Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 270/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
Dosar nr-
Complet II recurs
DECIZIA CIVILĂ NR. 270/R/2008
Ședința publică din 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Aurora Popa
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de reclamantul G, domiciliat în nr. 403 în contradictoriu cu intimații pârâți G, ambii domiciliați în O,. nr. 100, -. 2, D,. 2 împotriva deciziei civile nr. 624/A din 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 366 din 7 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Salonta; având ca obiect: superficie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă în reprezentarea recurentului reclamant, lipsă, avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr. 1 din 9 ianuarie 2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, în reprezentarea intimaților pârâți, lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 379 din 27 septembrie 2007 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 14,5 lei achitată prin chitanța seria - nr. 9-1-26 emisă de Primăria Municipiului O - Direcția Finanțe Locale la 9 ianuarie 2008 și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, după care:
Reprezentanta recurentei solicită suspendarea prezentei cauze până la soluționarea plângerii penale, înregistrată de recurent pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, depune copia plângerii.
Reprezentantul intimaților se opune admiterii cererii de suspendare învederând instanței că plângerea penală este formulată împotriva altor părți decât intimații din prezenta cauză, și mai mult nu s-a făcut dovada începerea urmăririi penale, caz de suspendare prevăzut de dispozițiile art. 244 pct. 2 cod procedură.
Reprezentanta recurentei solicită suspendarea judecării recursului, în baza art. 244 pct 1 cod procedură civilă, învederând instanței că pe rolul Judecătoriei Oradea există înregistrat un dosar având ca obiect grănițuire celor două proprietăți arătând că dezlegarea prezentei pricini atârnă de hotărârea ce se va pronunța în dosarul menționat.
Reprezentantul intimaților se opune admiterii cererii de suspendare învederând instanței că acțiunea de grănițuire nu are legătură cu prezenta cauză.
Instanța, respinge cererile de suspendare formulate în cauză ca neîntemeiate raportat la motivele invocate.
Reprezentanta recurentului solicită în probațiune cercetarea la fața locului care să conducă la constatarea de instanță a stării și situației construcțiilor.
Instanța respinge cererea în probațiune ca fiind inadmisibilă în recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor atacate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În motivare arată că la data la care a cumpărat imobilul și terenul aferent situate la nr. administrativ 403, precum și de la data când a devenit proprietar, cel cu care intimatul a avut prima convenție, cu toții au folosit atât casa cât și anexele gospodărești situate la nr. administrativ 403, precum și terenul din spatele imobilului, fără nici un fel de îngrădire din partea intimaților.
Această gospodărie are o singură intrare în curte atât pentru casă cât și pentru anexele gospodărești vândute, respectiv bucătăria de vară, iar la data cumpărării s-au bazat pe topografia locului precum și pe faptul că, gospodăriile țărănești sunt de regulă cu o singură intrare din strada principală.
Încrederea că au cumpărat întreaga gospodărie inclusiv anexele gospodărești le-a fost dată de faptul că au intrat în stăpânirea de fapt a casei și anexelor și și-au îmbunătățit confortul prin renovări, iar pe nr. top alăturat 1707/170 nu exista înscrisă nici o construcție.
Mai arată că la data dezmembrării nr.top 1707 măsurătorile topografice nu se făceau cu instrumente perfecționate ca și în prezent, iar intimații doresc să intre în stăpânirea unei construcții care deja a fost înstrăinată profitând de eroarea de măsurătoare topografică.
Menționează că a făcut dovada bunei sale credințe și la data construirii celorlalte anexe, nefiind conturbat de nimeni și că instanța de fond în mod greșit reținut că bucătăria de vară nu a făcut obiectul vânzărilor fără să țină cont de însăși conținutul actelor autentice prin care se arată că se vinde casa și anexele gospodărești, ori această bucătărie de vară este inclusă în conținutul cuvântului anexă gospodărească.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului, menținerea hotărârilor atacate ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea arată că nu au fost niciodată de acord ca recurentul să folosească porțiunea pe care și-a edificat bucătăria de vară și că instanța nu poate confirma existența unui drept de superficie decât în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege sau în situația existenței unui acord al proprietarului terenului în momentul constituirii dreptului real.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.366/17.10.2005 pronunțată de Judecătoria Salontaa fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pîrîților G și ca neîntemeiată, fiind respinsă și completarea de acțiune ca tardivă.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea pîrîților.
