MM
6ex./20.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea, Dana Gârbovan
