Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 2/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.2/R
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Ion Graur
JUDECĂTOR 3: Marinela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.1005/A/14.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții- intimați și, avocat, lipsă fiind pârâtul-recurent.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este legal timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților-intimați solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Ineu la data de 22 mai 2007, precizată la data de 25.09.2007, reclamanții și, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul, evacuarea pârâtului din imobilul situat în, nr.232, înscris în CF 904 și CF nr.2311, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.300 lei din dosarul nr- și obligația de a ridica construcțiile și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.
Pârâtul s-a opus admiterii cererii reclamanților și a formulat cererea reconvențională (fila 37 dosar), precizată (fila 65 dosar), prin care a solicitat obligarea reclamanților la plata sumei de 95.910 lei cu titlu de pretenții, reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate cu conservarea, întreținerea și îmbunătățirea imobilului de mai sus, a se constata că a edificat pe terenul înscris în CF 2311, nr.top.135-136/a, un garaj, o magazie și cotețe și a se constata că a dobândit un drept de superficie asupra terenului pe care se află acestea și acordarea unui drept de retenție asupra acestui imobil până la achitarea sumei de mai sus.
Prin sentința civilă nr.647/9.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Ineua respins acțiunea reclamanților și și a admis în parte acțiunea reclamantului reconvențional contra pârâților reconvenționali - reclamanți principali și în consecință, a constatat că imobilul proprietatea reclamanților, situat în nr.232, înscris în CF 204, nr.top.135-135/b-2 și CF nr.2311 cu nr.top.135-136/a, are o valoare de circulație de 35.000 lei, echivalentul a 10.000 euro, la care pârâtul a făcut investiții în valoare de 10.500 lei, echivalentul a 3.000 euro.
A respins cererea de evacuare a pârâtului din imobilul de mai sus, de ridicare a construcțiilor și de plata cheltuielilor de judecată din dosarul nr- și cererea pârâtului privind recunoașterea dreptului de retenție și servitute asupra terenului și i-a obligat pe reclamanți la plata sumei de mai sus, către pârât.
Au fost compensate cheltuielile de judecată a părților.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii imobilului situat în nr.232, înscris în CF 2311, cu nr.top.135-136-a, reprezentând casa cu nr.232 și grădina în suprafață de 1392. precum și asupra imobilului din CF 904 cu nr.top.135-136/b-2, curte și grădină în suprafață de 651. dobândit ca urmare a contractului de întreținere încheiat între reclamanți și defuncta, născută, care are drept de uzufruct viager asupra acestui imobil.
Pârâtul este fiul defunctei și tatăl reclamantei, născută și căsătorită, iar în imobilul din litigiu a locuit și locuiește și în prezent pârâtul împreună cu soția sa, respectiv cu mama reclamantei - până prin anul 1993 - 1994, când acesta a divorțat de soția sa și la câtva timp după aceasta a intrat într-o nouă relație, continuând și în prezent să locuiască în imobil împreună cu această persoană, despre care părțile nu au produs dovezi dacă sunt căsătoriți sau numai întrețin relații de concubinaj.
Referitor la cererea reconvențională, reclamanții au invocat excepția tardivității depunerii cererii reconvenționale care a fost respinsă prin încheierea din 12.09.2007 și excepția insuficientei timbrări, care nu a mai fost susținută ca urmare a admiterii în parte a cererii de asistență judiciară a pârâtului, soluționată prin aceeași încheiere.
In imobil a locuit o perioadă de timp și defuncta, care avea o vârstă înaintată, era văduvă și care, după decesul primului soț, a intrat într-o altă relație cu un, locuind la casa acestuia, dar s-a mutat înapoi în casa din litigiu în urmă cu câțiva ani, înainte de decesul său, care a avut loc în anul 2006 și a încheiat contractul de întreținere cu reclamanții la 30.04.1996, pârâtul susținând că nu a avut cunoștință despre acest contract, fapt care a generat procesul din dosarul nr-, prin care pârâtul din prezenta cauză a solicitat rezilierea contractului de întreținere și stabilirea masei succesorale a defunctei, acțiunea fiind admisă prin sentința civilă nr.2334/2006 a Judecătoriei Ineu, când actualii reclamanți au fost obligați la 300 lei cheltuieli de judecată către pârâtul din prezenta cauză.
Impotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanții și, la data de 24.04.2008, solicitând în temeiul art.312 pr.civ. admiterea recursului, și pe fond, admiterea acțiunii principale, în sensul evacuării pârâtului din imobilul situat în localitatea, comuna, nr.232, jud.A, cu obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.300 lei RON efectuate în dosar nr- al Judecătoriei Ineu, precum și plata cheltuielilor de judecată aferente prezentului proces, efectuate atât în primă instanță, cât și în recurs. Au solicitat totodată, respingerea cererii reconvenționale prin care pârâtul a solicitat obligarea lor la plata sumei de 10.500 lei cu titlul de investiții aduse imobilului.
Reclamanții și-au întemeiat recursul pe disp.art.304 pct.9 pr.civilă, precum și art.304 ind.1 pr.civ. susținând că ei sunt proprietarii tabulari ai imobilului dobândit în baza unui contract de întreținere și, deși pârâtul a formulat o acțiune de anulare a acestuia, cererea a fost respinsă, confirmând deci calitatea de proprietar a imobilului. Sub acest aspect, reclamanții au criticat argumentul instanței potrivit căruia pârâtul este cel care locuiește în imobil și se comportă ca un adevărat proprietar, situație în care ei trebuiau să promoveze o acțiune în revendicare, și nu de evacuare.
Reclamanții au criticat și respingerea petitului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată rezultate dintr-un proces civil anterior, în sumă de 1.300 lei, susținând că tocmai nesolicitarea lor în dosarul respectiv a lăsat deschisă calea unei acțiuni civile separate pentru recuperarea acestor cheltuieli de judecată.
Un ultim motiv de recurs se referă și la admiterea în parte a cererii reconvenționale cu consecința obligării reclamanților la plata sumei de 10.500 lei cu titlul de investiții aduse imobilului în litigiu, susținând că pârâtul nu a dovedit că a efectuat toate lucrările invocate în cererea reconvențională, pe cheltuiala sa exclusivă, iar expertiza efectuată în cauză arată că lucrările menționate de pârât reprezintă lucrări de întreținere și nu constituie lucrări de investiții, care să sporească valoarea imobilului, au fost efectuate în urmă cu 30-50 de ani și reprezintă lucrări necesare pentru buna întreținere a imobilului.
In cauză a formulat recurs, în termen legal și pârâtul, la data de 5.05.2008, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând, admiterea în totalitate a cererii reconvenționale, indicând ca temei de drept disp.art.304 pct.4, 5, 9 și 10.pr.civil.
Prin decizia civilă nr.1005/R/14.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, cu opinie separată, s-a admis recursul reclamanților și - împotriva sentinței civile nr.647/9.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ineu în dosar nr-, pe care o modifică în tot, în sensul că dispune evacuarea pârâtului din imobilul situat în loc. comuna, nr.232, jud. A, înscris în CF nr.904 și nr.2311.
S-a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 1.300 lei RON reprezentând onorariu de avocat în dosar nr-.
S-a respins acțiunea reconvențională formulată de pârâtul pentru obligarea reclamanților la plata sumei de 95.910 lei, reprezentând contravaloarea investițiilor și a cheltuielilor de conservare, de acordare a unui drept de retenție și a unui drept de superficie asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile.
S-a respins recursul declarat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe.
In considerentele deciziei civile, instanța de recurs - Tribunalul Arad, a reținut că prima instanță nu a manifestat rol activ în sensul că, deși a administrat toate probele necesare soluționării corecte a cauzei, le-a dat o interpretare eronată, pronunțând o hotărâre criticabilă, atât sub aspectul respingerii acțiunii civile principale de evacuare, cât și în ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale.
In concret, s-a reținut că pârâtul nu a dovedit că a efectuat toate lucrările invocate, pe cheltuiala sa efectivă, expertiza tehnică de specialitate concluzionând că în cauză este vorba de lucrări de întreținere și nu lucrări de investiții, care să sporească valoarea imobilului, astfel că în mod greșit instanța de fond a obligat reclamanții la plata sumei de 10.500 lei cu titlul de despăgubiri pentru investițiile făcute, raportat la disp.art.494 alin.3 civil.
Impotriva acestei hotărâri, pârâtul a declarat recurs în termen legal, la data de 17.07.2008, solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.3 și 5.pr.civ. raportat la art.1, 2 și 3.pr.civ. admiterea lui, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în apel, la Tribunalul Arad.
In motivarea recursului, pârâtul a susținut că în mod greșit Tribunalul Arada judecat cauza în recurs, deși în raport de obiectul litigiului, hotărârea instanței de fond este susceptibilă de a fi atacată atât cu apel, cât și cu recurs.
Pârâtul-recurent a făcut precizarea expresă că prezentul recurs vizează doar greșita calificare a căii de atac, solicitând admiterea lui, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru a judeca în apel.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimații și - au solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul, întrucât, în fața tribunalului, toate părțile au acceptat și pus concluzii asupra recursului declarat de ambele părți, inclusiv de pârât, astfel încât prezentul recurs este inadmisibil.
Intimații au invocat și excepția lipsei de interes a pârâtului în exercitarea căii de atac a recursului de față, întrucâ, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 4.10.2008 în dosarul execuțional nr.123/2008 al BEJ, pârâtul a eliberat de bunăvoie imobilul în litigiu, luându-și toate bunurile, fiind reprezentat la operațiunea de evacuare efectuată de executorul judecătoresc, de către avocat.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de pârât, în raport de disp.art.304 pct.9 pr.civ. raportat la disp.art.312 alin.1 pr.civ. Curtea constată că este nefondat.
Din înscrisul depus de către intimații și - la fila 26 dosar recurs, respectiv procesul-verbal încheiat la data de 4.10.2008, de Biroul Executorului Judecătoresc în dosarul execuțional nr.123/2008, rezultă că pârâtul a eliberat deja de bună-voie imobilul în litigiu, luându-și cu el toate bunurile personale.
De altfel, instanța reține că pârâtul recurent, deși legal citat în fața instanței de fond, inclusiv la noua adresă (fila 28) nu s-a mai prezentat în fața instanței pentru a-și susține recursul.
Față de împrejurarea eliberării imobilului în litigiu de către pârât, din proprie inițiativă, Curtea constată că acesta nu mai justifică un interes în recursul de față, astfel că în baza disp.art.299, 312 alin.1 pr.civ. îl va respinge ca nefondat.
Văzând și disp.art.274 pr.civ. și faptul că intimații și - au efectuat cheltuieli de judecată în recursul de față, va obliga pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.1005/A/14.07.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă pârâtul să plătească intimatului și soției - suma de 500 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: / 10.02.2009
Dact. // 2 ex./ 10.02.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Ion Graur, Marinela
