Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 858/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.858/
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 591/A/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Statul Român reprezentat de Consiliul Local al Comunei și Comuna prin Primar, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței reclamanta a depus la dosar o cerere prin care declară că renunță la judecată.
Instanța din oficiu reține cauza în pronunțare sub aspectul excepției vizând netimbrarea recursului, având în vedere că deși reclamanta recurentă pentru acest termen de judecată a fost citată cu mențiunea de a achita o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, acesta nu s-a conformat dispoziției instanței, conform art. 137 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin decizia civilă de apel nr. 591/A/16.06.2009, pronunțată în dosar nr- Tribunalul Timiș - secția civilă - anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 14957/26.11.2008, pronunțate de Judecătoria Timișoara în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Consiliul Local - prin Primar - reținând în esență că reclamanta apelantă nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii ale instanței de judecată, stabilite prin încheierea de judecată din 7.04.2009, în sensul achitării diferenței de 1621 lei taxa judiciară de timbru și 0,1 lei timbru judiciar.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal reclamanta, pe care însă nu l-a timbrat legal cu suma de 4 lei taxa judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, deși a fost citată pentru termenul de astăzi cu mențiunea timbrării recursului cu aceste sume, stabilite prin rezoluție judecătorească, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art.20 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.146/1997 (privind taxele judiciare de timbru) și art. 1 și 9 alin.2 din nr.OG 32/18.08.1995 (privind timbrul judiciar), Curtea va dispune anularea ca netimbrat a prezentului recurs al reclamantei, care nu a făcut dovada achitării anticipate, până la acest termen de judecată a sumelor integrale de mai sus, neconformându-se astfel deci dispozițiilor legale precitate.
Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin.1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat iar sancțiunea pentru neîndeplinirea acestei obligații de plată până la termenul de judecată stabilit de instanța de judecată este anularea ca timbrată a cererii de recurs ( alin.3).
Aceeași sancțiune este prevăzută de art.9 alin.2 din nr.OG 32/1995 și pentru nerespectarea prevederilor referitoare la achitarea timbrului judiciar.
Curtea stabilește așadar că recurenta reclamantă de față nu dat curs acestor obligații legale de plată a acestor taxe de timbru aferente prezentului recurs și nu a făcut cerere de reexaminare a stabilirii cuantumului acestor taxe și de asemenea nu a invocat nici una din situațiile prevăzute în nr.OUG 51/21.04.2008, privind ajutorul public judiciar în materie civilă, motive pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, fără a mai cerceta fondul cauzei, din oficiu a rămas în pronunțare pe această excepție, pe care găsind-o întemeiată o va admite ca atare și va dispune anularea acestui recurs, ca netimbrat, în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile de apel nr. 591/A/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.TP/26.10.2009
Dact NF/26.10.2009
Ex.
Trib. Președinte
Judecător.
Prin sentința civilă nr. 14957 / 26/11/2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Comuna prin Primar, Consiliul Local al Comunei, ca neîntemeiată.
Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2177 din 12.04.2007 încheiat cu Comuna, prin Consiliul Local, în baza Legii nr.112/1995 reclamanta a devenit proprietar al imobilului situat în sat, nr. 53, com. înscris în CF nr. 1112 nr. top 81-82, imobil compus din 3 camere de locuit, cu dependințe și anexe gospodărești, Statul Român rămânând proprietarul terenului evidențiat în CF.
Potrivit art.37 din HG nr.20/1996 republicată, hotărâre prin care au fost aprobate normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, în situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul, a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alineatul ultim din lege. Art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 stabilește că suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân în proprietatea statului.
După cum rezultă din cele două dispoziții legale în vigoare, care se completează reciproc, cumpărătorii construcțiilor în baza Legii nr.112/1995 devin, în virtutea acestei legi, proprietari ai terenului aferent construcției, diferența rămânând în proprietatea statului român, nefiind aplicabilă procedura prevăzută de art.36 (fost 35) din Legea nr.18/1991.
