Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1782/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1782/R/2009
Ședința publică din data de 2 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Valentin Mitea Dana Gîrbovan președintele Curții de Apel Cluj
- -
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr. 162/A/17.03.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâților intimați și, avocat - cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă și pârâții intimați.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 9 septembrie 2009, pârâții intimați au solicitat respingerea prin încheiere motivată a cererii de sesizare a Curții Constituționale, excepția invocată fiind inadmisibilă raportat la disp.art.29 alin.1 din Legea nr. 47/1992.
Apreciind asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, Curtea constată că excepția aceasta este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, ceea ce invocă parte fiind o chestiune de interpretare și de aplicare a legii de procedură și nu neconcordanța acestei norme cu textele constituționale.
Prin urmare în baza art. 20 alin.6 pr.civ, curtea respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate formulată de reclamanta recurentă.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la recursul formulat.
Reprezentanta pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate pronunțată de Tribunalul Cluj ca legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr. 6666 din 27.05.2008 pronunțată de Judecătoria Cluj -N, s-a dmis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și.
S-a admis cererea reconvențională formulată de către reclamanții reconvenționali și și în consecință:
S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din C-N--21,. 1, înscris în CF - C cu nr. top 463/1/1 prin atribuirea acestuia în favoarea reclamanților reconvenționali.
Au fost obligați reclamanții reconvenționali să achite reclamantei - pârâtă reconvențional suma de 29.203 euro reprezentând sultă.
S-a dispus întabularea în CF - C-N a dreptului de proprietate al reclamanților reconvenționali în cotă de parte pentru fiecare cu titlu de moștenire și partaj.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și solicitând instanței că prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, ieșirea din indiviziune asupra imobilului din C-N,--21,. 1, înscris în CF nr. -, C-N, nr. top 463/1/1; să se dispună atribuirea imobilului în natură reclamantei cu obligarea plății sultei care se cuvine pârâților conform cotelor părți ce le dețin din dreptul de proprietate asupra imobilului; să se dispună întabularea în CF - C-N a dreptului de proprietate asupra. nr. 1, având nr. top 463/1/1 pe numele reclamantei ca bun propriu cu titlu de moștenire.
Reclamanta a evaluat imobilul la 15.000 euro și a arătat că a efectuat îmbunătățiri la imobil în valoare de 2500 euro.
Prin cererea reconvențională reclamanții reconvențional și au solicitat instanței să dispună atribuirea. nr. 1 situat în C-N,--21, jud. C înscris în CF nr. - C-N, nr. top 463/1/1 în favoarea reclamanților reconvențional, în cota de parte fiecare, cu obligarea acestora la plata sultei corespunzătoare în favoarea pârâtei reconvenționale, pentru cota de 1/3 parte deținută în proprietate; întabularea în CF nr. - C-N a dreptului de proprietate al reclamanților reconvenționali, asupra apartamentului mai sus identificat în cota de parte fiecare cu titlu de drept de moștenire și partaj, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanții reconvenționali au fost de acord cu partajarea imobilului dar nu cu modalitatea de partaj solicitată și au solicitat ca imobilul să le fie atribuit reclamanților reconvenționali, ținând seama în primul rând de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit. Or, reclamanților reconvențional le revine cota de 2/3 parte din bun și au posibilitatea în orice moment de a achita sulta ce i se cuvine reclamantei. Au apreciat valoarea imobilului la suma de 45.000 euro și sunt de acord să-i ofere reclamantei 15.000 euro adică întreaga sumă pe care a indicat-o aceasta în acțiunea introductivă plus 2.500 euro valoarea investițiilor făcute. Instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică de către expert iar potrivit acestui raport de expertiză valoarea imobilului este de 69.751 euro, iar valoarea îmbunătățirilor este de 34.128 euro.
Ulterior s-a efectuat un nou raport expertiză, întocmit de expert, care a concluzionat că valoarea apartamentului este de 64.128 euro iar valoarea îmbunătățirilor este de 11.740 euro, expertul asistent a arătat că este de acord cu valoarea de circulație de 64.128 euro stabilită de expertul principal, dar că valoarea îmbunătățirilor este de 6096 euro (21.494 ron ).
Potrivit expertului asistent este reală valoarea lucrărilor de reparații ca fiind de 11.740 euro, iar valoarea de circulație a apartamentului se situează între 43.000 și 50.000 euro.
