Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 856/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.856/
Ședința publică din 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr.569 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 15297 din 2.12.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Apărării Naționale pentru UM 01109 T, Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor B, Consiliul Local al Comunei prin Primar și Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul recurent avocat, iar pentru pârâtul intimat Ministerul Apărării Naționale pentru UM 01109 T, consilier juridic G, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței pârâtul intimat Ministerul Apărării și Consiliul Local al Comunei au depus întâmpinare la dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii fără cheltuieli de judecată; în subsidiar solicită casarea cu trimiterea spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiza judiciară topografică.
Reprezentantul pârâtului intimat Ministerul Apărării Naționale pentru UM 01109 T consilier juridic G solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor instanței de fond pentru motivele prezentate în întâmpinarea de la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentința civilă nr. 15297/02.12.2008, pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoara a respins ca inadmisibila acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin T și Consiliul Local al Comunei prin Primar, prin care s-a solicitat obligarea paraților de a-i lăsa in deplina proprietate si linistita posesie imobilele din CF 2708, numar cadastral 3286-3287 - teren in suprafata de 2356 mp, CF 2709, numar cadastral 3340 - teren in suprafata de 4122 mp si CF 127 - numar cadastral 3314-3315 - teren in suprafata de 7521 mp in cota de si radierea din cartea funciara a uzufructuarului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit mențiunilor din extrasele CF nr. 127 si CF nr. 2709, terenurile în cauză au aparținut numitului, decedat în data de 27.11.1977.
Imobilele au fost trecute în proprietatea statului, în domeniul public al acestuia astfel cum reiese din inventarul depus la dosar, nr. - și din schița terenului. Ulterior, terenurile au trecut în proprietatea Comunei, în domeniul privat, cu destinația exclusivă pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată conform legilor fondului funciar astfel cum se prevede în nr.HG 426/2007, Hotărârea nr. 88/14.09.2007 a Consiliului Local al Comunei. Terenurile au fost identificate în procesul-verbal de predare primire din 27.06.2007 și documentația de identificare a numerelor topografice întocmit de & Asociații, fiind puse la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar pentru a fi atribuite beneficiarilor Legii nr. 18/1991.
Prima instanta a mai reținut ca reclamantul a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce fac obiectul prezentei cauze, alături de alte terenuri, cerere care a fost validată doar pentru suprafața de 0,09 ha prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 42/32/07.09.2006 iar reclamantul nu a contestat hotărârea potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991. Faptul că prin adeverința nr. 1840/24.04.2007 Primăria Comunei i-a comunicat că terenurile înscrise în CF nr. 2709 nr. top 3340, CF nr. 127 nr. top 3314-3315 și Cf nr. 2708 nr. top 3286-3287 nu au fost și nu sunt (la data emiterii adresei) la dispoziția Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nu îl îndreptățește pe reclamant să revendice în prezent imobilele conform dispozițiilor dreptului comun deoarece ulterior au constituit obiectul Legii nr. 18/1991 iar reclamantul nu le-a mai solicitat și nici nu a contestat în vreun fel rezultatul procedurii administrative anterioare.
În acest context, conflictul de legi existent cu privire la modalitatea în care fostul proprietar al unui teren preluat înainte de 1989 de către Statul Român poate să îl redobândească, respectiv apelând la dispozițiile dreptului comun cuprinse în art. 480 cod civil sau la cele speciale din Legea nr. 18/1991, se soluționează în favoarea legii speciale conform principiului specialia generalibus derogant, a aratat judecatoria.
