Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 29.10.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 327/
Ședința publică din 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții MUNICIPIUL T și CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 1660/PI/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, pentru acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă doamna avocat, pentru reclamantul intimat lipsă, și doamna consilier juridic, pentru pârâții apelanți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 4177 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că apelanții au depus la dosar, prin registratură, la data de 11.12.2009, OP nr. 2410/11.12.2009,în valoare de 4167 lei, reprezentând diferență de taxă timbru și timbre judiciare de 4,85 lei.
Reprezentantele părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta pârâților apelanți solicită admiterea apelului și, în principal, desființarea sentinței, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș, iar, în subsidiar, schimbarea în tot a hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamant, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în cererea de apel, pe care le susține și oral în fața instanței.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii primei instanțe ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare, pe care le reiterează.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Timișoara, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Municipiul T și Consiliul Local al Municipiului T, ca instanța să constate existența construcției casă cu demisol, parter și mansardă edificată peste construcția "beci semiîngropat" și să dispună întabularea acesteia în CF 82525 T, nr. top. 28200/2.
În motivare a invocat calitatea sa de proprietar asupra construcției "beci semiîngropat" edificată pe terenul sus-identificat al cărui proprietar este Statul Român, precum și faptul că a executat lucrări asupra acestui imobil, lucrări pentru care nu i se eliberează autorizație de existență.
În drept a invocat disp. art. 111 Cod procedură civilă, art. 20 alin. 1, art. 11 din Legea nr. 7/1996.
Pe cale de întâmpinare pârâții au solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția inadmisibilității ei.
Prin sentința civilă nr. 14626/20.11.2008 Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș, având în vedere că valoarea obiectului pricinii - astfel cum a rezultat din expertiza efectuată în cauză - este superioară sumei de 500.000 lei, ceea ce atrage incidența disp. art. 2 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă.
După declinarea competenței reclamantul și-a precizat cererea, solicitând constatarea dreptului său de superficie asupra terenului și înscrierea lui în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 1660/PI/24.06.2009 Tribunalul Timișa admis cererea precizată formulată de reclamant.
În consecință, instanța a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de superficie asupra terenului înscris în CF 82525 T, nr. top. 28200/2 (ce încorporează edificatul descris în raportul de expertiză efectuat în cauză și care face parte integrantă din hotărâre), drept ce constă în dreptul de proprietate asupra edificatului și drept de folosință asupra terenului; a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel recunoscut.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamantul a solicitat să se constate un drept deja existent și nu o situație de fapt, excepția de inadmisibilitate invocată de pârâți fiind, astfel, neîntemeiată.
Prezumția instituită de art. 492 cod civil nu este absolută, iar răsturnarea ei are ca efect dobândirea unui drept de superficie de către constructor. Or, în cauză, reclamantul a construit edificatul, iar atitudinea de pasivitate a pârâților echivalează cu acordul tacit al acestora la dobândirea folosinței asupra terenului de către reclamant.
Împotriva sentinței au declarat apel în termen pârâții, care au criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, în principal, în sensul desființării sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la tribunal și, în subsidiar, în sensul respingerii cererii reclamantului.
În motivare au invocat că nu s-a dovedit că reclamantul a ridicat edificatul cu respectarea legislației în vigoare.
Au mai invocat neaplicabilitatea disp. art. 492 Cod civil și ale art. 36 din Legea nr. 7/1996 și au făcut trimitere la dispozițiile art. 494 Cod civil, buna credință a reclamantului nefiind dovedită.
Au invocat neobservarea de către instanță a disp. art. 6 din Legea nr. 50/1991 și pe cele ale art. 1 din Legea nr. 453/2001, art. 32 din Legea nr. 401/2003.
Pe cale de întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea acțiunii.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, față de actele de la dosar și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Astfel cum reclamantul a reiterat pe calea întâmpinării formulate în apel, cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea existenței construcției și intabularea acesteia în cartea funciară, precum și constatarea dreptului său de superficie asupra terenului cu intabularea corespunzătoare a acestui drept în cartea funciară.
Dispozițiile art. 492 Cod civil reținute de prima instanță ca fiind incidente în cauză consacră prezumția de proprietate asupra edificatelor de pe un teren în favoarea proprietarului terenului.
realității că prezumția este relativă și că, în cauză, reclamantul a făcut dovada împrejurării că el este cel care a edificat construcția și nu proprietarul terenului (Statul Român - 13 dosar fond). Se observă, însă, că pârâții-apelanți nu au invocat că ei ar fi ridicat construcția - deci nu au contestat calitatea reclamantului de proprietar asupra acesteia - ci faptul că lucrările s-au efectuat în lipsa autorizației de construire, respectiv în lipsa acordului proprietarului terenului; or, din examinarea înscrisurilor de la dosar, reclamantul a procedat la ridicarea construcției în lipsa unei atari autorizații, (aspect necontestat în cauză) deci cu încălcarea disp. art. 1 din Legea nr. 50/1991 în forma în vigoare în perioada în care s-a realizat noua construcție.
Este adevărat că dreptul de superficie se dobândește inclusiv prin convenția părților, însă instanța de apel apreciază că acest mod de dobândire nu se regăsește în cauza de față.
Astfel, atitudinea pasivă a pârâților care au permis reclamantului să construiască în lipsa unei autorizații, nu poate fi asimilată acordului tacit al proprietarului la dezmembrarea dreptului său de proprietate asupra terenului, pierderea cu titlu gratuit al unui atribut al dreptului de proprietate pe o perioadă practic nelimitată ca efect al pasivității reprezentând, în realitate, o sancțiune care este vădit disproporțională pentru atitudinea chiar culpabilă a proprietarului.
În consecință, în mod greșit s-a reținut dobândirea de către reclamant a dreptului de superficie având drept consecință folosința asupra terenului statului.
După cum s-a arătat, reclamantul a solicitat constatarea existenței construcției și intabularea edificatului în cartea funciară. Simpla existență a construcției este o stare de fapt iar intabularea, pe cale de consecință, a edificatului - în condițiile în care, așa cum s-a arătat - pârâții nu au contestat dreptul de proprietate al reclamantului asupra construcției, nu poate fi primită decât cu încălcarea dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, văzând că dispozițiile art. 11, 21 alin. 1 și 36 din Legea nr. 7/1996 nu se constituie în temei de admitere a cererii reclamantului, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă și văzând că dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă nu sunt incidente în speță, instanța va admite apelul declarat de pârâții MUNICIPIUL T și CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 1660/PI/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamant; va schimba sentința apelată în sensul că va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, va obliga reclamantul la plata către pârâți a sumei de 4181,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâții MUNICIPIUL T și CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr. 1660/PI/24.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamant.
Schimbă sentința apelată în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Obligă reclamantul la plata către pârâți a sumei de 4181,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamantului intimat - T,-, jud.
- pârâtului apelant Municipiul T- T, Bd. -, nr. 1, jud.
- pârâtului apelant Consiliul Local al Municipiului T - T, Bd. -, nr. 1, jud.
emis 3 com.
Red. - 17.12.2009;
Tehnored. -21.12.2009; 5 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș; Judecător:
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu
