Anulare act. Decizia 210/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 210
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 3: Buliga
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenții, și pe intimații, având ca obiect anulare act - constatare nulitate absolută contract vânzare cumpărare împotriva deciziei civile numărul 175 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar pentru recurenții și și av. pentru și. Lipsește intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la al doilea termen de judecată.
Interpelat, mandatarul recurenților aduce la cunoștință instanței că este absolvent de studii de drept.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul la dezbateri.
Mandatar pentru recurenți, având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat. Arată că instanța de apel a pus în vedere apelanților să timbreze cu suma de 2394 lei, taxă ce a fost calculată greșit având în vedere obiectul acțiunii. Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Av. pentru intimații și solicită respingerea recursului întrucât aspectele relevate în recurs, privind, pe de o parte, suma împovărătoare a taxei judiciare iar pe de altă parte modalitatea de calcul a acesteia ar fi dat posibilitatea formulării în fața instanței de control judiciar, fie a unei cereri de reexaminare a taxei de timbru, fie a unei cereri vizând acordarea ajutorului public judiciar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 11663/22.10.2008 Judecătoria Iașia respins acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, - și.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond reținut următoarele aspecte:
Reclamanții sunt moștenitorii lui și,conform certificatului de moștenitor nr. 58/2003.
În anul 1979 tatăl lor, a cumpărat prin zdelcă de la soții și suprafața de 400 mp teren situată în I,-.
La data apariției Legii 18/1991 a formulat cerere pentru reconstituire drept de proprietate pentru acest teren și i s-a eliberat titlul de proprietate nr. -/19.01.1994.
În anul 2005 s-a formulat acțiune în constatarea nulității titlului de proprietate de către Prefectul Județului I, acțiune ce a fost admisă de Curtea de Apel.
În urma acestei decizii tatăl reclamanților a formulat o acțiune prin care a chemat în judecată pe pârâta, moștenitoarea testamentară a vânzătorilor și căreia în cursul anului 2006 i s-a eliberat titlu de proprietate.
Acțiunea introdusă în anul 2005 (dosar nr- a fost admisă iar pârâta a declarat apel aflat pe rolul Tribunalului Iași ).
În timpul soluționării acestui dosar pârâta le-a vândut pârâților - și terenul în suprafață de 1001,1 mp situat în I,-, pentru suma de 50.000 euro prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4140/29.10.2006.
Cu privire la pretinsul preț derizoriu - invocat de reclamanți ca motiv de nulitate:
La momentul realizării actului în formă autentică au fost realizate toate verificările ce se impunea cu privire la situația terenului.
S-a solicitat numitei titlul de proprietate și s-a verificat la. împrejurarea că nu existau litigii pe rol,precum și faptul că terenul nu este grevat de sarcini, acest lucru rezultând și din extrasul eliberat de ( aspect menționat în cuprinsul contractului)
Valoarea redusă a terenului în comparație cu terenuri similare din zonă vândute la prețuri mai mari, nu prezintă relevanță sub aspectul validității contractului de vânzare-cumpărare deoarece ceea ce interesează din acest punct de vedere este ca prețul să fie serios, adică să reprezinte în intenția părților un echivalent valoric al lucrului vândut și respectiv, cumpărat, altfel spus trebuie să constituie o cauză suficientă a obligației, vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate.
Ca atare, un preț inferior prețurilor obișnuite în zonă pentru terenuri de aceeași calitate nu trebuie neapărat să conducă la anularea transferului patrimonial, cu condiția, însă, ca acesta să fie sincer și serios. Or, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză la momentul încheierii contractului în zonă terenurile se tranzacționau cu prețuri de 76 euro mp.
Astfel sub acest aspect contractul este valabil încheiat, prețul fiind serios Cu privire la celelalte motive de nulitate invocate de reclamanți:
Cauza, fiind una din condițiile generale de validitate a actului juridic, reprezintă expresia poziției subiective a părților față de actul juridic încheiat. sau, dimpotrivă cunoașterea de către cumpărător a faptului că bunul înstrăinat nu aparține vânzătorului, poziție subiectivă în funcție de care cumpărătorul urmează să fie calificat de bună sau de rea-credință, își are un incontestabil reflex la nivelul cauzei.
Nici practica și nici doctrina nu au înțeles însă să recunoască, în toate cazurile, eficientă distructiva - principiului potrivit căruia nimeni nu poate să transmită mai multe drepturi decât are. În conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună-credință al bunului său imobil, a fost preferat cel din urmă. Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună-credință a fost impusă, în baza unor rațiuni cu aplicare mai largă și care au creat un adevărat principiu, de preocupare pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice.
Din punct de vedere juridic, soluția și-a aflat așadar suport în rațiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validității aparenței de drept, a cărei esență este exprimată în adagiul "error communis facit jus".
Incidența acestui principiu este însă subsecventă întrunirii cumulative a două condiții, privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului, eroare care trebuie să fie comună sau unanimă și, de asemenea, invincibilă și a unei condiții privind buna-credință a subdobânditorului, care trebuie să fie perfectă, adică lipsită de orice culpă sau chiar îndoială imputabilă acestuia. În adevăr, instanțele judecătorești au cerut întotdeauna ca terțul cumpărător care a tratat cu proprietarul aparent să fi fost de bună-credință, adică să nu fi cunoscut realitatea, și ca eroarea în care a căzut să fie generală și mai cu seamă invincibilă, imposibil de prevăzut, imposibil de evitat.
Or, în speță, la momentul realizării actului în formă autentică au fost realizate toate verificările ce se impunea cu privire la situația terenului.
S-a solicitat numitei titlul de proprietate și s-a verificat la. împrejurarea că nu existau litigii pe rol,precum și faptul că terenul nu este grevat de sarcini, acest lucru rezultând și din extrasul eliberat de (aspect menționat în cuprinsul contractului).
De altfel pârâții - și au aflat de vânzarea terenului în urma anunțului de la publicitate din ziarul ˝Evenimentul.
Împrejurarea că la acel moment exista un litigiu între reclamanți și pârâta care într-adevăr a declarat în fals în fața notarului că nu ar exista litigiu cu privire la teren nu este de natură a dovedi reaua credință a cumpărătorilor în ceea ce privește actul, câtă vreme acest litigiu nu a fost notat la Cartea Funciară pentru fi opozabil terților.
Nu este reală susținerea reclamanților că ar figura înscriși în cartea funciară cu această suprafață de teren, singurii care au realizat intabularea fiind cumpărătorii, ulterior perfectării actului.
În atare situație, reținând că în cauză nu este dovedită reaua credință a cumpărătorilor s-a considerat că se impune menținerea contractului pentru considerentele arătate.
Având în vedere cele expuse acțiunea a fost respinsă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și.
Prin decizia civilă nr. 175 din 23 februarie 2009 s-a anulat ca netimbrată cererea de apel formulată de reclamanți împotriva sentinței primei instanțe.
Au fost obligați apelanții să plătească intimaților cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Iași reține că apelanții nu s-au conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru în cuantumul și la termenele stabilite de instanță în acest sens, astfel că potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 sancțiunea care operează este de anulare a cererii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs și pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 414/29.10.2006, în calitate de moștenitori ai tatălui lor.
Acțiunea reclamanților este pe deplin întemeiată având în vedere că în anul 1979 autorul lor a cumpărat prin zdelcă de la soții și suprafața de 4.000. teren din I,-.
La data apariției Legii nr. 18/1991 a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
Se susține de către recurenți, în esență, deși erau îndreptățiți la această suprafață de teren și erau în litigiu în legătură cu acest teren, s-a încheiat cu vânzătoarea contractul de față, care are o cauză licită, cumpărătorul profitând de situația neclară a terenului.
Conduita cumpărătorilor cade sub incidența art. 968 și 1008 cod civil fiind de rea credință la fel și conduita vânzătoarei.
Instanța de judecată nu a ținut cont de această situație de fapt, ci de faptul că are titlu de proprietate, ceea ce este irelevant în cauză.
Soluția este greșită astfel că se impune admiterea apelului și să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare.
Pentru a se putea judeca apelul, instanța a solicitat să plătească o taxă judiciară de timbru în sumă de 2394,34 lei, o sumă mult prea mare pentru posibilitățile financiare ale recurenților, sumă pe care consideră că a fost calculată greșit, având în vedere obiectul acțiunii.
Prin această măsură luată de Tribunalul Iași, au fost opriți în mod brutal la un proces echitabil în România.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
Potrivit art. 20 alin. 1 deci taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Potrivit art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Instanța de apel a aplicat în speță corect dispozițiile sus-citate.
Astfel, recurenții nu au timbrat cererea de apel, astfel că li s-a pus în vedere pentru termenul din 23 februarie 2009 să achite taxa judiciară în cuantum de 2394,34 lei. La termenul stabilit pentru plata taxei judiciare de timbru recurenții-apelanți nu s-au prezentat și nici nu au făcut dovada achitării taxei judiciare, în condițiile în care dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 23 februarie 2009 fost legal îndeplinită. În ceea ce privește cuantumul taxei judiciare, aceasta a fost stabilită în mod legal în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.
În ceea ce privește susținerea că recurenții nu au posibilități financiare de plată a taxei judiciare de timbru, aceștia ar fi avut posibilitatea să solicite ajutorul public sub forma scutirii, eșalonării sau reducerii taxei judiciare de timbru, instituție de care nu au uzitat.
Așa fiind, deoarece apelanții nu și-au îndeplinit obligația de plată a taxei judiciare de timbru, în mod corect instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 și a anulat cererea de apel.
În ceea ce privește criticile pe fondul cauzei, acestea nu pot fi soluționate decât în recurs, atâta timp cât apelul a fost soluționat pe excepție.
Drept urmare se va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de și împotriva deciziei civile nr. 175 din 23 februarie 2009 Tribunalului Iași, pe care o menține.
Ia act că nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 Mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:,
17.06.2009
2 ex.-
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Andronic Adriana Elena, Buliga
