Anulare act. Decizia 857/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 15393,-
DECIZIA NR. 857
Ședința publică din data de 9 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTOR 2: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anularea deciziei civile nr. 446/19.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatoarea, domiciliată în P,-, jud.P, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în B, sector 1, Av., nr.10,.53 și în,-, Județ P, domiciliată în B, sector 6, Calea, nr. 44,. 91,. 13, domiciliată în P,-, - 5,. 1,. 13, Județ P, domiciliat în P, Intrarea, nr. 6, -(G)4,. 3,. 15, Județ P, domiciliată în P,-, Județ P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și PRIMARUL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în P,--4, Județ
Cererea de contestație în anulare a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, potrivit chitanței seria - nr. -/31.08.2009, și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, anulate de instanță la fila 26 dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea reprezentată de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 51 dosar, intimații -, și --, reprezentați de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 48 dosar, intimata, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 50 dosar, intimații Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P, reprezentați de consilier juridic, potrivit delegațiilor aflate la filele 58-59 dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că dosarul de fond nr- a fost atașat prezentei contestații de la termenul de judecată din 28.09.2009.
Avocat pentru contestatoarea depune la dosar împuternicire avocațială și note scrise, precizând că nu are cereri de formulat.
Avocat pentru intimații -, și --, depune la dosar împuternicire
avocațială și copia certificatului nr.584/5.07.2001 eliberat de Arhivele Naționale-Direcția Județeană P, acest act apreciindu-l util în susținerea concluziilor ce urmează a le formula oral în pricina de față, învederând instanței că a fost comunicat și părților adverse, declarând că nu are cereri de formulat.
Consilier juridic pentru intimații Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P, depune la dosar delegațiile de reprezentare și învederează instanței că înțelege să invoce excepția inadmisibilității prezentei contestații în anulare, constând în aceea că motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 318 Cod proc.civilă, deoarece se invocă împrejurarea că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui motiv de casare invocat în recurs, fără a se observa de către contestatoare că în recurs a fost invocat un caz de modificare a deciziei tribunalului, anume art. 304 pct.8 Cod proc.civilă.
Avocat pentru contestatoarea, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității contestației invocată de reprezentantul intimaților Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P, solicită respingerea acesteia.
Avocat, având cuvântul pentru intimata, învederează instanței că nu înțelege să invoce o atare excepție, deoarece apreciază că aceasta constituie o apărare pe care înțelege să o susțină pe fondul contestației.
Avocat, având cuvântul pentru intimații -, și --, achiesează la concluziile d-nei avocat cu privire la excepția inadmisibilității contestației invocată de reprezentantul intimaților Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului
Avocat pentru contestatoarea solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri, intenționând să depună la dosar, în integralitate, copia Decretului nr. 92/1950, ce conține 9000 de poziții, pentru a demonstra rezultatul greșelii materiale.
Avocat pentru intimata, având cuvântul asupra probatoriului cu înscrisuri, la cererea apărătorului contestatoarei, se opune unei atare probe, apreciind că, în raport de faza procesuală, aceasta este inadmisibilă.
Avocat pentru intimații -, și --, solicită respingerea probei cu înscrisuri solicitată de apărătorul contestatoarei, ca inadmisibilă.
Consilier juridic pentru intimații Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P, achiesează concluziilor puse de apărătorii celorlalți intimați, în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de probatorii cu înscrisuri.
Curtea apreciază că proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul contestatoarei, constând în depunerea copiei Decretului nr. 92/1950, nu este concludentă, utilă și pertinentă soluționării prezentei cauze, având în vedere temeiul de drept invocat în susținerea contestației în anulare, anume disp.art. 318 Cod proc.civilă, motiv pentru care o respinge ca atare, ia act că nu s-au formulat alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, având cuvântul pentru contestatoarea, învederează instanței că înscrisul depus la dosar, respectiv certificatul emis de Arhivele Naționale, face trimitere la o altă persoană evidențiată în anexele la decret, fără a se cunoaște cine anume este.
Pe linia motivelor dezvoltate în scris la dosar, în esență, susține oral că decizia instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale. Arată că prin acțiunea introductivă,precizată și completată, s-a solicitat constatarea nulității absolute a două dispoziții de restituire a imobilului în litigiu către pretinșii proprietari, anume 5315/2004 și nr.6533/2007, motivat de faptul că ei nu fac dovada dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, această chestiune a fost tranșată definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 10857/1997 a Judecătoriei Ploiești.
Învederează că la dosar a fost depus certificatul emis de Arhivele Naționale cu privire la imobilul din P,-, însă acest imobil este vis-a-vis, iar hotărârile pronunțate nu sunt întemeiate pe Decretul nr. 92/1950, ci au la bază certificatul menționat, care se referă în realitate la imobilul de la nr. 9.
