Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.813

Ședința publică din 8 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță

JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat

JUDECĂTOR 3: Cristian Pup

GREFIER:- -

S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 114/A/ din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 620 din 10.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. -, în contradictoriu cu CONSILIUL LOCAL S M, ORAȘUL SMP RIN PRIMAR, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - T, având ca obiect acțiune în constatare.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții recurenți, și, lipsă fiind pârâții intimați.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța comunică întâmpinarea formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, reprezentantei reclamanților recurenți, care arată că nu dorește amânarea cauzei pentru studiul întâmpinării.

Nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Avocat pentru reclamanții recurenți, și pune concluzii de admitere a recursului, conform prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, în principal casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecarea cauzei la prima instanță, iar în subsidiar modificarea în tot a deciziei recurate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive.

CURTEA

In deliberare asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sânnicolau M sub nr. 313/295 din 04.03.2008, reclamanții, și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Sânnicolau M, Orașul Sânnicolau M reprezentat de primar și Statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2201 mp înscris în CF nr. 621 Sânnicolau M nr. top 515, 516, compus din curte și grădină aferente imobilului situat în localitatea Sânnicolau M,-, jud. T, imobil dobândit în temeiul Legii nr.112/1995, intabularea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 621 Sânnicolau M, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

In motivarea acțiunii s-a arătat că prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 1309/20.03.1997 și 1310/11.03.1997, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului constând din casa, situat în loc. Sânnicolau M,-, înscris în CF nr. 621 Sânnicolau M nr. top 515,516. Așa cum rezultă din CF nr. 621, Statul român a rămas proprietar asupra terenului. Conform art. 5 din contract, dreptul și obligațiile părților se completează cu drepturile și obligațiile ce decurg din Legea nr. 112/1995. Chiar dacă în contractele de vânzare-cumpărare nu se prevede în mod expres și transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului, acest drept decurge din Legea nr. 112/1995 și de normele de aplicare a acesteia. Potrivit art. 33 din HG nr.11/1997 care modifică și completează Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, în situațiile de vânzare ale apartamentelor și când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. ultim. Noțiunea de teren aferent este definită de dispozițiile art. 23 alin.2. Astfel, în cazul de față, terenul aferent casei de locuit dobândită de reclamanți prin cumpărare, este reprezentat de grădina în intravilan în suprafață de 924 mp și de curte în intravilan în suprafață de 1277 mp. Se mai menționează că întreg imobilul înscris în CF nr. 612 Sânnicolau M formează o unitate locativă de sine stătătoare.

In drept, s-au invocat dispozițiile art. 111.pr.civ, art. 33 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, art. 26 din 112/1995.

Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP Taf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive arătând că potrivit art. 9 ind.2 din HG nr.11/1997, calitate procesuală pasivă au unitățile administrativ teritoriale. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii întrucât potrivit art. 26 aliniatul ultim din 112/1995 suprafețele de teren care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămân în proprietatea statului, iar prin teren aferent se înțelege doar terenul ocupat de construcții, și nu întregul imobil.

Prin încheierea de ședință din 20.05.2008, prima instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, raportat la prevederile Legii nr.215/2001. Potrivit art. 19 " administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului d e înregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii, iar conform art. 38 alin.5 lit.b Consiliul Local hotaraste vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orașului sau municipiului, după caz, in condițiile legii. Față de aceste prevederi legale, instanța a apreciat că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, având în vedere că terenul din litigiu face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale.

Judecatoria Sannicolau M prin sentința civila nr. 620, data la 10.06.2008 a respins acțiunea formulată de reclamanții, și contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL S M, ORAȘUL S M, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a reținut ca reclamanții, și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Sânnicolau M, Orașul Sânnicolau M reprezentat de primar și Statul român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, să constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2201 mp înscris în CF nr. 621 Sânnicolau M nr. top 515, 516, compus din curte și grădină aferente imobilului situat în loc. Sânnicolau M,-, jud. T, imobil dobândit în temeiul Legii nr.112/1995, intabularea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 621 Sânnicolau M, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Conform planului de situație parcele cu nr. cadastral 515 și 516 sunt evidențiate în CF nr. 621 Sânnicolau, situate în loc. Sânnicolau M,-, parcela cu nr. cadastral 515 fiind reprezentată de grădină în suprafață de 924 mp, iar parcela cu nr. cadastral 516 casa cu nr. 39 și curte în intravilan în suprafață de 1277 mp. Potrivit contractelor de vânzare-cumpărare nr. 1309 și 1310, reclamanții și au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.1 din imobilul situat în loc. Sânnicolau M-, iar reclamanții și au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.2 din același imobil. Așa cum rezultă și din anexele acestor contracte, prețul vânzării s-a stabilit având în vedere valoarea locuinței și a anexelor. Instanța mai reține că aceste contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate în temeiul Legii nr.12/1995.

Din extrasul de CF instanța reține că proprietar asupra imobilului evidențiat în CF nr. 621 Sânnicolau, nr. top 515, 516, imobil compus din casa, curte și grădină este Statul român cu titlu de cumpărare.

Prima instanță a reținut că, într-adevăr, foștii chiriași ai imobilelor ce intră în sfera de aplicare a legii nr.112/1995 își legitimează și vocația, în temeiul aceleiași legi, la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate, potrivit textului interpretativ circumscris art.37 apartenent Normelor Metodologice de aplicare și care zice că "în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege". De asemenea, prevederile acestui din urmă text de lege care spune că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 2. în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor rămâne în proprietatea statului" și, mai apoi, acelea ale art. 21 din lege, care, - pentru corecta lor interpretare și aplicare, se cer a fi puse în corelație cu art.9 și art.13 din legea nr.112/1995 (cel din urmă text de lege fiind chemat să cuantifice atât valoarea despăgubirilor foștilor proprietari spoliați, cât și prețul de vânzare al locuințelor și terenul aferent lor, către chiriași) -, conduc la aceeași concluzie - aceea că legea specială în discuție conferă chiriașului cumpărător al apartamentului ce nu se restituie în natură fostului proprietar și vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției, pe calea aceleiași operațiuni juridice de vânzare-cumpărare.

În alți termeni, așa cum vocația la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcției cumpărate în temeiul legii nr.112/1995 s-a născut din aceeași lege, și modalitatea de dobândire este identică cu cea a construcției) - în urma vânzării-cumpărării (concluzie de altfel, majoritar confirmată doctrină și de practica jurisprudențială în materie), cu plata integrală sau în rate a prețului, care la rândul lui, urmează a fi stabilit potrivit criteriilor cu nr. 2665/1/C/311 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare (așa cum rezultă din art.13 apartenent aceleiași legi cu nr.112/1995). Mai mult, destinația sumelor rezultate din operațiunile juridice de vânzare-cumpărare (a imobilelor -construcții și terenuri aferente ce au făcut obiectul legii rn.112/1995) precum și cea a terenurilor ce exced vocației de cumpărare conferită subiecților vizați de art.9 in legea nr.112/1995, este aceea configurată de legea 10/2001 prin ale sale art.1, în corelație cu art.26; și anume, aceea de acordare în compensare a terenurilor - ce exced suprafețelor aferente imobilelor cumpărate în temeiul legii nr.112/1995 - și de alimentare a fondurilor necesare acordării despăgubirilor în numerar în condițiile art.14 ind.1 apartenent Titlului VII al Legii nr.247/2005 foștilor proprietari spoliați, știut fiind că legile reparatorii speciale (cum sunt și cele antemenționate) au un caracter complinitor.

În ceea ce privește noțiunea de teren aferent, aceasta a fost demult explicitată în doctrină, și, mai apoi, confirmată de practica jurisprudențială majoritară ca fiind doar terenul de sub construcție și cel strict destinat unei normale exploatări a acesteia, excedentul rămânând în proprietatea statului.

