Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 212
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 3: Buliga
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul și pe intimații, - SRL, având ca obiect grănițuire împotriva deciziei civile numărul 150 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurentul și av. pentru intimații, - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată,intimații au depus, prin serviciul de registratură întâmpinare cu duplicat.
Av. pentru recurent primește duplicatul întâmpinării și arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceasta.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe fond.
Av. pentru recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și a deciziei instanței de apel și trimiterea cererii spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Arată că instanța de fond a dispus anularea cererii de chemare în judecată pentru lipsa calității de reprezentant și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată de.
Instanța de apel a reținut ca neîntemeiat motivul de apel referitor la neîndeplinirea procedurii de citare cu cel care a intervenit și a apreciat că acesta, neavând calitatea de parte nu trebuia citat pentru discutarea admisibilității cererii sale de intervenție în interes propriu. Instanța de apel a considerat că soluția instanței de fond este corectă întrucât nu a depus la dosar contractul prin care a dobândit drepturile succesorale de la.
Întrucât acest contract este depus la dosarul cauzei, apărătorul recurentului consideră că sunt îndeplinite condițiile minimale ale cererii de intervenție în interes propriu formulată de și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Av. pentru intimați solicită respingerea recursului și păstrarea hotărârii pronunțate de prima instanță și menținută de instanța de apel.
În motivare, apărătorul intimaților arată că trebuie avut în vedere doar contractul 439 iar nu și contractul 4147/2006. De altfel arată că acest ultim contract face obiectul unei acțiuni în anulare la judecătorie, cauză care este suspendat.
Toate contractele puse în discuție fac obiectul cercetării penale în care s-a dispus începerea urmăririi penale de către DNA.
Av. depune înscrisuri ce sunt refuzate de instanță având în vedere că s-a acordat cuvântul la fond.
Declarând dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentinta civila nr. 9549/12.09.2008 pronuntata de Judecatoria I s-au dispus urmatoarele:
Admite excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant și, în consecință:
Anulează cererea principală formulată de către reclamanta, cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat,în I,-, -. F, parter,. 2, în contradictoriu cu pârâta,cu sediul în sat,comuna, jud. I,pentru lipsa dovezii calității de reprezentare în exercitarea dreptului de acționa în justiție.
Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu introdusă de către numitul,domiciliat în I,-, jud.
Respinge cererea pârâtei referitoare la obligarea reclamantei la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că avocatul nu a probat că a primit un mandat valabil din partea reclamantei pentru a chema în judecată pârâta și, în temeiul art. 161 alin. 2 Cod proc. civ. va anula cererea principală.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu introdusă de către numitul instanța reține că acest tip de intervenție presupune formularea de către un terț a unei pretenții distincte de cererea principală îndreptată împotriva părților litigante implicate deja într-un proces în desfășurare, în scopul obținerii unei hotărâri favorabile.
Una dintre condițiile generale de admisibilitate a participării terțelor persoane în procesul civil este cea a existenței unui proces civil în curs de judecată, așa cum reiese din art. 49 alin. 1 Cod proc. civ. potrivit căruia intervenția "se poate promova într-o pricină ce se urmează între alte persoane".
Însă, anularea cererii principale produce dispariția cadrului procesual inițial, cu efect retroactiv, chiar de la momentul înregistrării acțiunii principale pe rolul instanței, iar cererea de intervenție, în această situație, nu ar mai avea caracterul incident impus de art. 49 alin. 1 Cod proc. civ. ci ar reprezenta o veritabilă cerere principală de chemare în judecată îndreptată împotriva pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 150 din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins apelul declarat de intervenientul împotriva sentinței civile nr. 9549 din 12.09.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, păstrându-se sentința.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
Referitor la critica adusă soluției asupra excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, tribunalul constată că apelantul nu justifică interesul de aof ormula, câtă vreme soluția criticată vizează o cerere care nu îi aparține; singura parte în măsură să critice soluția este partea care a formulat cererea anulată, în speță, reclamanta, care însă nu a declarat apel.
Cu privire la cererea de intervenție, instanța de apel reține că, într-adevăr, indiferent de soluția asupra cererii principale, cererea de intervenție principală poate fi judecată în continuare, având un caracter autonom, concluzie ce se desprinde din prevederile art. 55 teza a doua Cod proc. civ. potrivit cărora intervenția în interes propriu poate fi judecată și separat, după disjungerea de cererea principală, dacă ar cauza nejustificat întârzierea judecății acesteia.
Însă motivul de apel referitor la neîndeplinirea de către prima instanță a obligației de a soluționa cererea de intervenție după ascultarea celui care intervine este neintemeiat.
Textul art. 52 alin.1 Cod proc. civ. nu instituie obligativitatea citării celui care intervine, ci prevede ca solutionarea în principiu a cererii de intervenție se face după ascultarea părților și a celui care intervine, fără ca textul să prevadă sancțiunea nulității pentru nerealizarea acestei ascultări. Codul d e procedură prevede obligația citării numai pentru cei care au calitatea de parte (art. 85 Cod proc.civ.), iar intervenientul nu dobândește această calitate decât după admiterea în principiu a cererii sale.
Instanța de judecată a ascultat pe cei prezenți la termenul când s-a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, astfel încât cerințele art. 52 alin. 1 Cod proc. civ. au fost realizate.
În ce priveste soluția inadmisibilitatii în principiu a cererii de interventie, tribunalul reține că prima instanță a pronunțat o soluție corectă, dar prin substituirea motivării acesteia.
Astfel, pentru admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, sunt necesare, pe lângă justificarea interesului terțului ori a legăturii cu cererea principală, și verificarea dacă sunt îndeplinite condițiile de exercițiu ale formelor procedurale ce alcătuiesc acțiunea civilă, precum calitatea și capacitatea procesuală.
În speță, a formulat cererea de intervenție în interes propriu, invocând faptul că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din I,- - 75 și 75 bis chiar de la reclamanta, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4147/23.08.2007 la BNP, contract pe care, însă, nu l-a depus la dosar, anexat cererii de intervenție.
Prin urmare, acesta nu și-a legitimat calitatea procesuală necesară pentru a interveni în proces, cererea de intervenție nefiind admisibilă în principiu.
În considerarea celor mai sus expuse, tribunalul a constatat că apelul este neîntemeiat, urmând ca în baza art. 296 Cod. civ. să îl respingă și să păstreze sentința apelată.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs intervenientul criticând-o ca netemeinică și nelegală. Susține recurentul că la data de 12.06.2008, pe parcursul judecării fondului a formulat și depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interes propriu invocând, printre altele, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. La termenul din 12.09.2009, raportat la susținerile reclamantei, potrivit căreia nu a acordat nici un mandat avocatului și nici lui pentru formularea acțiunii în grănițuire îndreptate împotriva I, instanța a pus mai întâi în discuție excepția lipsei calității de reprezentant fără să pună în discuție, cu ascultarea prealabilă a lui admisibilitatea cererii de intervenție în interes propriu.
Prin urmare recurentul susține că instanța de fond a greșit când a soluționat excepția lipsei calității de reprezentant, înaintea discutării admisibilității în principiu a cererii de intervenție principală după cum a greșit și instanța de apel atunci când a păstrat sentința apelată. Astfel discutarea cererii de intervenție trebuia să aibă loc numai după ascultarea celui care intervine în proces, fapt care nu s-a realizat, iar pe de altă parte discutarea admisibilității în principiu a cererii de intervenție trebuia să se facă cu prioritate față de celelalte aspecte.
Intimații au depus la dosarul cauzei întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat în contradictor cu pârâta să se stabilească linia de hotar care desparte terenul aflat în proprietatea sa, situat în I,- - 75 și 75 bis și terenul aflat în proprietatea pârâtei, situat în I, nr. 1.
La data de 12.06.2008 recurentul a depus la dosarul cauzei o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu mai este proprietara terenului din I,- - 75 și 75 bis, deoarece l-a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4147 din 23.08.2007.
Instanța de fond a examinat cu prioritate excepția lipsei calității de reprezentant și a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu introdusă de numitul, fără însă soluționa cererea după ascultarea acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 52 (1) Cod procedură civilă "după ascultarea părților și a celui care intervine, instanța va hotărî asupra încuviințării în principiu a intervenției".
Prin urmare, instanța într-o primă fază trebuie să se pronunțe asupra admisibilității în principiu cererii de intervenție, iar în acest scop trebuie să asculte părțile și pe terțul intervenient și să verifice dacă acesta justifică un interes, dacă există legătură între cererea de intervenție și cea principală, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții de exercițiu ale formelor procesuale ce alcătuiesc acțiunea civilă, dacă cererea este făcută în termen și dacă este admisibilă. Tocmai pentru a se preîntâmpina surprinderea părților între care s- legat inițial procesul și pentru a asigura dreptul lor la apărare și contradictorialitatea art. 52 (1) Cod proc. civ. mai sus-enunțat, dispune că este necesar să se asculte părțile și terțul intervenient și apoi să se pronunțe asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție.
Instanța de fond, fără respecta aceste dispoziții legale, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, iar instanța de apel a păstrat soluția reținând greșit să instanța de judecată a ascultat pe cei prezenți la termenul când s-a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție, deși acest aspect nu reiese din încheierea de dezbateri.
În consecință, date fiind considerentele expuse și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 150 din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o va casa și, în consecință, va admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 9549 din 12.09.2008 a Judecătoriei Iași pe care o va desființa dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 150 din 16 februarie 2009 a Tribunalului Iași, pe care o casează și în consecință:
Admite apelul declarat de intervenientul împotriva sentinței civile nr. 9549 din 12 septembrie 2008 a Judecătoriei Iași, pe care o desființează.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
14.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Andronic Adriana Elena, Buliga