Intenția legiuitorului în acest sens rezultă din succesiunea în timp a actelor normative, cu referire la Legea nr.112/1995 și Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr.20/1996, modificate prin HG nr.11/1997.
Astfel, art.33 din HG nr.20/1996 prevedea, în forma inițială, că dreptul de proprietate asupra terenului situat sub construcțiile cumpărate în baza Legii nr.112/1995 se dobândește în condițiile art.35 alin.2 (actualmente art.36) din Legea nr.18/1991. Prin HG nr.11/2007, art.33 (actualmente art.37) a fost modificat, fiind înlăturată această modalitate de dobândire a terenului, intenția legiuitorului fiind aceea de a nu se mai aplica procedura tehnică de realizare a transferului dreptului de proprietate prevăzută de art.36 din Legea nr.18/1991 - prin ordin al prefectului. Întrucât legiuitorul a înlăturat această prevedere, ea nu mai poate fi aplicată prin analogie, interpretare folosită pentru rezolvarea "lacunelor legii".
Actuala reglementare, în art.9, art.21 și art.26 alin. ultim din Legea nr.112/1995 și art.37 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, prevede în ce condiții se dobândește dreptul de proprietate asupra terenului aferent, astfel că nu ne aflăm în prezența unei lacune a legii. Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege, reiese că dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției se dobândește în același mod în care a fost dobândită construcția, respectiv prin vânzare. Art.37 din Normele metodologice folosește în mod expres termenul de vânzare, supunând dreptul de proprietate asupra terenului aceluiași mod de dobândire, prin vânzare, ca și dreptul de proprietate asupra apartamentului. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea ca dreptul de proprietate asupra terenului aferent să fie dobândit fără plată, ar fi prevăzut expres acest lucru.
Instanța nu a contestat dreptul reclamantului de a dobândi în proprietate terenul aferent imobilului pe care l-au cumpărat în baza Legii nr.112/1995, deoarece din coroborarea art.9 din Legea nr.112/1995 cu art.6 și art.37 din HG nr.20/1996 rezultă că legea conferă reclamanților un drept de cumpărare a terenului aferent, care nu face însă obiectul prezentei acțiuni, drept pe care sunt liberi să-l exercite, unitatea deținătoare a imobilului neputând refuza încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru aceste motive, în temeiul textelor legale menționate, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 14957 / 26/11/2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, a formulat apel reclamanta-apelantă, înregistrat ca recurs la Tribunalul Timiș la data de -, solicitând desființarea hotărârii, iar rejudecând cauza, admiterea pe fond a acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, arată că în mod greșit a fost respinsă de către instanța de fond acțiunea sa, motivat de faptul că dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente apartamentelor, se dobândește de chiriașii titulari de contract, în urma vânzării la fel ca și locuința.
Învederează instanței că Statul Român sau Consiliul Local nu au niciun temei legal pentru a vinde terenul aferent casei de locuit. În ce privește efectuarea unei expertize topografice, menționează că a cerut acest lucru prin însăși acțiunea introductivă, instanța respingând în mod neîntemeiat proba, pe care o consideră esențială în cauză, în vederea stabilirii suprafeței aferente casei de locuit.
În drept, invocă disp. art. 282 și urm. proc.civ.
Deși legal citați, intimații Comuna prin Primar, Consiliul Local al Comunei nu au depus întâmpinare.
La termenul din 10.03.2009 instanța a recalificat în apel calea de atac.
La termenul din 16.06.2009 instanța a invocat excepția insuficientei timbrări.
Analizând cu prioritate excepția, conform dispozițiilor art. 137.proc.civ. instanța constată că aceasta este întemeiată, întrucât reclamanta apelantă nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii stabilite prin încheierea din 07.04.2009, în sensul achitării unei diferențe de 1621 lei taxă judiciară de timbru și de 0,1 lei timbru judiciar.
Prin urmare, în baza art. 312.proc.civ. raportat la art. 20 și 11 din Legea nr. 146/1997, tribunalul va anula apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 14957/26.11.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Consiliul Local al Comunei și Comuna prin Primar.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcărița
