Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 908/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 908/R/2009
Ședința publică din 3 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
JUDECĂTOR 3: Ioan
JUDECĂTOR: -- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr. 280/A din 6 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimații - SRL, COMUNA, CONSILIUL LOCAL ȘI - SA, având ca obiect acțiune în constatare.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 27 martie 2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre, termen la care s-a amânat pronunțarea pentru data de 3 aprilie 2009.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 210 din 26.06.2007 a Judecătoriei Șomcuta Mare, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantei - SRL B M, în contradictoriu cu pârâții: Consiliul Local al comunei, județul M, - SA M și, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Primarul comunei, ca reprezentant al comunei.
S-a respins acțiunea reclamantei față de pârâtul, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către pârâta - intervenientă în interes propriu.
S-a constatat dreptul de proprietate al Comunei, județul M asupra imobilului în natură teren, în suprafață de 3.286 mp, înscris în CF nr. 421, nr. top. 251 și s-a dispus Biroului de Carte Funciară să întabuleze acest drept de proprietate.
S-a dispus dezmembrarea nr. top 251 din CF nr. 421, în suprafață totală de 5.791 mp, în nr. top. 251/1, în suprafață de 4.450 mp și nr. top. 251/2, în suprafață de 1.341 mp, conform schiței de dezmembrare vizată de către ONCGC M sub nr. 4277/26.10.2004.
S-a dispus notarea în CF nr. 421, nr. top. 251/1 a următoarelor construcții:
1. Depozit de carburanți, în suprafață de 109 mp;
2. de carburanți, în suprafață de 15 mp;
3., în suprafață de 15 mp;
4. Hală de reparații, în suprafață de 193 mp;
5. Magazie, în suprafață de 78 mp;
6. Sediu administrativ, în suprafață de 109 mp.
S-a constatat că - SA Mad obândit dreptul de proprietate asupra acestor construcții în baza HG nr. 13/1991 și a art. 20 din Legea nr. 15/1990 și s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate astfel dobândit.
S-a constatat că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 12/04.04. 2002 încheiat cu - SA M, reclamanta - SRL BMa dobândit dreptul de proprietate asupra acestor construcții și s-a dispus înscrierea în CF nr. 421, nr. top. 521/1 a acestui drept, conform aceleiași schițe de dezmembrare ce face parte integrantă din hotărâre.
Pârâta intervenientă a fost obligată să achite reclamantei -""SRL BMs uma de 678 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit datelor înscrise în CF nr. 421, proprietarul tabular al imobilului în natură teren identificat sub nr. top. 251, în suprafață de 5.791 mp este a lui.
Potrivit schiței de dezmembrare vizată de ONCGC M sub nr. 4277/26.10.2004 și a adeverinței nr. 4179/2004 eliberată de către Primăria comunei, pe acest teren se află edificate un număr de 6 construcții, construite în perioada anilor 1974-1975, fără autorizație de construire, după cum urmează: 1. depozit de carburanți - în suprafață de 109 p; 2. pompă de carburanți - în suprafață de 15 p; 3. rampă - în suprafață de 15 p; 4. hală de reparații - în suprafață de 193 p; 5. magazie - în suprafață de 78 p și 6. sediu administrativ - în suprafață de 109
Prin HG nr. 13/1991 - M SA a preluat activul și pasivul fostei întreprinderi de stat M, fiind trecute în anexa 1, poziția 34, construcțiile cuprinse în petitul acțiunii, figurând pe listele de inventariere ale fostei întreprinderi de stat, dar fiind construite fără autorizație de construire și nefiind notate în CF.
Conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 12.04.2002 între pârâta - SA M și reclamanta - SRL B M, supraedificatele au fost vândute reclamantei, fără ca acestea să fi fost în prealabil înscrise în cartea funciară și făcându-se mențiunea la pct. 6 din contract că terenul pe care sunt edificate construcțiile nu face obiectul contractului.
Asupra acestui teren și-a întabulat dreptul de proprietate, la data de 21.12.2004, intervenienta, cu titlu drept moștenire, în baza certificatului de moștenitor nr. 180/2004 eliberat de BNP -, emis în dosarul nr. 213/2004 privind succesiunea după defunctul.
Acest certificat de moștenitor a fost atacat în instanță cu acțiune de anulare (dosar nr- al Judecătoriei Șomcuta Mare ) fiind emis cu încălcarea competenței notariale teritoriale și a fost anulat prin sentința civilă nr. 209/2007.
Din datele furnizate de către Primarul comunei a rezultat că intervenienta a fost pusă în posesie cu suprafața deținută de antecesorul său, dar pe un alt amplasament decât cel ocupat de construcțiile fostei întreprinderi de stat.
Întrucât pârâta - SA M care a preluat patrimoniul fostei M în temeiul HG nr. 13/1991 nu a finalizat demersurile de înscriere a dreptului său de proprietate cu privire la terenul pe care se aflau construcțiile preluate, în baza art. 36, alin. 1 din Legea nr. 18/1991, terenul a trecut în administrarea Primăriei comunei, ur mând regimul juridic al terenurilor prevăzute de art. 26 din același act normativ.
Ca atare, cererea formulată de către Primarul comunei, în numele Comunei, de înscriere a dreptului de proprietate asupra acestui teren în favoarea Comunei, a fost considerată de prima instanță ca întemeiată.
În ceea ce privește construcțiile existente pe teren, s-a reținut că s-a făcut dovada că s-au aflat în patrimoniul foste întreprinderi de stat M, fiind apoi preluate în baza HG nr. 13/1991 de către nou înființata - SA M și, în final, vândute, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 2002, reclamantei - SRL B
S-a apreciat ca fiind astfel întemeiată cererea reclamantei de înscriere succesivă a acestor construcții în CF și de întabulare, în final, a dreptului său de proprietate asupra construcțiilor conform schiței de dezmembrare depusă la dosar.
Având în vedere că acțiunea introductivă a fost formulată în contradictoriu cu pârâtul și că acesta era la data introducerii acțiunii decedat, acțiunea a fost respinsă ca fiind introdusă față de o persoană lipsită de capacitate de exercițiu.
Întrucât reclamanta și-a precizat acțiunea față de pârâta după ce acesta formulase în prealabil cerere de intervenție în interes propriu, instanța a apreciat că cererea trebuie respinsă ca neîntemeiată raportat la soluția pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Șomcuta Mare prin care s-a anulat certificatul său de moștenitor și la datele furnizate de către Primăria comunei din care rezultă că acesteia i s-a reconstituit dreptul de proprietate după antecesorul său pe un alt amplasament.
Prin decizia civilă nr.280 din 6.11.2008 a Tribunalului Maramureșs -a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că ulitatea sentinței cât și excepțiile invocate de către apelantă nu subzistă.
Prin sentința civilă nr. 625 din 16.11.2004 a Judecătoriei Șomcuta Marea fost respinsă acțiunea introdusă de, pentru punerea ei în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 8,94 ha, înscrisă în CF 91, 136, 421 și 525, cu nr. top. 233/a, 243/b, 251, 250/a și 250/
Împotriva acestei sentințe sentinței a declarat apel la data de 25.01.2005 iar prin decizia civilă nr. 171/R din 16.03.2005 a Tribunalului Maramureș, urmare a constatării faptului că recursul este calea de atac, s-a constatat, în temeiul art. 306 Cod procedură civilă, nulitatea recursului.
Împotriva acestei decizii, la data de 27.07.2005, a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Maramureș sub nr. de dosar 4148/2004 iar prin decizia civilă nr. 728/R din 2809.2005 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. 4148/2005 (nr. nou -), s-a decis declinarea competenței de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 171/R/2005 în favoarea Curții de APEL CLUJ.
Curtea, prin decizia civilă nr. 140/R din 20.01.2006, a decis casarea deciziei civile nr. 171/R/2005 a Tribunalului Maramureș și trimiterea cauzei acestei instanțe pentru soluționarea apelului declarat de împotriva sentinței civile nr. 625/2004 a Judecătoriei Baia Mare.
Prin decizia civilă nr. 169/A din 25.05.2006 a Tribunalului Maramureșs -a decis respingerea ca nefondat a apelului declarat de împotriva sentinței civile nr. 625/2004 a Judecătoriei Baia Mare.
Recursul declarat de ea împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 2200/R din 05.10.2006 a Curții de APEL CLUJ.
La termenul din 06.12.2005, în fața instanței de fond, apelanta, prin apărător, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea recursului declarat de ea în dosarul nr. 4148/2005 a Tribunalului Maramureș.
La aceeași dată, o cerere similară, în baza aceluiași motiv, a fost făcută de apelantă și în dosarul nr. 245/2005 al primei instanțe.
Suspendarea soluționării cauzelor s-a făcut pe această durată, de drept, încât, după restituirea dosarului, prima instanță, după legala citare a părților a continuat judecata în ambele dosare.
La termenul din 30.01.2007, în ambele dosare, apelanta reprezentată de același avocat, nu a făcut nici o obiecție asupra repunerii de rol a cauzelor.
Prin sentința civilă nr. 209 din 26.06.2007 a Judecătoriei Șomcuta Mare, județul M, pronunțată în dosarul nr- (fost nr. 246/ 2005) a fost admisă acțiunea reclamantei - SRL B M în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei și.
Astfel s-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr. 180 din 09.12. 2004 eliberat de BNP - - -, cu sediul în municipiul B M, în dosarul succesoral nr. 213/2004 și radierea înscrierii făcute în CF nr. 421 sub9.
S-a reținut că potrivit datelor înscrise în CF 421, imobilele de natură teren arător și fânaț, identificate sub nr. top. 251, 560 și 176 în suprafețe de 5.791 mp, 4.352 mp și 2.122 mp, constituie proprietatea lui a lui, dobândite prin donație, sub nr. 62/1945.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 180/09.12.2004 emis în dosarul succesoral nr. 213/2004 al Biroului Notarului Public -, pârâta, în calitate de fiică a defunctului, decedat la data de 07.01.1985 în localitatea, este unica moștenitoare, în cotă de 1/1 din activul succesoral, compus din imobilul sus-menționat.
Eliberarea certificatului de moștenitor s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 6 alin. 6 din Legea nr. 50/1991, republicată, sancționată cu nulitatea actului.
Așa cum a rezultat din poziția pârâtei Primăria comunei, eliberarea certificatului de urbanism nu a fost posibilă, deoarece terenul se afla în litigiu, făcând obiectul dosarului nr. 105/2004 al Judecătoriei Șomcuta Mare, terenul aflându-se sub incidența legilor fondului funciar.
De asemenea, la dezbaterea procedurii succesorale s-au încălcat dispozițiile art. 10 lit. a din Legea nr. 36/1995 care stabilesc că procedura succesorală este de competența notarului public din biroul notarial situat în circumscripția teritorială a judecătoriei în care defunctul și-a avut ultimul domiciliu, în acest caz Judecătoria Șomcuta Mare și, respectiv, Biroul Notarului Public.
Prin sentința civilă nr. 625 din 16.11.2004 a Judecătoriei Șomcuta Marea fost respinsă acțiunea introdusă de, pentru punerea ei în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 8,94 ha, înscrisă în CF 91, 136, 421 și 525, cu nr. top. 233/a, 243/b, 251, 250/a și 250/
După mai multe cicluri procedurale, această sentință a rămas definitivă și irevocabilă, prin decizia civilă nr. 169/A din 25.05.2006 a Tribunalului Maramureș și respectiv prin decizia civilă nr. 2200/R din 05.10.2006 a Curții de APEL CLUJ.
Suspendarea soluționării cauzei s-a făcut pe această durată, de drept, încât, după restituirea dosarului, prima instanță, după legala citare a părților a continuat judecata.
Calitatea procesuală și interesul reclamantei a rezultat din faptul că pe terenurile solicitate de pârâtă, ea deține în proprietate, în condițiile legii, unele construcții.
Eliberarea certificatului de moștenitor atacat de reclamantă s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 10 alin. 1 lit. a, a art. 68 din Legea nr. 36/1995 modificată, a art. 1 alin. 3, art. 43 alin. 2 și a prevederilor din Secțiunea a IV-a din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995, cât și a prevederilor Legii nr. 18/1991.
Dreptul de proprietate pretins de reclamantă putea fi valorificat doar prin urmarea procedurii speciale a Legilor fondului funciar, încât obținerea certificatului de moștenitor s-a făcut cu fraudarea legii.
S-a reținut că prima instanță a exercitat controlul judecătoresc al actului atacat în condițiile art. 99-100 din Legea nr. 36/1995 și a art. 110 din regulamentul ei de aplicare, iar sentința atacată este legală, încât se impune, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, respingerea apelului ca nefondat.
Recursul declarat de apelantă la data de 18.03.2008, prin care a reiterat aceleași excepții, a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 951/R din 24. 04.2008 Curții de APEL CLUJ.
În considerentele deciziei s-a reținut că terenul în litigiu, îl constituie parcelele din CF nr. 421, trecute în certificatul de moștenitor contestat ca făcând parte din masa succesorală a defunctului.
În privința fondului s-a reținut că a formulat plângere în temeiul art. 64 din Legea nr. 18/1991, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață a parcelei cu nr. 251, dar care a fost respinsă prin sentința civilă nr. 625/2004 a Judecătoriei Șomcuta Mare, rămasă irevocabilă, pe motiv că folosește mai mult teren decât cel cu privire la care a fost deja pusă în posesie, iar în privința parcelei din litigiu, parțial ocupată de construcțiile edificate de - SA BMa nterior anului 1990, acesta este motivul pentru care nu i s-a putut restitui integral parcela.
Reclamanta a cumpărat construcțiile și terenul aferent și a exercitat acțiune civilă în justiție pentru înscrierea succesivă a dreptului de proprietate în cartea funciară, mai întâi a antecesoarei ei și apoi în favoarea sa, în considerarea împrejurării că antecesoarea sa a devenit proprietara terenurilor din patrimoniul ei, inclusiv al celui din litigiu, în temeiul art. 20 din Legea nr. 15/1990.
Soluționarea acelei acțiuni, deci a celei ce face obiectul acestui dosar, depinde de soluția privind anularea certificatului de moștenitor al pârâtei proprietară tabulară și rectificarea cărții funciare în sensul revenirii la situația anterioară, ceea ce justifică interesul reclamantei în exercitarea acțiunii, neavând relevanță că terenul este bun principal, iar construcția accesoriu, întrucât nu se pune problema accesiunii imobiliare artificiale în sensul art. 494 Cod civil.
Fiind vorba de nulitatea absolută a unui act juridic ce poate fi solicitată de orice persoană interesată, condiția interesului justifică și calitatea procesuală activă a reclamantei.
Excepțiile privind lipsa capacității procesuale și a calității procesuale pasive a Primăriei Comunei sunt irelevante raportat la soluția dată cererii de chemare în judecată în opozabilitate cu pârâta, deoarece o eventuală anulare a cererii sau respingerea ei față de cealaltă pârâtă nefiind de natură să schimbe soluția cu privire la decât în măsura în care ar justifica o excepție de inadmisibilitate ca urmare a neconstituirii corespunzătoare a cadrului procesual prin atragerea tuturor proprietarilor tabulari, de exemplu, ceea ce nu este cazul.
Împrejurarea că revenirea la situația anterioară înseamnă reînscrierea antecesorului reclamantei nu înseamnă nicidecum că doar aceasta poate să-și înscrie dreptul de proprietate prin succesiune, cu atât mai mult cu cât s-a făcut dovada preluării terenului de către CAP și stat, deci a împrejurării că nici vechea situație tabulară nu corespunde situației juridice reale a imobilului, reclamanta având posibilitatea să solicite înscrierea transmisiunilor succesive în temeiul art. 23 din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce privește repunerea pe rol după suspendarea cauzei, aceasta nu ține de principiul disponibilității, întrucât, conform art. 129 alin. ultim Cod procedură civilă, aceasta se referă la obiectul dedus judecății, deoarece cauza a fost repusă pe rol de instanță din oficiu.
Cele astfel statuate fiind intrate în puterea lucrului judecat sunt aplicabile și în prezenta cauză.
Susținerile apelantei, identice în ambele dosare, nu reprezintă decât maniera subiectivă prin care a încercat să-și consolideze un pretins drept de proprietate asupra terenului litigios.
Terenul aferent construcțiilor, la data de 01.01.1990 nu forma proprietate cooperatistă, încât apelanta nu putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate potrivit procedurii speciale a legilor fondului funciar.
Apelanta, în prezent, nu are constituit, în sensul legii, spre deosebire de reclamanta-intimată, vreun drept de proprietate valid care să o îndreptățească a pretinde un drept de accesiune asupra construcțiilor.
Susținerea apelantei că dosarul nr. 4148/2005 a Tribunalului Maramureș nu ar fi fost soluționat, este fără nici un suport legal și irelevantă juridic, neputând constitui motiv de anulare a sentinței atacate.
Calitatea procesuală și interesul reclamantei a rezultat din faptul că pe terenurile asupra cărora pârâta-apelantă pretinde un drept de proprietate nedovedit, ea deține în proprietate, în condițiile legii, unele construcții.
Proprietatea terenului, ex lege, revine Comunei, reprezentată de Consiliul Local și de Primar și nu apelantei.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs la data de 04.12.2008 solicitând instanței admiterea recursului, casarea sau modificarea hotărârii atacate cu mențiunea că motivarea recursului se va înregistra după primirea motivării deciziei atacate.
La data de 19.01.2009 pârâta a depus motivele de recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sau modificarea deciziei recurate, admiterea apelului pârâtei, admiterea excepției nulității sentinței ori schimbarea în tot a sentinței instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale sau trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța asupra cererii reconvenționale, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea recursului pârâta a arătat că hotărârea criticată este dată cu aplicarea greșită a legii materiale și procesuale deoarece excepțiile invocate prin cererea de apel nu au fost puse în discuția părților iar instanța nu s-a pronunțat asupra lor lăsând practic nesoluționate aceste excepții, cea a nulității hotărârii, a lipsei calității procesuale active a reclamantei de a cere dezmembrarea terenului, a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local S, a lipsei capacității de exercițiu a acestui pârât, a lipsei calității procesuale active a comunei S și a lipsei de interes în promovarea cererii de intervenție.
Totodată, tribunalul a încălcat prevederile art.294 pr.civ. pentru că a omis să se pronunțe pe cererea reconvențională a pârâtei și nu a aplicat prevederile art.135 pr.civ. referitoare la disjungerea cererii reconvenționale.
Instanța de apel a interpretat în mod greșit actele și probele de la dosar ceea ce duce la contradictorialitatea considerentelor hotărârii atacate. Tribunalul susține că s-a făcut dovada preluării terenului de către CAP iar ulterior în finalul motivării arată că terenul aferent construcțiilor nu forma proprietatea cooperatistă iar pârâta nu putea solicita reconstituirea dreptului de proprietate la legile funciare.
Deși instanța de apel recunoaște dreptul de proprietate succesorală al pârâtei după proprietarul de carte funciară, ulterior arată că pârâta nu are un drept de proprietate valid care să o îndreptățească la accesiune. Deși prin contractul de vânzare cumpărare a activelor nr.12/04.04.2002 se prevede expres că terenul nu face obiectul contractului, judecătorii apelului își motivează soluția arătând că reclamanta a cumpărat construcțiile și terenul aferent.
În mod greșit instanța de apel a reținut excepție puterii lucrului judecat fără să arate hotărârea față de care a reținut această excepție. De asemenea, nu se motivează în drept în ce temei legal proprietatea terenului în litigiu revine comunei S.
Pe de altă parte, comuna S nu are nici un interes juridic de a deține acest teren în proprietatea sa și practic pârâta a fost expropriată pe cale judecătorească de terenul în litigiu.
Hotărârea criticată este nelegală fiind dată și cu aplicarea greșită a art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991, care nu este aplicabil în speță deoarece terenul în litigiu nu a trecut niciodată în mod legal în proprietatea statului.
In drept, se invocă prevederile art.304 pct.5 - pct.9 pr.civ. art.247 pr.civ. Legea nr.218/1991, Legea nr.247/2005, Legea nr.7/1996, art.494 și urm. civ.
Reclamanta intimată -""SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului invocând excepția tardivității acestuia, precum și excepția nulității pentru nemotivarea cererii de recurs (15).
Ulterior, prin completarea la întâmpinare, intimata -""SRL a invocat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei de a formula recurs deoarece aceasta nu este proprietara terenului în litigiu, astfel încât nu are calitate procesuală în prezenta cauză.
Intimata comuna, prin primar, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și respingerea excepției nulității hotărârii apelate neexistând vreun caz de nulitate din cele prevăzute de art.297 alin.2 pr.civ. respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului local deoarece acesta este administratorul domeniului comunei în conformitate cu art.36 alin.2 lit.c din Legea nr.215/2001, respingerea excepției lipsei calității procesuale a comunei S, deoarece potrivit art.49 alin.1 oricine are interes poate să intervină într-o pricină ce urmează între alte persoane.
Interesul intimatei privind cererea de intervenție în interes propriu se justifică prin aceea că a dat în compensare recurentei pentru suprafața de 3286 mp. înscrisă în CF nr.421 nr.top.251, ocupată de construcțiile -"", din terenul aflat în imediata apropiere a acestei zone din proprietatea comunei (23-25).
În conformitate cu prevederile art.137 alin.1 pr.civ. Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură invocate de intimata -""SRL prin întâmpinare și completarea la întâmpinare, depuse la dosar.
Intimata -""SRL a susținut că recursul pârâtei nu este motivat și a invocat tardivitatea recursului conform art.303 pr.civ. și nulitatea absolută a acestuia, conform art.306 pr.civ. Din motivarea în drept expusă excepțiilor invocate, Curtea apreciază că intimata invocă doar excepția nemotivării în termen a recursului care, în ipoteza admiterii ei, ar atrage sancțiunea nulității acestuia potrivit art.306 alin.1 pr.civ.
Excepția nemotivării în termen a recursului pârâtei nu este întemeiată deoarece recursul a fost declarat la data de 04.12.2008, înainte de comunicarea deciziei atacate care s-a realizat la data de 06.01.2008 iar memoriul cuprinzând motivele de recurs a fost înregistrat la data de 19.01.2009, în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, cu respectarea prevederilor art.303 alin.1 și alin.2 raportat la art.301 pr.civ.
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei de a formula recurs este nefondată întrucât pârâta are calitatea de parte în procesul civil motiv pentru care în condițiile în care a avut calitatea de apelantă și a fost nemulțumită de decizia pronunțată de tribunal prin care i s-a respins apelul, ea este îndreptățită să exercite calea de atac a recursului.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
realității că pârâta a invocat prin cererea de apel următoarele excepții, și anume: excepția nulității hotărârii apelate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a cere dezmembrarea terenului în litigiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local derivată din lipsa capacității sale de exercițiu și excepția lipsei calității procesuale active a comunei în promovarea cererii de intervenție principală.
Susținerea recurentei referitoare la faptul că acesta excepții nu au fost puse în discuția părților iar tribunalul nu s-a pronunțat asupra lor, nici prin încheiere și nici prin dispozitivul hotărârii este nefondată deoarece, pe de o parte, intimatele -""SRL și comuna au răspuns la excepțiile invocate prin întâmpinările înregistrate în apel iar pe de altă parte, tribunalul a apreciat în mod corect că aceste excepții constituie veritabile motive de apel astfel încât s-a pronunțat asupra lor în considerentele hotărârii odată cu arătarea motivelor de fapt și a celor de drept care au format convingerea instanței de apel.
Prin urmare, excepțiile invocate constituind motive distincte de apel, tribunalul nu era obligat să se pronunțe în mod separat asupra lor, prin încheiere sau prin dispozitivul deciziei și a procedat legal analizându-le în cadrul considerentelor hotărârii pronunțate.
Excepția nulității hotărârii primei instanțe pentru faptul că pricina a fost suspendată în temeiul art.244 pct.1 pr.civ. iar apoi a fost repusă pe rol în lipsa vreunei cereri de repunere pe rol este neîntemeiată.
La termenul din 06.12.2005 judecătoria a dispus suspendarea cauzei în temeiul art.244 pct.1 pr.civ. până la soluționarea recursului declarat în dosarul nr.4148/2005 al Tribunalului Maramureș.
Recursul pârâtei promovat în acest dosar a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr.2200/R/05.10.2006 a Curții de APEL CLUJ astfel încât suspendarea cauzei a operat până la termenul din 30.01.2007 când, după restituirea dosarului și după legala citare a părților, prima instanță a procedat la continuarea judecății.
Prin urmare, cauza a fost repusă pe rol din oficiu împrejurare care nu ține de principiul disponibilității părților întrucât acesta se referă potrivit art.129 pr.civ la obiectul dedus judecății.
Calitatea procesuală activă a reclamantei în promovarea acțiunii se justifică prin aceea că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor astfel încât prezintă interesul legitim de a dobândi și un drept de folosință asupra terenului aferent construcțiilor motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este nefondată.
Conform art.36 alin.2 lit.c din Legea nr.215/2001, consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei astfel încât terenul în litigiu fiind în domeniul privat al comunei, consiliul local al comunei are calitatea procesuală pasivă în cauză.
Art.49 alin.1 pr.civ. statuează că "oricine are interes poate să intervină într-o pricină ce urmează între alte persoane".
Totodată, potrivit art.21 alin.1 și alin.2 din Legea nr.215/2001, "Unitățile administrativ - teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.Unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. În justiție, unitățile administrativ - teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
Având în vedere că intervenienta comuna și-a justificat interesul legitim în promovarea cererii de intervenție prin aceea că a urmărit înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu în cartea funciară, aceasta are calitate procesuală activă în prezenta cauză, așa cum în mod corect au stabilit instanțele de fond, excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes fiind în mod legal respinse de tribunal ca neîntemeiate.
Motivul de recurs referitor la nesoluționarea cererii reconvenționale formulată de pârâta și încălcarea art.135 pr.civ. este nefondat. a înregistrat la data de 30.11.2004 o cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat instanței să se constate că este proprietara supraedificatelor menționate în cererea introductivă de instanță, în temeiul art.494 alin.3 teza II civ. cu obligarea ei la plata unei sume reprezentând contravaloarea materialelor și prețul muncii. Ulterior introducerii cererii de intervenție în interes propriu, reclamanta și-a extins acțiunea față de pârâta, în calitate de succesoare a defunctului pârât. În aceste condiții, instanța de fond a calificat în mod legal cererea depusă de ca o cerere de intervenție în interes propriu conform art.49 alin.1 și alin.2 pr.civ. Această cerere fiind depusă la prima zi de înfățișare, instanța de fond a aplicat art.55 alin.1 pr.civ. și a judecat-o împreună cu cererea principală, art.135 pr.civ. nefiind aplicabil în speță.