De aceea, prima instanța a reținut că modalitatea de dobândire a terenului aferent construcției cumpărate în temeiul legii nr.112/1995 este aceeași - prin vânzare, și nu prin atribuire cu titlu gratuit, în temeiul legii nr.112/1995, a apreciat, în acord cu majoritatea doctrinei și practicii din țară, că singura modalitate de dobândire a terenurilor aferente în atare situație rămâne cea antemenționată, astfel, prima instanța, a respins acțiunea formulată de reclamanți și a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.

Contra acestei hotărâri au declanșat calea de atac a apelului apelanți, și, cerere înregistrata la Tribunalul Timiș sub nr. dosar - din 03.10.2008, solicitând admiterea recursului, in principal casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare iar in subsidiar admiterea apelului si pe fond admiterea acțiunii.

In motivarea apelului reclamantii - apelanți au arătat ca prin contractul de vanzare - cumparare nr. 1309/20.03.1997 si nr. 1310/11.03.1997 aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, statul ramanand proprietar asupra terenului astfel cum rezulta si din cartea funciara.

Instanța de fond a soluționat pricina in lipsa parților, astfel incalcandu-se dreptul la apărare întrucât nu s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa, inclusiv prin propunerea de probe, iar după soluționarea cauzei reclamanții au aflat de emiterea nr. 12/25.01.2001 astfel ca se impune admiterea acțiunii, impunându-se in speța si recalificarea caii de atac fata de valoarea obiectului litigiului din recurs in apel.

In drept s-au invocat art.111,299/316, art.33 din Normele Metodologice ale L 112/1995, art. 25 si 26 din L 112/1995, art. 25 alin.2 din D 32/1954.

Prin decizia civilă nr. 114/A din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost respins apelul declanșat de reclamanții - apelanți, și, toți contra sentinței civile nr. 620 data, la 10.06.2008 in dosar nr-, de Judecătoria Sannicolau M, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL S M, al orașului,ORAȘUL S M și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Tribunalul examinând legalitatea si temeinicia sentinței recurate, cu observarea exacta si riguroasa a celor doua cauze ale acțiunii (CAUSA si CAUSA ), cum si a exigentelor art.9, 13 si 26 apartenente toate L 112/1995, prin corelație cu acelea ale art. 19,37 si 39 apartenente toate Normelor metodologice de aplicare a legii speciale in discuție (in coordonatele cărora - particularitățile dreptului subiectiv alegat si, cu precădere ale disputei procesuale pendinte, decelabile prin raportare la finalitatea spre care se tinde, aceea de dobândire in patrimoniu, a dreptului deplin de proprietate si asupra terenului aferent edificatului achiziționat in condițiile de exigenta ale art. 9 apartenent L 112/1995 - impun a fi cantonata verificarea jurisdicționala si, implicit, controlul judiciar si care, toate, pentru corecta lor interpretare si aplicare se cer a fi puse in corelație si cu exigentele L 10/2001 republicata - ce se arata a avea caracter complinitor in raport cu legea speciala in discuție si a constitui legea cadru in materia retrocedării bunurilor preluate abuziv de Statul R in perioada comunista-), reproșurile aduse primei instanțe, pentru considerațiile ce succed - care vor întregii aparatul argumentativ al hotărârii atacate - se verifica a fi neîntemeiate.

Si, de aceea, considerând ca soluția supusa reformării isi găsește susținere legislativa in textele de lege supra anunțate, tribunalul o va păstra.

In adevăr, zicând ca,in situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor si, când este cazul, a anexelor gospodărești si a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește si asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege", textul interpretativ circumscris art. 37 apartenent Normelor metodologice de aplicare a L1 12/1995, trimite îndeajuns de tranșant la concluzia ca cea din urma lege speciala conferă chiriașilor comparatori,- apartamentelor ce nu se restituie in natura foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora -", VOCATIA de a dobândi si terenul aferent edificatului supus operațiunii juridice de înstrăinare in condițiile de exigenta ale articolului 9 apartenent legii interpretate, aceea cu nr. 112/1995 (care, raportat la interesul deja consacrat legislativ, al sintagmei TEREN AFERENT, folosita de legiuitorul guvernamental in redactarea normei interpretative supra enunțata, se privește a fi acela ce tine de respectivul edificat).

In alți termeni (așa cum constant a statuat doctrina reputata in materie si, mai apoi, tot constant, a configurat jurisprudențial Înalta Curte de Casație si Justiție) terenul de sub construcție si căile de acces strict necesar unei folosințe normale a edificatului. Si cum, de altfel, obliga la a se statua si exigentele imperativului art.26 apartenent aceleiași legi speciale care, spunând prin al sau alineat ultim ca,suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 2. in posesia acestora si care depășesc suprafața aferenta construcțiilor raman in proprietatea statului", conturează cu forța evidentei si concluzia (la rândul ei, confirmata jurisprudențial de aceeași Înalta Curte de Casație si Justiție) ca ceea ce excede terenului aferent - in accepția supra anuntata - acela destinat exploatării normale a edificatului înstrăinat chiriașului, in condițiile de exigenta ale deja constant evocatului art. 9 apartenent legii speciale, devine susceptibil de a fi retrocedat in natura foștilor proprietari spoliați in perioada comunista. Si, nu in ultimul rând, de a fi acordat in compensare, pe calea procedurii nejurisdictionale configurata legislativ de L 10/2001, atunci când, in contextul celei din urma proceduri speciale, se identifica existenta unui impediment de ordin juridic de natura a obstacula obiectivarea principiului consacrat legislativ, prin a le sale art.1,7 si 9, acela al RESTITUIRII IN NATURA.

de altfel, o alta concluzie nici norma legala circumscrisa art.9 apartenent L 112/1995 (care, in adevăr, - deși conferă chiriașilor dreptul subiectiv de a cumpăra apartamentele asupra cărora poarta a lor locațiune, ce nu se retrocedează in natura foștilor proprietari spoliați sau moștenitorii lor-, nu face vorbire expresa de TERENUL AFERENT locuinței), de vreme ce, aserțiunile supra enunțate se extrag axiomatic, pe cale de interpretare, din întreaga economie a celei din urma legi speciale, a cărei rigoare obliga la a se observa ca in noțiunea de, IMOBIL CU DE LOCUINTA", (supus restituirii către foștii proprietari spoliați, sau operațiunii juridice de vânzare-cumpărare, către chiriași) legiuitorul a înglobat atât suprafața construita cu dependințele si anexele gospodărești, cat si terenul aferent; in alte cuvinte, elementele care împreuna compun, O UNITATE LOCATIVA (așa cum, îndeajuns de clarificator, o spune si SECTIA DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL a INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, - chemata, in condițiile de exigenta ale L 554/2004, sa tranșeze, pe cale de excepție, asupra legalității normei administrative înscrise in deja enunțatul art.37 apartenent Normelor Metodologice - prin decizia cu nr. 4447 din 8 decembrie 2006).

Ceea ce, (a conchis pe aceeași cale, aceeași jurisdicție de contencios Administrativ) conferă si legimitate art. 37 apartenent Normelor metodologice aprobate prin HG. nr. 20/1996 care, statuează in finalul aparatului argumentativ Înalta Curte de Casație si Justiție, nu instituie prin el însuși un drept de proprietate asupra terenului aferent in favoarea chiriașului cumparator, adăugând la lege, ci LOCATIVE supuse vânzării, organizând executarea unor prevederi din L 112/1995, in limitele prevăzute de art. 108 alin (2) din Constituția României si art.4 alin (3) din L 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative".