O astfel de interpretare este în concordanță nu numai cu întreg sistemul juridic român dar și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului astfel cum este reflectată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În nicio decizie de speță în care s-a analizat încălcarea art. 6 din Convenție de către Statul Român în litigiile având ca obiect revendicarea imobilelor naționalizate, construcții sau terenuri, nu s-a statuat că reglementarea situației juridice a acestora printr-o lege specială, derogatorie de la dreptul comun, contravine principiilor enunțate în Convenție. Curtea a apreciat în mod constant că încălcările de către Statul Român a Convenției se regăsesc în situațiile în care s-a recunoscut nevalabilitatea titlului statului asupra unui imobil dar nu s-a dispus și înapoierea efectivă a acestuia fostului proprietar combinat cu lipsa oricărei despăgubiri juste. Or, în speța de față nu suntem într-o astfel de situație, reclamantul trebuind să parcurgă procedura reglementată de Legea nr. 18/1991 în prealabil, deoarece numai în funcție de modalitatea în care aceasta se finalizează se poate aprecia dacă s-au încălcat în vreun fel drepturile sale fundamentale, ocrotite de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Curtea nu impune în mod necondiționat restituirea în natură a imobilelor naționalizate, aspect ce reiese din cauzele soluționate de aceasta și în care condamnă Statul Român, alternativ, la restituirea imobilului naționalizat sau la plata unei despăgubiri pecuniare, astfel că nu se poate constata de plano că existența unei reglementări speciale în materia retrocedării terenurilor ar contraveni Convenției.
Considerentele expuse mai sus conduc la concluzia că inadmisibilitatea revendicării unui imobil naționalizat pe calea dreptului comun nu înlătură accesul la justiție al persoanei care se pretinde a fi titularul dreptului de proprietate asupra unui astfel de imobil, ci impune ca exercitarea acestuia să se facă numai în condițiile legii speciale în materie, respectiv a Legii nr. 18/1991. Numai în acest context se poate analiza și, înlătura când este cazul, orice neconcordanță a legii române raportat la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a mai apreciat prima instanta.
Impotriva hotararii primei instanțe a declarat apel reclamantul, solicitand desfintarea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta, deoarece în mod greșit cauza a fost soluționată pe excepția de inadmisibilitate.
In motivarea apelului, reclamantul a invocat dispozitiile art.480 si 481.civ. si pe cele ale art.17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si ale art.1 din Primul Protocol Aditional la Conventie, articole care, in opinia domniei sale, garanteaza respectarea dreptului sau de proprietate, facand de asemenea trimitere si la art.20 si art.148 pct.2 din Constitutia Romaniei privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale vizand drepturile si libertatile cetatenilor.
Apelantul a invocat si prevederile art.17 din Decretul Lege 115/1938, conform caruia "drepturile reale asupra imobilelor se vor dobandi numai daca intre cel care da si cel care primeste dreptul este acord de vointa asupra constituirii si stramutarii, in temeiul unei cauze aratate, iar constituirea sau stramutarea a fost inscrisa in cartea funciara", apreciind ca fara inscriere in cartea funciara nu ia nastere niciun drept real.
S-a mai arătat de catre apelant ca i-a fost incalcat dreptul la un proces echitabil conferit de art.6 din Conventie, fiind lipsit de o posibilitate si concreta ca instanta de fond sa statueze asupra actiunii sale, privandu-l de orice posibilitate rezonabila de a-si redobandi posesia asupra imobilului si incalcandu-i astfel dreptul de proprietate garantat de art.1 din Primul Protocol Aditional la Conventie.
un istoric privind modul de dobandire a proprietatii asupra imobilelor in litigiu, apelantul a apreciat ca actiunea este admisibila, avand in vedere decizia ICCJ din 09.06.2008, avand prioritate in aplicare Conventia fata de legile speciale, ori de cate ori nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate precum si prinicpiului securitatii raporturilor juridice.
In drept, apelantul a invocat art.297
In opinia intimatului, reglementarea speciala nu intra in conflict nici cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si nici cu Protocolul 1 al Conventiei, un astfel de conflict putandu-se ivi eventual atunci cand lipsirea ilegala de proprietate ar fi combinata cu absenta oricaror prevederi de natura aas igura aplicarea efectiva si concreta a masurilor reparatorii. Adoptarea unor reglementari speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecinta imposibilitatii utilizarii unei reglementari anterioare, nu incalca art.6 din Conventie in situatia in care calea oferita de legea speciala pentru valorificarea dreptului dedus judecatii este efectiva; de aceea, reglementarea situatiei juridice a imobilelor preluate abuziv printr-o lege speciala nu contravine principiilor enuntate in Conventie.
In apel, apelantul a depus cu titlu de practica judiciara o serie de decizii de speta pronuntate de instantele din tara.
In apel nu au fost solicitate si administrate probe noi.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 569 din 12.iunie 2009 pronunțată în dosar nr- a admis apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 15297/02.12.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți Ministerul Apărării Naționale, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Local prin Primar.
A schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
A respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A menținut dispozițiile sentinței apelate privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale și Consiliul Local prin Primar.
A respins cererea apelantului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Tribunalul retinut urmatoarele:
Cat priveste exceptia excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, invocata in fata primei instante si supusa discutiei partilor la ultimul termen de judecata in fata instantei de apel, Tribunalul retine ca terenurile revendicate, desi initial proprietatea publica a statului, au fost trecute ulterior in domeniul privat al comunei, cu destinatia exclusiva pentru reconstituirea dreptului de proprietate privata in baza legilor fondului funciar, astfel cum rezulta din HG 426 /2007 si din HCL nr. 88/2007. Astfel fiind, calitate procesuala pasiva in actiunea in revendicare nu o are Statul R prin Ministerul Finantelor Publice, acesta fiind chemat in judecata doar in litigiile referitoare la dreptul de proprietate cu privire la bunurile din domeniul public al statului, iar in privinta celor aflate in proprietatea privata a statului, calitatea procesuala pasiva revenind unitatii administrativ-teritoriale. Pentru aceste motive, in temeiul art.137 al.1 Tribunalul va a dmite exceptia lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice si va respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cat priveste motivele de apel invocate de catre apelantul-reclamant referitor la gresita respingere ca inadmisibila a cererii de chemare in judecata, Tribunalul apreciaza ca acestea sunt nefondate.
Prima instanta a apreciat in mod corect ca reclamantul, avand la dispozitie o procedura reglementata de o lege speciala, Legea 18/1991, pe care, de altfel, a si demarat-o, neepuizand insa toate fazele acesteia - aspect necontestat de catre reclamant, nu mai poate recurge la actiunea in revendicare de drept comun pentru restituirea imobilului preluat de stat. Aceasta intrucat legea speciala are un caracter derogatoriu in raport cu legea generala.
Nu se poate retine ca prin solutionarea cauzei pe exceptia inadmisibilitatii ar fi fost incalcat dreptul de proprietate al reclamantului, ocrotit de dispozitiile normative interne si de tratatele si conventiile internationale sau ca ar fi fost nesocotit dreptul acestuia de acces la instanta si dreptul la un proces echitabil. Nici Conventia pentru Apararea Drepturilor si Libertatilor Fundamentale si nici restul dispozitiilor tratatelor si conventiilor internationale sau jurisprudenta CEDO nu interzic adoptarea de catre state a unor dispozitii legale speciale, care sa reglementeze modalitatea de restituire a bunurilor preluate de regimurile politice totalitare si nici nu apreciaza ca impunerea procedurilor speciale derogatorii prevazute de aceste legi contravine principiului respectarii si garantarii dreptului de proprietate al solicitantului sau accesului la justitie si la un proces echitabil.
Practica CEDO a statuat in mod constat ca incalcarile Conventiei se regasesc in situatiile in care, recunoscandu-se nevalabilitatea titlului statului asupra bunului preluat si nedispunandu-se inapoierea efectiva a acestuia fostului proprietar, nu i-au fost acordate nici despagubiri pentru acest bun; or, in speta, dupa cum bine a retinut si prima instanta, nu suntem intr-o astfel de situatie, reclamantul trebuind sa parcurga procedura prevazuta de Legea 18/1991. Numai in functie de modalitatea in care ar fi fost finalizata aceasta procedura speciala s-ar fi putut aprecia daca drepturile reclamantului, consfințite de Conventie, au fost incalcate.
Reglementarea unei proceduri speciale pentru restituirea imobilului nu intra in conflict cu normele juridice internationale, un a stfel de conflict putandu-se ivi, eventual, in cazul in care lipsirea ilegala de proprietate ar fi combinata cu absenta oricăror prevederi de natura a asigura aplicarea efectiva si completa a masurilor reparatorii; or, in speta, calea oferita de legea speciala pentru valorificarea dreptului dedus judecatii este una efectiva, necontravenind deci principiilor enunțate in Conventie. Din aceste considerente, nu poate fi retinută nici neconcordanta invocata de apelant intre dispozitiile interne si normele internationale si care se solicita a fi valorificată in cadrul acțiunii in revendicare intemeiata pe dreptul comun in sensul de a se da eficienta acestei acțiuni in revendicare, chiar daca prin aceasta nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate si principiului securității raporturilor juridice.