Pentru a pronunța această hotărîre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat instanței să se constate că, odată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul proprietatea pîrîților situat în localitatea, înscris în 1473 cu nr.top 1707/170 a dobîndit și dreptul de superficie asupra terenului ocupat de aceste construcții, respectiv intabularea acestui drept în invocînd în drept dispozițiile art.115-118, art.274 din pr.civil, art.492 și art.969 din civil, art.11, 22-23 și 32-33 din Decretul-lege 115/1938.
Potrivit actelor și lucrărilor dosarului, în anul 1995 pîrîții G și soția au transmis numiților și, în baza contractului de schimb autentificat cu nr.3926/1995 imobilul casă și teren avînd suprafața de 1439. înscris în 1472 cu nr.top 1707/169, contractul cuprinzând mențiuni exprese privind imobilul transmis nefiind vorba despre "toate construcțiile deținute de familia și amplasate pe acel teren, astfel cum susține reclamantul.
Prin vânzări succesive ceea ce s-a transmis prin contractul de schimb a ajuns la numiții și, iar ulterior prin contractul de vînzare cumpărare autentificat cu nr.2873/2002 de BNP - S, familia a transmis reclamantului și soției dreptul de proprietate asupra imobilului reprezentînd în natură casă compusă din 2 camere, dependințe și anexe gospodărești cu suprafața de 1439. teren aferent situat în localitatea nr.403, înscris în 1472 cu nr.top 1707/169, fiind astfel vorba despre ceea ce se află pe nr.top 1707/169 inclusiv construcțiile de pe acest topografic.
Referitor la susținerile reclamantului în sensul că, edificatele cumpărate de el se întind și pe celălalt nr. top alăturat 1707/170 pe care l-a folosit cu bună credință dat fiind faptul că toți cumpărătorii anteriori l-au folosit în acest mod, instanța reține că, potrivit declarațiilor martorilor audiați în cauză s-au dovedit tocmai reaua lor credință, avînd în vedere faptul că au susținut că nu au verificat -ul imobilului, iar susținerile potrivit cărora au fost convinși că au cumpărat toți cei 28 ari nu pot fi reținute raportat la înscrierile din neputîndu-se confunda o suprafață de 1439. cu una de 2878.
Potrivit concluziilor expertizei efectuată în cauză de domnul exp. pe nr.top 1707/170 proprietatea pîrîților se găsesc amplasate o bucătărie (care exista acolo la data schimbului inițial), precum și baie și WC edificate de reclamant, accesul la acestea realizîndu-se prin curtea reclamantului, respectiv de pe nr.top 1707/169.
Față de conținutul actelor autentice prin care s-a transmis proprietatea asupra nr.top 1707/169 în mod succesiv se reține că, bucătăria respectivă nu a făcut obiectul vînzărilor, iar în ceea ce privește B și WC-ul se reține că acestea au fost ridicate de reclamant pe terenul proprietatea pîrîților, fără acordul acestora.
Față de concluziile expertizei, pîrîții prin notele de ședință i-au propus reclamantului o soluție considerată de ei echitabilă, în sensul că nu au dorit a face aplicarea dispozițiilor art.494 din civil astfel ca reclamantul să fie nevoit să-și demoleze construcția, solicitînd în schimb în compensare o suprafață de 16. din nr.top 1707/169 pentru a putea avea acces la bucătăria lor de pe nr.top 1707/170 din stradă.
Prin completarea de acțiune formulată, urmare a depunerii raportului de expertiză, reclamantul a solicitat să se constate că este proprietarul construcțiilor reprezentînd în natură bucătărie, baie și WC aflate pe terenul proprietatea pîrîților.
Se apreciază de instanță ca nefondată și nepertinentă susținerea reclamantului că prin transmiteri succesive ale dreptului de proprietate s-ar fi format o convenție între el și pîrîți, cu atît mai mult cu cît între părți nu a existat vreodată un raport juridic direct, deci nici privitor la dreptul de superficie.
Dreptul de superficie ia naștere doar prin lege sau prin convenția părților, ori, deși reclamantul a invocat convenția părților, o asemenea dovadă nu a fost făcută, întrucît pîrîții nu s-au obligat niciodată să constituie în favoarea reclamantului vreun drept real, iar art.492 din civil consacră dreptul de superficie în favoarea proprietarului terenului și nicidecum în favoarea uzurpator de rea credință care a construit pe terenul care nu era în proprietatea sa.
În consecință, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant ca neîntemeiată și completarea de acțiune ca tardivă conform dispozițiilor art.112,113,132,al.1 din pr.civil.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelantul reclamant în termen legal și legal timbrat, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond admiterea cererii formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 624/A din 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihors -a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul G- în contradictoriu cu intimații G și împotriva sentinței civile nr.366/07.10.2005 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care a păstrat-o în totalitate.