in care, absenta din corpul legii speciale in discuție, aceea cu nr. 112/1995, a unor NORME DE . (sau de TRIMITERE la acelea înscrise în art. 36 apartenent L 18/1991, așa cum L 85/1992 si L 61/1990 fac) si, mai apoi, a reglementarilor vizând modalitatea juridica de dobândire de către chiriași a proprietatii si asupra terenului aferent locuințelor achiziționate în condițiile de exigenta ale art. sau 9, obliga si la identificarea condițiilor de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui așa teren.

altfel, a modalității juridice de dobândire si a proprietatii terenului ce încorporează si deservește edificatul înstrăinat in considerarea vocației la cumpărare conferita de calitatea de chiriași; care, observând alegațiile ce preced, se cere a fi aflata prin punerea lor in corelație cu norma legala chemata sa cuantifice atât valoarea despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari spoliați in perioada comunista, pentru apartamentele neretrocedate in natura, cum si prețul de vânzare al locuințelor si terenului aferent lor, aceea circumscrisa art. 13 apartenent si el aceleiași legi speciale cu nr. 112/1995 si, nu in ultimul rând, cu al sau text interpretativ înscris in art. 39 din Normele Metodologice de aplicare a legii in discuție si, finalmente, cu exigentele textului interpretativ al art. 42 apartenent L 10/2001 in versiunea republicata, circumscris pct. 42.1 lit B din noile norme metodologice de aplicare a legii reparatorii interpretate (care, așa cum deja pe parcursul expunerii rezumative s-a anunțat, se privește a avea caracter in raport cu L 112/1995 si a se constitui in lege cadru in materia retrocedării bunurilor preluate abuziv de Statul R in perioada comunista).

Așa stand lucrurile, cum cea dintâi norma legala spune ca, valoarea despăgubirilor care se acorda foștilor proprietari - si prețul de vânzare - se stabilesc pe baza prevederilor D 92/19777, ale D-L 61/1990 si ale L 85/1992 republicata, iar valoarea terenurilor aferente, pe baza criteriilor privind stabilirea si evaluarea terenurilor aflate in patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat nr. 2665 din 28.02.1992, elaborate de Ministerul Finanțelor si Ministerul Lucrărilor Publice si Amenajării Teritoriului cu completările ulterioare -"; si, mai apoi, cel din urma text interpretativ, apartenent noilor norme metodologice de aplicare unitara a L1 0/2001 (care, de altfel, a preluat integral formularea din vechile norme, abrogate prin HG nr. 250 din 07.03.2007, de aprobare a noilor norme) ca, pentru imobilele cu destinație de locuințe, care nu s-au restituit in natura, DEȚINĂTORUL ACTUAL VOCATIA DE A LE . CĂTRE, insa aceasta se va face potrivit legislației in vigoare, respectiv potrivit prevederilor L 112/1995, cu modificările ulterioare - cu mențiunea ca PRETUL DE - SE VA POTRIVIT CRITERIILOR nr. 2665/1C/311 din 28.02.1992 privind stabilirea si evaluarea terenurilor aflate in patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat - la care se face trimitere in Normele metodologice privind aplicarea L 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuințe, trecute in proprietatea statului - prin SIMILITUDINE cu MODALITATEA DE DESPAGUBIRE a PROPRIETARILOR in CONDITIILE LEGII -", devine îndeajuns de indreptatita si chiar obligatorie si concluzia ca DREPTUL DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CARE NU SE RESTITUIE IN NATURA PROPRIETARI, SE DE CĂTRE I TITULARI DE CONTRACT DE ÎNCHIRIERE PE CALEA OPERATIUNII JURIDICE DE - CUMPARARE.

În alte cuvinte, în aceeași modalitate juridica ca si construcția ce o încorporează si deservește, aceea de CUMPARARE cu PLATA integrala sau in rate PRETULUI. de vechea reglementare, configurata de aceleași NORME METODOLOGICE care, prin al lor art. 33 în a sa versiune inițiala, în adevăr, statua ca,dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcție se dobândește în condițiile art. 35 alin (2) din L 18/1991"- devenit, după republicarea legii ce-l încorporează, prin renumerotare, art. 36-.