Motivul de recurs privitor la incidența puterii lucrului judecat este neîntemeiat deoarece instanța de apel a menționat hotărârea judecătorească la care se raportează și care se bucură de autoritatea lucrului judecat, respectiv sentința civilă nr.625/16.11.2004 a Judecătoriei Șomcuta Mare care, după mai multe cicluri procesuale, a rămas definitivă prin decizia civilă nr.169/A/25.05.2006 a Tribunalului Maramureș și irevocabilă prin decizia civilă nr.2200/R/05.10.2006 a Curții de APEL CLUJ.
Prin această hotărâre judecătorească s-a respins acțiunea civilă introdusă de în contradictoriu cu pârâții Primarul com. Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 și Comisia Județeană M pentru aplicarea Legii nr.18/1991 având ca obiect punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 8,94 ha înscrisă în CF 91, 136, 421 și 525, cu nr.top.233/a, 243/b, 251, 250/a și 250/
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, antecesorul reclamantei a deținut în proprietate, conform cărților funciare, 1 ha 6451 mp în locul denumit "", reclamanta folosește 1 ha 9407 mp iar prin procesul verbal de punere în posesie nr.501 i-au fost atribuite 1 ha 8800 mp.O parte din terenurile asupra cărora a solicitat să fie pusă în posesie au aparținând fostei Întreprinderi Agricole de Transport și Industrie Alimentară M, pe acest teren fiind edificate o serie de construcții. În urma desființării acestor întreprinderi agricole de stat s-au constituit potrivit HG nr.13/1991, noile societăți comerciale cu capital de stat care au preluat în patrimoniul lor activul și pasivul vechilor întreprinderi de transport. Acesta este și cazul terenului în litigiu pe care sunt amplasate construcțiile fostei M preluate în proprietate de -""SA teren aflat în prezent în folosința acestei societăți și care este necesar desfășurării activității sale conform art.1 din HG nr.834/1991.
Prin urmare, chestiunile litigioase care au fost tranșate definitiv și irevocabil prin hotărârea mai sus menționată se impun în prezentul litigiu beneficiind de efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Critica recurentei referitoare la existența unor motive contradictorii nu este întemeiată tribunalul a redat pe larg considerentele hotărârilor judecătorești care au fost pronunțate în litigiile în care recurenta a fost parte concluzionând în final motivele pentru care cererea de intervenție în interes propriu nu este întemeiată.
Contrar susținerilor recurentei, în speță, sunt pe deplin aplicabile prevederile art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 deoarece pârâta -""SA M care a preluat patrimoniul fostei M în baza HG nr.13/1991 nu a finalizat demersurile de înscriere a dreptului de proprietate asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile necesare desfășurării activității sale, terenul a trecut în administrarea Primăriei comunei, astfel încât a devenit proprietatea comunei, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute de art.26 din Legea nr.18/1991.
Deși recurenta a invocat prevederile art.304 pct.6 și pct.8 pr.civ. ca temei juridic al cererii de recurs, în cadrul motivelor formulate ea nu a dezvoltat în concret aceste motive de recurs astfel încât Curtea este în imposibilitatea examinării acestora, indicarea formală a acestor motive nefiind suficientă pentru analizarea deciziei criticate.
Având în vedere aceste considerente Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei întrucât în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.5, pt.6, pct.7, pct.8 și pct.9 și art.312 alin.3 pr.civ. și, în consecință, va menține decizia atacată ca fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 280/A din 06.11.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - - - -- -
GREFIER
RED./MR
07.04.09/2 EX.
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Alina Rodina, Ioan
