Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 858/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.858
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâții- reclamanți prin procurator, ambii domiciliați în B,- A.2 sector 1, G, domiciliat în comuna jud.D, de reclamanții și, ambii domiciliați în B,- -.C.2.44 sector 1, pârâții, OG, prin procurator, toți domiciliați în comuna jud.D, împotriva deciziei civile nr.225/3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-pârât G, domiciliat în B,- D sector 3.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei, au răspuns: recurenții G, reprezentați de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 86 dosar, recurentul-reclamant, pârâtul, personal și în calitate de procurator pentru recurenta-pârâtă OG, lipsind recurenta reclamantă, pârâtul și intimatul-pârât
OGProcedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se în- vederează instanței că prin intermediul serviciului registratură a fost depusă o cerere din partea pârâților, și OG, înregistrată sub nr. 17792/4.11.2009, prin care se reiterează susținerile din cererile similare aflate la filele 20-26, respectiv 44-49 dosar recurs.
Având cuvântul avocat pentru recurenții-pârâți invocă lipsa de procedură cu recurenta, întrucât nu a fost citată și cu recurentul-pârât, care a fost citat la data de 5.11.2009, însă a semnat de primirea actului de procedură, precizând că este rudă cu destinatarul, fără a se arăta însă gradul de rudenie.
Curtea, verificând legalitatea procedurii de citare a părților despre care s-a făcut vorbire de apărătorul ales al recurenților-reclamanți, constată că în cauză procedura este legal îndeplinită, la filele 69-70 dosar recurs existând dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a recurenților și, împrejurare față de care, neexistând motive de amânare, dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei au răspuns: recurenții-pârâți G, reprezentați de avocat
din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 86 dosar, recurentul-reclamant, pârâtul, personal și în calitate de procurator pentru recurenta-pârâtă OG, lipsind recurenții, și intimatul-pârât
OGProcedura legal îndeplinită.
Recurentul-reclamant depune la dosar chitanța seria - nr. -/9.11.2009 în cuantum de 15,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate de instanță la fila 88 dosar.
Curtea pune în discuția părților cererea formulată de, și OG, aflată la filele 20-26 dosar recurs, al cărei conținut este reiterat la filele 44-49 dosar, prin care cei trei pârâți solicită anularea deciziei instanței de apel. În raport de conținutul acestei cereri și având în vedere disp. art. 84 Cod proc. civilă, ce permit instanței să califice corect o cerere formulată de parte, a cărei denumire a fost indicată greșit, inclusiv dacă este vorba despre exercitarea unei căi de atac, Curtea califică cererea formulată de acești trei pârâți ca fiind o cerere de recurs.
La solicitarea instanței, pârâtul, arată că este nemulțumit de decizia pronunțată de instanța de apel, învederând instanței că înțelege să timbreze calea de atac, astfel cum a fost calificată de C, până la sfârșitul ședinței de judecată, astfel cum i s-a pus de altfel în vedere prin citația pe care a primit-o pe data de 5.11.2009, fără a fi avut însă timp să dea curs acestei obligații legale.
La solicitarea Curții, avocat pentru recurenții-pârâți, declară că nu are cereri de formulat sau excepții pe care să le invoce în ședința publică.
Curtea, în temeiul art. 129 alin.5 Cod proc. civilă, ce reglementează rolul activ al judecătorului, coroborat cu art. 299 Cod proc. civilă, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanții și, care nu au exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, împrejurare față de care recursul de față apare ca fiind promovat omisso medio.
Recurentul-reclamant, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității recursului, invocată de C din oficiu, solicită respingerea acesteia.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți și G, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de reclamanții și, invocată din oficiu de instanță.
Recurentul-pârât, având personal cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a excepției, astfel cum a fost invocată din oficiu de
Curtea, în baza art. 129 alin.5 Cod proc.civilă, rap.la art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, invocă și pune în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică, în cadrul recursului declarat de pârâții, și OG, constând în aceea că tribunalul a omis să se pronunțe prin decizia recurată și asupra apelului declarat de acești pârâți, apel aflat la filele 7-13 dosar apel.
Avocat, având cuvântul pentru recurenții-pârâți și G, solicită în raport de motivul de nulitate de ordine publică ce
afectează decizia, admiterea recursului pârâților, casarea acestei hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.
Recurentul-pârât, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului promovat, casarea deciziei și trimiterea dosarului spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița.
Recurentul-reclamant, având personal cuvântul, solicită respingerea recursului pârâților și judecarea cauzei.
Avocat, având cuvântul pe fondul recursului declarat de pârâții și G, pe linia motivelor dezvoltate în scris și depuse la dosar, solicită admiterea căii de atac exercitată, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, apreciind că s-au încălcat disp. art. 315 Cod proc. civilă, instanța de rejudecare având obligația să se conformeze deciziei de casare pronunțată în primul ciclu procesual de către instanța de recurs, prin care s-au dezlegat probleme de drept. Astfel, s-a stabilit deja că în speță este vorba despre o petiție de ereditate, statuându-se irevocabil asupra naturii juridice a cauzei și impunându-se administrarea de probatorii. Consideră că instanțele nu au avut rol activ, nu s-au conformat dispozițiilor instanței de recurs și pe cale de consecință apreciază că hotărârile sunt nelegale, solicitând casarea acestora și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În ce privește recursul promovat de pârâții, și OG, solicită anularea lui pentru netimbrare, în măsura în care aceștia nu dau curs obligației legale de a achita taxa de timbru, astfel cum le-a fost pusă în vedere în ședință publică.
Recurentul-reclamant, având personal cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de pârâții și G, ca nefondat.
Învederează instanței că pârâții sunt rude de gradul IV, nu au niciun drept legal, neavând calitate de moștenitori.
Recurentul-pârât, având personal cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți, ca nefondat. Învederează instanței că pârâta și reclamantul sunt străini de moștenire. Solicită a se avea în vedere că autoarea a fost bolnavă, existând acte doveditoare la dosar.
La solicitarea instanței, recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită anularea recursului declarat de recurenții-pârâți, și pentru OG netimbrare, în măsura în care aceștia nu dau curs obligației legale de a timbra până la sfârșitul ședinței de judecată.
Înainte ca președintele completului să ridice ședința de judecată, s-a prezentat în instanță recurentul-pârât și a depus la dosar chitanța seria - nr. -/9.11.2009 în cuantum de 15,5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate de instanță la fila 87 dosar, împrejurare față de care instanța constată legal timbrat recursul promovat de pârâții, și OG.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. 936/24/03.2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se constate că sunt unicii moștenitori ai defunctei.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că decesul lui a survenit în anul 1998 și întrucât aceasta nu a avut moștenitori rezervatari, printr-un testament olograf din 10 iulie 1993,i-a instituit pe reclamanți ca legatari universali.
În continuare, s-a învederat că succesiunea defunctei a fost deschisa la BNP, în dosarul nr. 333/1998, unde au fost citați numai cei trei pârâți, în calitate de nepoți de soră ai defunctei, lor interzicându-li-se accesul la orice document ce o viza pe.
În baza art. 115 Cod proc.civilă, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, motivat de faptul că defuncta, ulterior întocmirii testamentului, i-a înstrăinat mai multe bunuri imobile din averea sa, legatul devenind astfel ineficace prin efectul revocării lui.
Totodată, pârâta a formulat în baza art. 119 Cod proc.civilă cerere reconvențională, solicitând a se constata că testamentul a fost revocat prin vânzarea și, respectiv, donarea bunurilor din patrimoniul testatoarei către pârâtă, în situația în care reclamanții nu fac dovada că în patrimoniul defunctei existau, la data decesului, și alte bunuri decât cele care au făcut obiectul înstrăinărilor.
Ca urmare a depunerii de către pârâta- reclamantă la dosar a contractului de donație autentificat sub nr. 1/02.09.1996, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 2166/29.11.2006, Judecătoria Răcaria respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, a admis acțiunea, constatând că reclamanții sunt unicii moștenitori ai defunctei, decedată la data de 21.01.2998, în calitate de succesori testamentari cu titlu universal și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă.
Apelul promovat de pârâții și G împotriva sus-menționatei sentințe civile a fost respins de Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civila nr. 337-27.06.2007 pronunțată în dosarul nr-, decizie recurată atât de și G cât și de și.
Prin decizia civilă nr. 73/24.01.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul formulat de și G și a respins recursul formulat de reclamanți, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că acțiunea formulată de reclamanți este, în realitate, o petiție de ereditate, astfel că în cauză trebuiau să fie citați toți moștenitorii defunctei, instanța de fond și de apel procedând la judecarea pricinii fără a fi introduși în cauză doi dintre moștenitorii defunctei, respectiv și OG
OGÎn fond după casare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 618/284/din 13.02.2008, fiind citați în cauza în calitate de pârâți, alături de părțile între care pricina a fost soluționata, și OG
OGPentru fiecare termen de judecată au fost înaintate de către reclamanți la dosar memorii, în care s-a arătat că actele invocate de pârâții și G, prin care au dobândit dreptul de proprietate asupra bunurilor ce au aparținut defunctei, nu sunt valabile, întrucât la momentul perfectării lor nu avea discernământ.
Aceștia au mai solicitat și obligarea celor doi pârâți la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând daune morale, însă instanța nu a soluționat aceste cereri, având în vedere că ele au fost formulate pentru prima data după trimiterea cauzei spre rejudecare, iar cererea de învestire a instanței era cea formulata de reclamanți în dosarul nr. 936/2006, orice alte pretenții ale acestora urmând a fi solicitate pe calea unei acțiuni separate.
Prin sentința civilă nr. 3206 din data de 24.10.2008, Judecătoria Răcaria respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de pârâta-reclamantă, a admis acțiunea, a constatat că reclamanții sunt unicii moștenitori ai defunctei, decedată la data de 21.09.1998, cu ultimul domiciliu în comuna, jud. D, în calitate de moștenitori testamentari universali și a respins cererea reconvențională formulată de către pârâta-reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin testamentul olograf întocmit la data de 10 iulie 1993, care întrunește toate condițiile prevăzute de art. 859 Cod civil, numita a transmis celor doi reclamanți universalitatea bunurilor ce i-au aparținut, ceea ce le conferă acestora, în calitate de legatari, posibilitatea de a culege întreaga universalitate succesorală.
Având în vedere că defuncta nu a avut moștenitori legali rezervatari, s-a stabilit că la decesul acesteia-survenit la data de 22.01.1998- vocație succesorală la averea ei aveau reclamanții, în baza testamentului olograf mai sus menționat și deci aceștia justifică în cauză calitate procesuală activă.
S-a concluzionat totodată că acțiunea reclamanților nu poate fi calificată drept petiție de ereditate, deoarece nu s-a solicitat instanței și obligarea pârâților care dețin bunuri ce aparținuseră defunctei la restituirea acestora, pârâta- reclamanta deținând aceste bunuri în baza unor contracte de vânzare -cumpărare și de donație încheiate în timpul vieții de și nu în calitate de moștenitor universal sau cu titlu universal.
În ce privește cererea reconvențională prin care s-a solicitat a se constata că testamentul a fost revocat prin înstrăinarea în baza unor contracte de vânzare-cumpărare și a unui contract de donație a bunurilor din patrimoniul testatorului, aceasta a fost respinsă ca neîntemeiată pe considerentul că revocarea tacită a testamentului prin "înstrăinarea obiectului legatului" poate interveni numai în cazul legatelor cu titlu particular, neputând întra sub incidența art. 923 Cod civ. legatele universale sau cu titlu universal, al căror obiect este patrimoniul sau cota parte din aceasta.
Sub acest aspect, s-a conchis că înstrăinarea bunurilor cuprinse în patrimoniu nu poate avea semnificația unei revocări tacite. Astfel ea a afectat doar emolumentul
legatului din momentul deschiderii moștenirii, iar nu și vocația universală sau cu titlu universal a legatarului, dovedindu-se că în patrimoniul defunctei exista, la data decesului, suprafața de 2.500. teren - din totalul de 5.000. situat în T-40,P-449/46 evidențiat în titlul de proprietate nr. 44843/1994, obiectul contractului de donație către reprezentându-l cealaltă
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, pârâții G și, motivat de faptul că judecarea cauzei s-a făcut cu lipsa de procedură a părților care ar fi putut să se opună pretențiilor reclamanților.
Astfel, s-a învederat că trebuiau citate cumpărătoarele.- și -, persoane care sunt proprietarele terenului de 5.000 mp vândut de pârâților și.
O altă nemulțumire a apelanților a vizat faptul că testamentul olograf depus de reclamanți nu este în realitate scris și semnat de mâna testatoarei, nu s-a dovedit că el aparține defunctei și nu s-a probat nici data încheierii lui.
În continuare, s-a precizat că și în ipoteza în care testamentul ar fi fost real, a fost revocat de testatoare prin actele de înstrăinare efectuate, iar instanța de fond a respins în mod greșit cererea reconvențională, dovedind lipsă de rol activ, în sensul că nu a solicitat Primăriei o copie a Anexei 1, din care să rezulte ce bunuri mai avea testatoarea la data decesului.
S-a învederat de asemenea că, admiterea petiției de ereditate înseamnă nu doar recunoașterea calității de moștenitor ci și predarea tuturor bunurilor mobile și imobile existente la data decesului, însă instanța de fond s-a pronunțat numai cu privire la primul aspect, nestabilind dacă la data decesului existau sau nu bunuri în patrimoniul testatoarei.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului și rejudecarea cauzei, invocându-se în drept dispozițiile art. 297 Cod procedură civilă.
La data de 8 ianuarie 2009, pârâții, și au OG depus o cerere, prin care solicitau anularea hotărârii pronunțată de Judecătoria Răcari la data de 24 octombrie 2008, expunând în cuprinsul acesteia motivele pentru care în opinia lor această sentință este nelegală și exprimându-și o serie de aprecieri cu privire la raportul juridic dedus judecății (filele 7-13 dosar apel).
La ultimul termen de judecată din data de 03.06.2009, apelanții pârâți au invocat excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes, lipsei calității procesuale active și prescripției extinctive a dreptului la acțiune, excepții care au fost respinse de tribunal, prin decizia civilă nr. 225/3 iunie 2009, având în vedere că reclamanții pârâți și au făcut dovada, prin actele depuse la dosar, că au interes să promoveze o astfel de acțiune, câtă vreme rezultă că la decesul defunctei, mai exista în patrimoniul acesteia suprafața de 2500 mp. din terenul de 5000 mp. situat în comuna, sat, județul D, tarlaua 40, parcela 449/46.
Totodată, s-a considerat că reclamanții au calitate procesuală activă în condițiile în care testamentul olograf întocmit la 10.07.1993 le conferă calitatea de legatari universali, este admisibilă acțiunea lor în constatarea calității de moștenitor,
din moment ce nu au la îndemână o acțiune în realizare, o atare cerere fiind imprescriptibilă.
Prin aceeași decizie nr. 225/3 iunie 2009 Tribunalului Dâmbovița fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții- reclamanți, s-a păstrat hotărârea atacată și s-a luat act că apelanții și intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, în speță critica apelanților în sensul că judecarea cauzei s-a făcut fără citarea numitelor Gh. și care au cumpărat terenul de 5000 mp. vândut de pârâților și nu poate fi primită, câtă vreme cele două cumpărătoare nu pretind că ar avea calitatea de succesor universal sau cu titlu universal, nu posedă vreun bun succesoral în această calitate și nici nu contestă calitatea de moștenitori a intimaților pârâți.
Pe de altă parte, susținerea apelanților în sensul că testamentul olograf depus de reclamanți nu ar fi fost în realitate scris și semnat de testatoare a fost înlăturată întrucât nu existau niciun fel de dovezi în acest sens, iar referitor la cel de-al treilea motiv de apel privind greșita respingere a cererii reconvenționale, tribunalul a constatat că acesta nu este fondat deoarece revocarea tacită prin înstrăinarea obiectului legatului în conformitate cu dispozițiile art. 923 Codul civil poate interveni numai în cazul legatelor cu titlu particular, ceea ce nu este cazul în speță, testatoarea lăsând intimaților reclamanți pârâți toate bunurile sale mobile și imobile.
În continuare, s-a stabilit că nemulțumirea apelanților în sensul că instanța de fond nu ar fi dat dovadă de rol activ pentru că nu ar fi solicitat Primăriei o copie a anexei 1 este neîntemeiată, câtă vreme în dosarul nr. 936/2006 al Judecătoriei Răcari se afla adresa Primăriei nr. 123/1998 (fila 37) - adresă care, după cum reiese din adresa de la fila 53, constituie chiar anexa nr. 1 pentru deschiderea procedurii succesorale pentru defuncta.
Referitor la ultimul motiv de apel prin care apelanții criticau faptul că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat cu privire la predarea tuturor bunurilor mobile și imobile existente la data decesului, tribunalul a constatat că acesta nu este fondat ținând seama că intimații pârâți nu au formulat nici un capăt de cerere în acest sens și nici nu au criticat sentința primei instanțe sub acest aspect.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și G, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că ambele instanțe de judecată au încălcat disp.art. 315 Cod proc.civilă, în sensul că, deși instanța de casare a stabilit natura juridică a cererii ca reprezentând o petiție de ereditate, instanțele de trimitere au apreciat că acțiunea de față nu poate fi considerată ca având acest caracter.
Totodată, s-a considerat că s-au încălcat disp.art. 129 alin.5 Cod proc.civilă, întrucât nu au fost verificate criticile lor vizând cererea reconvențională, instanțele trecând la soluționarea pricinii fără a administra probatorii și fără a observa că actele ulterioare de dispoziție întocmite de către testatoare au demonstrat fără echivoc intenția acesteia de a revoca testamentul din anul 1993.
O ultimă critică formulată de către reclamanți a vizat împrejurarea greșitei respingeri, în opinia lor, a solicitării privind nevalabilitatea testamentului, cerere care trebuia calificată ca reprezentând o acțiune în nulitatea testamentului.
Pe cale de consecință, în raport de prevederile art. 304 pct.9 Cod proc.civilă,
s-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
La rândul lor, reclamanții și au formulat recurs, criticând hotărârea instanței de apel motivat de faptul că aceasta s-a pronunțat numai asupra împrejurării că ei sunt unici moștenitori legali ai defunctei, însă nu și cu privire la împrejurarea că actele de vânzare-cumpărare autentice, precum și actul de donație de care se prevalează părțile adverse sunt nule de drept întrucât, la momentul perfectării lor, nu avea discernământ.
În raport de această situație, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să stabilească calitatea acestora de unici moștenitori ai defunctei, nulitatea actelor de vânzare-cumpărare și donație încheiate de după data de 7.05.2006, urmând ca hotărârea pronunțată să țină loc de act de proprietate în favoarea lor.
Totodată, pârâții, și au OG depus la dosar, la data de 8.07.2009, o cerere prin care au solicitat anularea deciziei civile nr. 225/3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, întrucât, în opinia lor, aceasta nu este "corectă".
Au învederat pârâții că defuncta era o femeie bolnavă, dovadă în acest sens fiind actele medicale depuse la dosar, situație în care înscrisurile întocmite de și sunt lovite de nulitate absolută. În continuare, aceștia au făcut o serie de referiri cu privire la pricina dedusă judecății și au solicitat, ca urmare a anulării hotărârii menționate în precedent, repunerea lor în drepturi.
La termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2009, Curtea, în raport de conținutul cererii formulată de pârâții, și OG, aflată la filele 20-26 dosar recurs, prin care cei trei pârâți solicită anularea deciziei instanței de apel, având în vedere disp. art. 84 Cod proc. civilă, ce permit instanței să califice corect o cerere formulată de parte și a cărei denumire a fost indicată greșit, inclusiv dacă este vorba despre exercitarea unei căi de atac, a calificat cererea formulată de acești trei pârâți ca fiind o cerere de recurs.
La același termen, în baza art. 129 alin.5 Cod proc.civilă, rap.la art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, instanța a invocat și a pus în discuția părților un motiv de nulitate de ordine publică, în cadrul recursului declarat de pârâții, și OG, constând în aceea că tribunalul a omis să se pronunțe prin decizia recurată și asupra apelului declarat de acești pârâți, apel aflat la filele 7-13 dosar apel.
Totodată s-a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamanții și.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat de și se reține că acesta este inadmisibil pentru argumentele ce se vor expune în continuare:
Exercițiul acțiunii civile se poate realiza și în fața instanței de control judiciar, iar în cadrul recursului părțile trebuie să îndeplinească aceleași condiții de fond ca și cele necesare pentru exercitarea acțiunii civile.
Prin art. 299 alin.1 Cod proc.civilă se stabilesc care sunt hotărârile ce pot forma obiectul recursului, iar din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că el
fiind o cale extraordinară de atac nu poate fi exercitat omisso medio, trecând peste calea de atac a apelului.
În cauză, se reține că reclamanții și nu au formulat apel împotriva sentinței civile nr. 3206/24 octombrie 2005 pronunțată de Judecătoria Răcari. Nedeclarând apel, reiese că aceștia au achiesat la soluția primei instanțe și, ca atare, nu mai pot, omisso medio, peste calea de atac a apelului, să deducă judecății recursul.
În condițiile în care apelul declarat de celelalte părți împotriva sentinței Judecătoriei Răcaria fost respins ca nefondat, menținându-se soluției instanței de fond, în raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază ca fiind inadmisibil recursul declarat de reclamanții împotriva acestei decizii, recurs prin care se aduc o serie de critici cu privire la fondul propriu-zis al pricinii.
În cadrul recursului declarat de, și, la termenul din 9 noiembrie 2009, Curtea a invocat un motiv de ordine publică, reglementat de art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, constând în aceea că tribunalul a omis să se pronunțe prin decizia recurată și asupra apelului declarat de acești pârâți.
În virtutea rolului activ reglementat de art. 129 alin.4 Cod proc.civilă, instanța are obligația de a soluționa pricina în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, chiar dacă în cuprinsul cererii partea a denumit-o greșit, caracterizând solicitarea acesteia după natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
Art.6 alin.1 din Convenție asigură oricărei persoane dreptul de a supune examinării unei instanțe judecătorești nemulțumirile privind drepturile și obligațiile sale civile.
În jurisprudența comunitară s-a statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt examinate conform, normelor de procedură de către tribunalul sesizat.
În speță, în fața Tribunalului Dâmbovița, recurenții, și au depus la dosar o cerere (filele 7-13 dosar apel) prin care solicitau anularea hotărârii pronunțate la data de 24 octombrie 2008 în dosarul nr- (respectiv a sentinței civile nr. 3206/24.10.2008 pronunțată de Judecătoria Răcari ), expunând în cuprinsul acesteia punctul lor de vedere cu privire la raportul juridic dedus judecății, precum și nemulțumirile legate de soluția dată pricinii în primă instanță.
Având în vedere conținutul acestor solicitări, chiar dacă pârâții nu au intitulat această cerere a lor ca fiind apel, tribunalul avea obligația de a-i da acesteia calificarea juridică exactă și de a proceda la soluționarea lui în atare manieră. Această interpretare este în concordanță și cu prevederile art. 84 Cod civil,care statuează că, "cererea.pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită".
Cert este că, prin nesoluționarea de către Tribunalul Dâmbovițaa apelului declarat de pârâții, și s-a adus, pe de o parte, atingere dreptului acestora la un proces echitabil, iar, pe de altă parte, li s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunțat în aceste condiții.
Necercetarea apelului pârâților reprezintă o situație anormală a procesului de administrare a justiției și este de natură să-i priveze pe aceștia de beneficiul celor două grade de jurisdicție.
Pe cale de consecință, în raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că sunt incidente prevederile art. 304 pct.5 Cod proc.civilă, motiv pentru care în baza art. 312 alin.3 Cod proc.civilă, va admite recursul pârâților, va casa decizia Tribunalului Dâmbovița și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se pronunța asupra tuturor apelurilor declarate de părți, cu respectarea principiilor care guvernează desfășurarea procesului civil.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții-reclamanți și G, raportat la soluția dată recursului pârâților, și OG(respectiv casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, ca o consecință a neanalizării apelului acestor pârâți), se impune a se preciza că nemulțumirile exprimate în cuprinsul căii lor de atac nu mai pot fi examinate de instanța de recurs, ci de către tribunal, cu ocazia rejudecării, situație față de care, în baza art. 312 alin.3 Cod proc.civilă, va admite și recursul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții-reclamanți prin procurator, ambii domiciliați în B,- A.2 sector 1, G, domiciliat în comuna jud.D și de pârâții, OG, prin procurator, toți domiciliați în comuna jud.D, împotriva deciziei civile nr.225/3 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu recurenții- reclamanți și, ambii domiciliați în B,- -.C.2.44 sector 1 și intimatul-pârât G, domiciliat în B,- D sector 3 și în consecință:
Casează decizia civilă nr. 225/3 iunie 2009 și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Tribunalului Dâmbovița.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanții și, ambii domiciliați în B,- -.C.2.44 sector 1 împotriva aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
--- - - - -- -
Grefier,
Tehnored VG/CC
10 ex/04.12.2009
nr- Judecătoria Răcari
nr- Tribunalul Prahova
-,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