Din considerentele deciziei se reține că prin art.492 din cod civil invocat de reclamant în susținerea acțiunii se instituie o prezumție relativă de proprietate asupra construcțiilor amplasate pe un teren în favoarea proprietarului terenului, constructorul sau titularul dreptului de proprietate asupra construcției putând să înlăture această prezumție devenind astfel titularul unui drept de superficie.
Dreptul de superficie presupune astfel dovedirea dreptului de proprietate asupra construcției ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia are un drept de folosință.
În acțiunea formulată reclamantul solicită a se consfinți odată cu dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul pîrîților intimați având nr.top 1707/170 a dobîndit și dreptul de superficie asupra terenului ocupat de aceste construcții, cerere ce contravine noțiunii dreptului de superficie date fiind caracteristicile acestui dezmembrămînt al dreptului de proprietate, ce presupune proprietatea asupra construcțiilor și folosința asupra terenului.
În speță, în primul rînd reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra construcțiilor existente pe terenul cu nr.top 1707/170, proprietatea pîrîților pentru a putea fi invocat astfel dreptul de superficie.
Corect a reținut instanța de fond că, în raport de conținutul actelor translative de proprietate subsecvente, imobilul înstrăinat în favoarea reclamantului este identificat expres ca reprezentînd în natură casa și anexele gospodărești și terenul în suprafață de 1439. înscris în 1472 cu nr.top 1707/169.
Astfel, în primul contract încheiat între părți și numitul și -, se menționează în mod expres că imobilul ce face obiectul contractului de schimb este compus din casă și teren avînd nr.top 1707/169 mențiunile privind identificarea topografică regăsindu-se și contractul autentic în baza căruia reclamantul a dobîndit dreptul de proprietate.
Aspectele invocate de reclamant în sensul că a avut convingerea la data încheierii actului că a dobîndit dreptul de proprietate asupra tuturor construcțiilor, inclusiv asupra terenului în suprafață de 2877. nu pot fi reținute întrucît cel puțin în privința terenului era evidentă diferența de suprafață invocată de reclamant față de suprafața terenului identificat în, iar în privința construcțiilor se impunea cu minime diligențe verificarea situației lor juridice raportat la înscrierile existențe în 1472 cu privire la nr.top 1707/169 ce a format obiectul contractului.
Într-adevăr, gospodăriile țărănești presupun existența pe lîngă casa de locuit a anexelor gospodărești însă, acest fapt nu prezumă existența unei convenții de înstrăinare a tuturor construcțiilor existente în jurul casei de locuit astfel cum susține reclamantul, cu atît mai mult cu cît din schița de identificare a construcțiilor în litigiu rezultă că "bucătăria, constituie o construcție distinctă aflată aproape în integralitatea sa pe un alt nr.top (cu excepția a 1. aflat pe terenul reclamantului), iar pe nr.top 1707/169 aflat în proprietatea reclamantului există o anexă gospodărească.
În consecință, este apreciată ca nefondată apărarea apelantului în sensul că, bucătăria în litigiu constituie anexa gospodărească și a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2873/22.08.2002 de BNP.
În ceea ce privește B și WC-ul, astfel cum recunoaște și reclamantul acestea au fost edificate ulterior de acesta pe terenul proprietatea pârâților.
În speță, nu s-a dovedit însă existența unei convenții sau acordului între proprietarul terenului și reclamant în sensul edificării acestor construcții.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, dreptul de superficie ia naștere prin lege, ceea ce nu este cazul în speța sau prin convenția părților, convenție nedovedită în cauză între reclamant și pârâți și nici între aceștia din urmă și persoanele în favoarea cărora a înstrăinat dreptul de proprietate.
Aspectele invocate de apelant privind eroarea măsurătorilor topografice cu ocazia dezmembrării nr.top inițial 1707 în anul 1931 sunt apreciate ca neconcludente având în vedere obiectul prezentei cauze.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art.296 din cod procedură civilă, instanța a respins ca nefondat apelul reținând totodată că nu se impune admiterea apelului în ceea ce privește modul de stabilire a cheltuielilor de judecată, întrucât, chiar dacă la data pronunțării sentinței, moneda oficială era leul greu, iar instanța de fond nu a precizat în mod expres în dispozitiv moneda veche, cuantumul cheltuielilor de judecată datorate este explicit în considerentele sentinței fiind vorba de 500 lei (RON), echivalentul a 5.000.000 lei (ROL), eroare ce poate fi îndreptată în condițiile art.281 din cod procedură civilă.
Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea acestora în sensul admiterii acțiunii sale așa cum a fost aceasta formulată, cu consecința recunoașterii în favoarea sa a unui drept real, cerere justificată și prin buna sa credință în exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Criticile reclamantului se fundamentează pe o posesie îndelungată a imobilului din litigiu într-un mod ce nu a suferit modificări, astfel încât opoziția intimaților în recunoașterea acestei stări de fapt reprezintă un abuz de drept și, trebuie analizat în opoziție cu buna credință a recurentului.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii recursului precizând că nu au fost niciodată de acord ca recurentul să folosească porțiunea pe care și-a edificat bucătăria de vară și că instanța nu poate confirma existența unui drept de superficie decât în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege sau în situația existenței unui acord al proprietarului terenului în momentul constituirii dreptului real.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța reține că recurentul deține parcela cu nr. top 1707/169, în timp ce intimații sunt proprietarii imobilului cu nr. top 1707/170, cele două parcele fiind învecinate.
Cele două imobile au aparținut în egală măsura intimaților care, însă, în anul 1995 au transmis proprietatea parcelei 1707/169 înscrisă în CF 1472,ulterior mai fiind operate încă trei transmisiuni ale proprietății, astfel încât în prezent parcela respectivă aparține recurentului și soției acestuia.
În condițiile în care de la prima înstrăinare în convenție s-a făcut mențiunea că se înstrăinează 1439 mp împreună cu toate construcțiile deținute pe această parcelă este de neînțeles poziția intimaților care în dosar nr. 51/2004 al Judecătoriei Salonta au promovat o acțiune în revendicare susținând că construcțiile recurentului se află edificate pe parcela lor.
Se constată că la interogatoriul luat în ședința publică din 19 ianuarie 2005, intimatul G precizat că în momentul înstrăinării construcțiile existente deja pe parcela cu nr. top 1707/169 se găseau amplasate pe terenul cu nr. top 1707/170, dar era vorba de o porțiune foarte mică, chiar la limita zidului sau maximum 30 cm, ceea ce într-adevăr nu-i cauza nici un prejudiciu dar că, ulterior, recurentul a edificat o construcție care ocupa mult mai mult din terenul său, fără nici o autorizare.
Cercetând și schița efectuată de expert în cauză se constată că în zona respectivă există trasate parcele clar delimitate cu suprafețe egale, astfel încât recurentul nu se poate apăra spunând că nu a făcut legătura dintre suprafața cumpărată, în mod scriptic și faptic. La o simplă privire pe schiță se constată cu ușurință că recurentul folosea dublul suprafeței unei astfel de parcele, astfel încât putea să-și dea seama că suprafața folosită o depășește pe cea cumpărată.
În al doilea rând, recurentul nu poate invoca buna sa credință pentru construcțiile efectuate deoarece nu a obținut autorizație de construire. Este mai mult decât probabil că dacă ar fi făcut demersurile reclamantul pentru a obține o astfel de autorizație, cu ocazia măsurătorilor s-ar fi evidențiat încălcarea limitelor materiale ale proprietății recurentului.
Nu în ultimul rând, acordul proprietarului terenului pentru existența unei porțiuni de construcție pe terenul său, construcție care nu ocupă un spațiu foarte mare, nu reprezintă un temei suficient pentru a recunoaște un drept de superficie unei construcții ulterioare, pentru care proprietarul terenului nu și-a dat acordul, care ocupă o suprafață mult mai mare decât cea inițială și care datorită amplasării scade valoarea parcelei ce aparține intimaților, reducând semnificativ lungimea frontului la stradă, element esențial în calculul acestei valori.
Din punctul de vedere al condițiilor în care superficia se poate constitui apărările intimaților sunt justificate deoarece dreptul real trebuie să aibă ca fundament acordul intervenit între proprietarul terenului și constructor, acord ce lipsește în prezenta cauză.
mai poate fi dobândită și cu titlul de uzucapiune, dar posesia recurentului, începută în anul 2002, nu justifică o astfel de pretenție,sau prin efectul legii caz de asemenea inaplicabil în cazul reclamantului.
În concluzie, instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, respingând acțiunea recurentului reclamant, motiv pentru care recursul va fi respins în temei art. 312 alin 1 cod procedură civilă
În baza art. 274 cod procedură civilă obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamantul G, domiciliat în nr. 403 în contradictoriu cu intimații pârâți G, ambii domiciliați în O,. nr. 100, -. 2, D,. 2 împotriva deciziei civile nr. 624/A din 19 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
OBLIGĂ partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red dcz
28.02.2008
Jud fond
Jud apel,
Dact IC
2ex/5.03.2008
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