Cat privește pretinsul efect constitutiv de drept al inscrierii in cartea funciara, invocat de asemenea de către apelant, analizarea acestui aspect ar prezenta relevanta doar in situația comparării titlurilor; or, in speta, retinandu-se inadmisibilitatea acțiunii in revendicare pe dreptul comun, nu se mai impune compararea titlurilor, după cum a pretins apelantul.
Având in vedere aceste considerente, in temeiul art.296 Tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă si a menținut dispozițiile sentinței apelate privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale și Consiliul Local prin Primar.
In temeiul art.274 al.1 s-a respins cererea apelantului, aflat in culpa procesuala, privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei civile nr.569 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârilor primei instanțe, în sensul admiterii acțiunii sau casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță în vederea administrării probei cu expertiza tehnică topografică.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că dorește să-și realizeze pretinsul drept de proprietate asupra unor imobile, respectiv terenuri agricole aflate la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar, invocând drept temei al pretențiilor sale calitatea de moștenitor al proprietarului tabular și, din acest punct de vedere, reclamantul apreciază că acțiunea sa nu poate fi respinsă ca inadmisibilă.
De asemenea reclamantul a mai arătat că, în speță, nu a avut loc o judecată pe fond și nu au fost comparate titlurile pentru a se da eficiență unuia sau altuia dintre proprietari.
În drept au fost invocate motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 rap. la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acesta este fondat în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Acțiunea promovată de către reclamantul în calitate de pretins proprietar tabular, prin succesiune, a unor suprafețe de teren agricol situate pe raza comunei și aflate la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar este supusă regimului juridic determinat de reglementările speciale în materie de fond funciar respectiv Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare.
Din acest punct de vedere raționamentul juridic al primelor instanțe este corect, deoarece, în speță pretinsele drepturi de proprietate trebuie valorificate din perspectiva reglementărilor juridice speciale și nu pe calea dreptului comun.
În acest cadru juridic acțiunea reclamantului nu este inadmisibilă, pentru că aceasta ar însemna, inclusiv o îngrădire a accesului la justiție, ci ea trebuie calificată și interpretată, în funcție de domeniul juridic pe care-l vizează respectiv acelea privind fondul funciar.
Cum această materie a fondului funciar este supusă și unei jurisdicție speciale reglementă prin Legea nr.247/2005 acțiunea reclamantului trebuie judecată în primă instanță de către un complet specializat al Judecătoriei Timișoara în materie de fond funciar iar hotărârea pronunțată va fi supuse doar unei singure căi de atac respectiv aceea a recursului, de competenta Tribunalului Timiș complete specializate de fond funciar.
Față de cele arătate, în temeiul, disp.art. 304 pct. 3 și 9 Cod pr.civilă combinat cu art. 312 alin.1, 5 și 6 Cod pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat, va casa ambele hotărâri și va trimite cauza pentru judecare în primă instanță, la Judecătoria Timișoara, -complet specializat în materia Fond Funciar-.
Instanța de trimitere va verifica realitatea susținerilor reclamantului, izvorul pretinsului drept de proprietate și dacă acesta poate fi realizat în limitele dispozițiilor legale speciale privind fondul funciar.
În speță fiind admis în totalitate recursul, celelalte motive invocate de către recurent se subsumează motivelor care au determinat casarea cu trimitere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr.569 din 12 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, și a sentinței civile nr.15297 din 2.12.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-.
Casează ambele hotărâri și trimite cauza pentru rejudecare la instanța competentă în materia fondului funciar, respectiv Judecătoria Timișoara.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. LL/ 28.10.2009
Dact NF/28.10.2009
Ex.
Trib. Președinte,
Judecător.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Cristian Pup, Trandafir Purcărița