Si aceasta, pentru ca, extragerea unei soluții contrare (ca aceea pe care tind aoa credita petiționarii) este obstaculata de același art. 13 apartenent L 112/1995 in corelație cu al sau text interpretativ, înscris in art. 39 din Normele Metodologice de aplicare a celei din urma legi speciale care zice ca, la dispoziția Ministerului Finanțelor se constituie fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii in aplicare a prevederilor prezentei legi, ce se va alimenta din sumele obținute din vânzarea apartamentelor care nu se restituie in natura -", din care, statuează aceeași norma, se va efectua plata despăgubirilor cuvenite proprietarilor si moștenitorilor acestora. Si, nu în ultimul rând, de legea cadru in materie, aceea cu nr. 10/2001 republicata care, consacrând legislativ, prin ale sale art. 1,7 si 9, principiul RESTITUIRII IN NATURA, restrânge (in versiunea ce i-a fost data de L 247/05 si care in contextul dreptului intertemporal se observa a fi de imediata aplicare) la un număr de 2 masurile reparatorii in echivalent, ce pot fi acordate doar subsecvent, fie prin COMPENSARE cu alte bunuri, oferite in echivalent de entitatea investita cu soluționarea notificării, fie in despăgubiri acordate in condițiile de exigenta ale TITLULUI VII apartenent L 247/05 in forma modificata si completata, cărora li se subsumează si despăgubirile in numerare.

in care, într-un raționament de logica juridica, conturat prin observarea exacta si riguroasa a finalității si scopului legilor in materie, acelea ale reparării daunelor cauzate persoanele, prin preluarea proprietatilor lor de către puterea totalitara instalata la 06.03.1945, devine îndeajuns de indreptatita si concluzia ca destinația sumelor obținute din instrainarile reglementate de L 112/1995 si, mai apoi, a terenurilor ce excede vocației de cumpărare, conferita, in adevăr, EX LEGE, chiriașilor, este aceea de a alimenta fondul afectat despăgubirilor in numerar si, respectiv, de a fi retrocedate (terenurile ce exced acelora aferente edificatelor achiziționate in condițiile art. 9 apartenent L 112/1995) fostilor proprietari spoliați, sau acordate in compensare altor foști proprietari spoliați, in condițiile de exigenta ale art. 26 apartenent L 10/2001.

Or, in așa situație, cum interpretarea sistematica a dispozițiilor legale, in ale căror coordonate a fost cantonata verificarea jurisdicționala, îngăduie identificarea cu ușurința a modalității de dobândire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent edificatului dobândit in condițiile de exigenta ale art. 9 apartenent L 112/1995- aceea de vânzare-cumpărare cu plata integrala sau in rate a prețului - se impune cu forța evidentei si concluzia ca numai vădind o necunoaștere a legislației in materie si deturnând intenția legiuitorului (care, înlăturând după republicare, din corpul textului interpretativ înscris in art. 33 apartenent Normelor deja constant evocate pe parcursul expunerii rezumative, reglementarea vizând dobândirea in condițiile art. 36 apartenent L 18/1991 republicata, a proprietatii asupra terenului aferent edificatului achiziționat in condițiile de exigenta ale art. 9 din L 112/1995, a înteles sa aplice si nemiscatorului- teren regimul juridic de dobândire a edificatului ce-l încorporează si deservește) petiționarii, pentru a-și apropria terenul aferent, au recurs la concursul justiției pe calea unei acțiuni inadmisibile și nu au valorizat dreptul subiectiv conferit chiriașilor, acela de a achiziționa terenul aferent edificatului, prin exprimarea opțiunii de cumpărare.

Împotriva deciziei civile nr. 114/A/ din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 620 din 10.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. - au declarat recurs reclamanții, și solicitând fie casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, fie modificarea în tot a hotărârilor atacate și admiterea acțiunii introductive.

Argumentul juridic invocat de recurenți vizează art. 37 din HG nr. 20/1996, combinat cu art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, texte de lege care arată că chiriașii cumpărători dobândesc și dreptul de proprietate asupra terenului aferent.

În drept recurenții au invocat prev. art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.

La filele 10 - 12 intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice - T și Consiliul Local al Orașului Sânnicolau M au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului declarat, susținând că, chiriașii cumpărători, nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenului pretins decât în baza unui act translativ de proprietate, cu titlu oneros sau gratuit.

Examinând recursul prin prisma celor arătate cât și în condițiile prev. de art. 304, rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este fondat în sensul celor ce se vor arăta mai jos.

Primele instanțe au dat o interpretare restrictivă dispozițiilor art. 33 din HG nr.11/1997 și art. 23 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, raționamentul juridic fiind în concordanță cu principiile care au stat la baza adoptării Legii nr. 112/1995, unul dintre aceste principii fiind acela al asigurării unei protecții sociale chiriașilor din casele naționalizate, exclusiv sub aspectul fondului locativ.

Aceasta pentru că Legea nr. 112/1995 nu este o lege cu caracter reparatoriu și ea nu putea, prin normele sale să treacă în domeniul legilor de împroprietărire propriu - zisă.

Cu toate acestea, reclamanții au solicitat instanței să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2201. înscris în CF nr. 621 Sânnicolau M, nr. top 515, 516, compus din curte și grădină, prin invocarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995.

Textul de lege invocat, în mod ambigu și în contradicție cu principiile și rațiunile adoptării Legii nr. 112/1995, statuează, totuși, că suprafețele de teren care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.

Aceasta înseamnă că există o categorie de teren, în speță, proprietate a Statului Român, pe care legiuitorul, cel puțin în actuala redactare a textului, înțelege să o scoată din sfera dreptului real de proprietate al statului.

Această categorie de teren, în speță, este aceea definită de sintagma "teren aferent construcțiilor".

În cauză primele instanțe nu au manifestat preocupare pentru a stabilii pe bază de probe certe, care este terenul aferent construcțiilor, respectiv acea porțiune de teren care este destinată efectiv edificării exploatării și funcționării normale a construcției vândute în baza art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Această împrejurare se impunea, cu precădere, pentru că reclamanții solicită a se constata un drept de proprietate asupra unei suprafețe de 2201. deși din contractul de închiriere și de vânzare-cumpărare rezultă că aceștia au dobândit în condițiile Legii nr. 112/1995 o casă situată în intravilan compusă din cameră, bucătărie, magazie, etc, conform înscrisurilor existente la filele 7 - 13 dosar primă instanță.

În aceste condiții soluțiile primelor instanțe,de respingere a acțiunii reclamanților apar ca fiind pronunțate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 112/1995, împrejurare ce atestă, în fața instanței de recurs, incidența motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Ca atare, Curtea va admite recursul, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță respectiv Judecătoria Sânnicolau

Instanța de trimitere va trebui să stabilească, în speță, categoria de teren aferent construcțiilor vândute către reclamanți, în temeiul legii nr. 112/1995, inclusiv prin efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, după care va aprecia asupra modalității de transmitere a eventualului drept de proprietate, către chiriașii cumpărători, prin raportare la dispozițiile și principiile Legii nr. 112/1995, și coroborarea acestora cu prev. art. 33 din Normele Metodologice de Aplicare HG nr. 11/1997.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de către reclamanții, și împotriva deciziei civile nr. 114/A/ din 13.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 620 din 10.06.2008, pronunțată de Judecătoria Sânnicolau M în dosarul nr. -.

Casează ambele hotărâri și trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță, respectiv Judecătoria Sânnicolau

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. /13.10.2009

Tehnored /15.10.2009

Ex.2

Primă instanță:

Instanța de apel: și

Președinte:Trandafir Purcăriță
Judecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Cristian Pup

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 813/2009. Curtea de Apel Timisoara