Pentru motivele detaliate în scris la dosar, apreciază că decizia instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și reținerea cauzei spre rejudecare pe fond, cu consecința admiterii acțiunii și a constatării nulității absolute a celor două dispoziții de restituire a imobilului din P-, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimații -, și --, solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, apreciind că în speță nu sunt incidente disp.art.318 Cod proc.civilă. Astfel, solicită a se avea în vedere că deși se invocă faptul că decizia instanței de recurs este pronunțată în urma unei greșeli materiale, se susține că nu s-a verificat veridicitatea probelor în raport de actul juridic dedus judecății. Ori, în opinia sa, greșeala materială nu constă în interpretarea probelor. Învederează de asemenea, că nu se contestă teoria autorității de lucru judecat, însă nu înțelege să o susțină, urmând să depună concluzii scrise la dosar.
În continuare, precizează că la dosar există înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate, putându-se face discuții, eventual, pe ierarhia probelor, și nicidecum despre comiterea unei greșeli materiale.
Arată că actul depus la dosar se referă la autoarea părților.
Avocat, având cuvântul pentru intimata, solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată. Susține că nu sunt întrunite disp.art. 318 Cod proc.civilă. De asemenea, precizează că, prezenta contestație în anulare este o cale extraordinară de atac și poate fi promovată când hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, însă din motivarea cererii rezultă că se invocă faptul că hotărârile pronunțate sunt rezultatul unei atare greșeli, ceea ce ar echivala cu o nouă cerere de recurs și, în opinia sa, nu poate fi primită.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimații Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P, arată că sentința nr. 10857/1997 a Judecătoriei Ploieștia fost pronunțată într-o procedură reglementată de Legea nr. 112/1995, cu domeniu restrâns de aplicare. Arată că în actul de naționalizare-Anexa de P la Decretul nr. 92/1950- poziția 358 figurează, existând prezumția dreptului de proprietate. Învederează că s-a solicitat a fi depuse declarații de notorietate în sensul că este una și aceeași persoană cu, iar în ceea ce privește discuțiile privind numărul imobilului, precizează că au fost efectuate renumerotări, imobilul cu nr. 9 primind ulterior nr. 10. În final, apreciază neîntemeiată calea extraordinară de atac exercitată, solicitând respingerea acesteia.
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr- contestatoarea a formulat în contradictoriu cu intimații, Primăria municipiului P, Primarul municipiului P, și, contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.446 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 19.05.2009, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei și rejudecarea recursului, în sensul admiterii acestuia, modificării deciziei nr.525/21.10.2008 a Tribunalului Prahova și a sentinței civile nr.3133/31.03. 2008 Judecătoriei Ploiești, urmând ca pe fond să se admită în totalitate acțiunea formulată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivul de casare prin care a solicitat să se verifice respectarea de către instanțele de fond și de apel a puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.10857/14.10.1997 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
De asemenea, arată contestatoarea, instanța de recurs nu s-a pronunțat nici asupra motivului de recurs prin care a solicitat să se efectueze o verificare simplă, prin lecturarea Decretului 92/1950, invocat de către părțile adverse.
Totodată, menționează contestatoarea, hotărârea instanței de recurs se bazează pe o gravă eroare materială, determinată de faptul că actul normativ invocat de pârâți- Decretul 92/1950 - menționează la poziția 358 un alt imobil și un alt proprietar decât cel al intimaților, respectiv, proprietarul imobilului compus din două apartamente, situat în B, str.- -, în timp ce numele autorului intimaților era, ce a deținut trei apartamente, situate în P,-.
Această situație, concluzionează contestatoarea, rezultă în mod nemijlocit din actul normativ invocat de către intimați, nu permite și nu susține absolut deloc prezumția instanțelor judecătorești, afirmată cu titlu de certitudine de instanța de recurs, că acest act normativ face dovada dreptului de proprietate al intimaților asupra imobilului în litigiu din P,-.
În drept, contestația a fost întemeiată pe disp.art.318 Cod pr.civilă.
Intimații, și, reprezentați de avocați aleși, nu au depus întâmpinare, dar au solicitat prin concluziile orale formulate respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, intimații, și solicitând și obligarea contestatorilor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, deși a fost citată că această mențiune, conform disp.art.320 alin.2 Cod pr.civilă.
Intimații Primăria municipiului P și Primarul municipiului P, reprezentați în instanță de consilier juridic, nu au depus întâmpinare, dar au invocat la termenul de judecată din data de 9 noiembrie 2009 excepția inadmisibilității contestației în anulare, solicitând pe fond, prin concluziile orale formulate, respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Examinând cererea formulată, în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată următoarele:
Cu referire la inadmisibilitatea contestației în anulare, invocată pe cale de excepție, de către intimații Primăria municipiului P și Primarul municipiului P, Curtea, în temeiul disp.art.137 Cod pr.civilă, rap. la art.328 Cod pr.civilă o va respinge ca neîntemeiată, apreciind că în cauză sunt întrunite, în principiu, condițiile de admisibilitate stipulate de textul de lege menționat, art. 317 Cod pr.civilă, contestația în anulare supusă judecății fiind formulată de o persoană, care a avut calitatea de recurentă și vizând o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, prin care contestatoarei i s-a respins ca nefondat recursul.
În cauză nu sunt îndeplinite însă condițiile de temeinicie a cererii formulate de contestatoare, care a înțeles să invoce ambele ipoteze reglementate de art.318 Cod pr.civilă- omisiunea de cercetare a unuia dintre motivele de recurs, respectiv existența unei greșeli materiale.
Astfel, sub aspectul primei ipoteze, omisiunea de cercetare a tuturor motivelor de recurs, Curtea reține că, potrivit cererii de recurs aflată la filele 4-5 dosar, contestatoarea a investit instanța de recurs cu cercetarea a două motive de casare, întemeiate în drept pe disp.art.8 și 9 ale art.304 Cod pr.civilă.
Cele două motive de recurs se regăsesc în considerentele deciziei pronunțate de instanța de recurs, care, în paginile 10 și 11 ale hotărârii procedează la analizarea acestora, expunând pe larg, argumentele de fapt și de drept pentru care a considerat că în cauză nu își găsesc incidența cele două cazuri de modificare invocate de către contestatoare.
Cu privire la cele două aspecte invocate de către contestatoare în cadrul acestei ipoteze-nepronunțarea asupra motivelor de recurs vizând încălcarea puterii de lucru judecat sentinței civile nr.10857/14.10.1997 a Judecătoriei Ploiești și respectiv asupra cererii de verificare deciziei nr.92/1950- Curtea reține că în considerentele deciziei, instanța de recurs a făcut referire asupra actului normativ invocat de recurentă, reținând sub acest aspect că în speță, în mod "cert preluarea imobilului s-a făcut în baza Decretului 92/1950" și, respectiv că " toți pârâții au făcut dovada că sunt moștenitorii autorilor lor, care au fost proprietarii imobilelor de care au fost deposedați abuziv prin Decretul 92/1950".
Se constată astfel, raportat la situația menționată în paragraful precedent, că instanța de recurs s-a pronunțat asupra motivului de recurs vizând incidența Decretului 92/1950, Curtea reținând, cu privire la celălalt motiv invocat de către contestatoare, că aceasta, contrar afirmațiilor făcute în prezenta cerere, nu a făcut nicio referire în motivele de recurs aflate la fila 5 dosar, la sentința civilă
nr.10857/14.10.1997 pronunțată de Judecătoria Ploiești și la puterea de lucru judecat a acesteia.
Împrejurarea că sentința civilă nr. 10857/14.10.1997 a Judecătoriei Ploieștia fost invocată în cererea de chemare în judecată ( fila 4 dosar nr- al Judecătoriei Ploiești ) în condițiile inexistenței unui motiv de recurs în acest sens, excede în mod evident ipotezei avută în vedere de legiuitorul român prin dispozițiile tezei a II-a a art.318 Cod pr.civilă.
Referitor la cel de al doilea motiv al contestației în anulare -existența unei greșeli materiale - art.318 teza I Cod pr.civilă- Curtea constată că și sub acest aspect, susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit textului de lege menționat, noțiunea de " greșeală materială " este definită ca o greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
În speță, contestatoarea nu invocă însă o greșeală materială legată de aspectele formale ale recursului, ci critică însuși modul în care instanța de recurs a dezlegat o anumită problemă de drept și anume aceea legată de îndreptățirea părților adverse (intimații persoane fizice) de a beneficia de dispozițiile Legii 10/2001, în sensul restituirii în natură a imobilului ce a aparținut autoarei lor,.
Împrejurarea invocată de către contestatoare, în sensul că actul normativ invocat de către intimații persoane fizice, menționează la poziția 358 un alt imobil și un alt proprietar decât autorul intimaților, nu reprezintă o eroare materială, ci ar putea constitui o eroare de judecată a cărei analizare și remediere nu este însă posibilă pe calea de atac extraordinară a contestației în anulare, excedând textul de lege menționat.
În consecință, pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 318 Cod pr.civilă - text de lege pe care contestatoarea și-a întemeiat cererea- Curtea, în temeiul disp.art.320 Cod pr.civilă, va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
În baza disp.art.274 Cod pr.civilă, Curtea o va obliga pe contestatoare să plătească intimaților, și suma de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în contestație, conform chitanței aflate la fila 47 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimații Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului
Respinge ca neîntemeiată contestația în anularea deciziei civile nr. 446/19.05.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, formulată de contestatoarea, domiciliată în P,-, jud.P, în contradictoriu cu intimații, domiciliat în B, sector 1, Av., nr.10,.53 și în,-, Județ P, domiciliată în B, sector 6, Calea, nr. 44,. 91,. 13, domiciliată în P,-, - 5,. 1,. 13, Județ P, domiciliat în P, Intrarea, nr. 6, -(G)4,. 3,. 15, Județ P, domiciliată în P,-, Județ P, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI și PRIMARUL MUNICIPIULUI, ambii cu sediul în P,--4, Județ
Obligă pe contestatoarea să plătească intimaților -, și suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 9 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
9 ex/11.11.2009
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu, Cristina