Instanța a reținut că atât reclamanta cât și reclamanții reconvenționali sunt coproprietari în cotă de 1/3 parte fiecare, astfel că în modalitatea de partaj propusă de către reclamanții reconvenționali cota acestora este mai mare de 2/3 față de varianta reclamantei care are o cotă de 1/3. De asemenea instanța de fond a reținut că apartamentul nu este partajabil în natură astfel încât se impune atribuirea acestuia cu plata unei sulte.
Față de cota de 2/3 a reclamanților reconvențional instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta, și a admis în întregime cererea reconvențională formulată de către reclamanții reconvenționali și potrivit art. 728 cod civil, art. 673/10 cod pr. civ, art. 20 Legea nr. 7/1996, art. 274 și 276 cod pr. Civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
Prin decizia civilă nr.162/A din 178 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte apelul declarat de reclamanta, sentința f fost schimbată sub aspectul sultei pe care pârâții o datorează reclamantei, fixând valoarea sultei la suma de 34.443 Euro și termenul de plată de 2 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a soluției.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că temeiul de drept care să la baza acțiunii reclamantei este art. 728 Cod civil, potrivit căruia nimeni nu este obligat să rămână în indiviziune, însă acest text nu instituie o obligativitate a sistării complete a indiviziunii.
Sistarea indiviziunii nu poate fi opusă coproprietarilor, dacă aceștia doresc să rămână în continuare în indiviziune, dreptul de a alege în acest caz rămânând la latitudinea fiecărui coproprietar.
Referitor la criteriile de atribuire, tribunalul a reținut ca și prima instanță că mărimea cotei reprezintă în această situație criteriul principal pe care instanța îl poate avea în vedere la atribuirea bunului în natură, mai ales că pârâții nu doresc sistarea completă a indiviziunii.
Împrejurarea că reclamanta locuiește în imobil de mai multă vreme, că nu are o altă locuință și că a efectuat îmbunătățiri la imobil, față de faptul că aceasta deține o cotă mai mică din imobil, de 1/3 parte, nu poate fi luată în considerare ca preferință la atribuire și aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta nici nu a făcut dovada că deține suma de bani necesară plății sultei.
A arătat reclamanta că este de acord să plătească o sultă în raport cu valoarea avansată de către ea, de 15.000 Euro, ori, prin raportul de expertiză efectuat la fond s-a stabilit că valoarea apartamentului este de 64.128 Euro.
În raport cu această valoare, reclamanta nu a reușit să facă dovada mijloacelor sale financiare pentru plata sultei.
Pe de altă parte, nici efectuarea îmbunătățirilor la imobil nu poate reprezenta un criteriu valabil de atribuire, îmbunătățirile fiind evaluate prin raportul de expertiză și recunoscute de către pârâți, urmând ca reclamanta să fie despăgubită pentru investițiile efectuate.
În aceeași ordine de idei, tribunalul a reținut că deși reclamanta a criticat sentința pronunțată la fond datorită faptului că nu s-a pronunțat în cauză o încheiere de atribuire provizorie, nici în apel reclamanta nu a făcut dovada că deține suma necesară achitării sultei către pârâți.
În apel, s-a procedat la reevaluarea apartamentului, pe calea efectuării unui supliment la raportul de expertiză.
Potrivit expertizei, valoarea apartamentului a crescut de la data efectuării primei evaluări, la data efectuării suplimentului, apartamentul valorând 75.636 Euro.
Prin același supliment la raportul de expertiză, valoarea îmbunătățirilor a fost stabilită la 13.846 Euro.
Rezultă că valoarea sultei pe care reclamanta o are de încasat este de 34.443 Euro.
Potrivit art. 673 ind. 10. proc. civ., tribunalul a stabilit și termenul de plată a sultei, într-un interval de 2 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a soluției.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei.
În motivarea recursului a arătat că deși instanța de apel a acceptat efectuarea unui supliment de expertiză având ca obiectiv reevaluarea imobilului nu a aprobat efectuarea a trei loturi distincte, nu a pus în discuția părților posibilitatea de a achita sultele la care ar fi obligat, nu a pus în discuție pasivul moștenirii, respectiv cheltuielile efectuate de reclamanta.
Prin decizia pronunțată instanța de apel a atribuit în mod definitiv imobilul pârâților în coproprietate, neținând cont de faptul că există cheltuieli făcute de reclamantă astfel că se impune evaluarea valorică a loturilor din care rezultă că lotul reclamantei reprezintă peste 49% din valoarea imobilului.
Instanța a reținut că reclamanta nu are posibilitatea plății sultei pârâților, deși nu s-a pus în discuția părților posibilitatea reală de plată a sultelor.
Instanța nu s-a pronunțat la petitul privind cheltuielile efectuate de reclamantă pentru conservarea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză.
Consideră că decizia pronunțată este lipsită de temei legal, încalcă principiul echității care guvernează operația de împărțeală, nu cuprinde motivele pe care se sprijină, s-a acordat mai mult decât s-a cerut iar prin necercetarea dovezilor administrate în prima instanță, hotărârea a fost dată fără cercetarea fondului.
Prin întâmpinarea de la 18-21, pârâții și au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei civile nr.162/A/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj ca legală.
Analizând recursul formulat, Curtea deliberând constată următoarele:
Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a procedurii partajului, prin atribuirea bunului în natură în mod direct, trecând peste etapa atribuirii provizorii a acestuia, prevăzută în mod obligatoriu de art. 673 ind. 10 Cod pr.civilă.
Astfel, deși este adevărat că ultimul aliniat al articolului amintit, invocat si de instanța de apel, permite atribuirea bunului direct prin hotărâre, această situație constituie excepția de la regula instituită de alin.1-3 ale aceluiași articol. Fiind vorba de o situație de excepție, ea trebuia în mod temeinic motivată de instanța de fond, condiție de altfel cerută în mod expres chiar de textul legal invocat, ce prevede că explicit că la cererea unuia dintre coproprietari instanța, ținând seama deîmprejurările cauzei,pentru motive temeinice, va putea sa atribuie bunul direct prin hotărâre asupra fondului.
Din hotărârea atacată nu se desprinde însă în nici un fel ce anume împrejurări ale cauzei și ce motive temeinice au îndreptățit instanța să aleagă această situație de excepție, cu atât mai mult cu cât toate părțile au solicitat atribuirea în natură a bunului și și-au contestat reciproc posibilitățile de plată a sultei. Instanța s-a mulțumit să rețină că, atâta vreme cât reclamanta nu a făcut dovada posibilității achitării sultei, o încheiere de atribuire provizorie ar fi lipsită de sens. Or, dimpotrivă, o astfel de concluzie este lipsită de sens în condițiile în care atribuirea provizorie are tocmai rolul de a asigura plata sultei către coproprietari, în cazul de față, conform hotărârilor instanțelor de fond, de către intimați către reclamanta recurentă.
Pe de altă parte, instanța de apel a interpretat și aplicat în mod greșit și prevederile art. 673 ind. 9.pr.civilă, ce instituie drept criteriu pentru formarea și atribuirea loturilor mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, criteriu ce a fost apreciat de ambele instanțe de fond drept determinant în atribuirea bunului în natură intimaților. Or, dacă este adevărat că interpretareaper a contrarioa art. 728.civil, ce prevede că "nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune ", permite unor coproprietari, cu acordul expres al acestora, să rămâne în continuare in indiviziune după partajarea bunului cu alți coproprietari, tot atât de adevărat este însă că, într-un astfel de caz, criteriul coteicumulatece se cuvine coproprietarilor ce aleg să rămână în indiviziune este unul creat artificial și trebuie analizat în raport strict cu celelalte criterii de atribuire a bunului, pentru a se evita posibilitatea unor înțelegeri ce pot avea ca unic scop dezavantajarea celuilalt coproprietar. De altfel, cum am mai arătat, textul legal amintit vorbește de cota ce se cuvine fiecăruia, fapt ce impune o dată în plus o interpretare a sa în sensul de mai sus.
În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, Curtea constată că recursul este întemeiat motiv pentru care, în temeiul art. 312. pr.civilă va casa în întregime hotărârea atacată și va trimite cauza spre soluționare, în vederea îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 673 ind. 10.pr.civilă, ținându-se seama de considerentele prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta. împotriva deciziei civile nr. 162/A din 17 martie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează, dispunând trimiterea cauzei pentru rejudecare în apel la același tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.D/Dact.
5 expl./2.11.2009
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Valentin Mitea Dana Gîrbovan
