Obligație de a face. Decizia 211/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 211
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Cormanencu Stanciu
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta - și pe intimata, având ca obiect obligație de a face împotriva deciziei civile numărul 751 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru societatea recurentă și av. pentru intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul - în stadiul procesual al recursului - se află la al treilea termen de judecată, intimata a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare cu duplicat pentru comunicare recurentei.
Av. pentru societatea recurentă primește duplicatul întâmpinării și arată că nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru societatea recurentă solicită admiterea recursului și schimbând hotărârea instanței de apel să se respingă apelul și să se păstreze soluția pronunțată de instanța de fond.
Arată apărătorul recurentei că instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și a interpretat greșit actul dedus judecății constatând existența unui drept de superficie în condițiile în care intimata a cerut instanței să instituie în favoarea sa un drept de superficie.
- - a dobândit proprietatea asupra terenului prin adjudecare la o licitație publică iar în actul de adjudecare nu există nici o mențiune privitoare la un alt drept ce ar fi grevat imobilul. Acesta a fost preluat liber de orice sarcini.
Pretinsul acord obținut de pârâta-reclamantă de la fostul proprietar - nu a fost înscris în Cartea funciară spre a fi opozabil terților.
Dacă pretinsul drept de superficie constituit printr-un act sub semnătură privată nu a fost înscris, anterior adjudecării în cartea funciară, acesta a încetat.
Întrucât instanța de apel a pronunțat o soluție greșită apărătorul recurentei solicită admiterea recursului, respingerea apelului și păstrarea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată la apel și recurs.
Av. pentru intimata solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel.
Instanța de apel a pronunțat o soluție corectă instituind acest drept de superficie având în vedere că nu s-a făcut nici o construcție care să afecteze societatea. Acest drept de superficie a fost instituit în virtutea unui text de lege dar și pentru că expertul a constatat că în momentul în care intimata ar fi obligată la demolarea zidului practic s-ar dărâma întreaga clădire.
Motivul pentru care se solicită demolarea acestui zid îl reprezintă servitutea de vedere deși el reprezintă parte componentă a unei case în care locuiesc cinci mpersoane.
Solicită instanței să aibă în vedere părerea expertului precum și detaliile tehnice ale expertizei din care rezultă că demolarea acelui zid ar duce la prăbușirea clădirii.
Pentru aceste motive apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Av. pentru recurentă, în replică, arată că intimata a construit fără autorizație și că se dorește obținerea unui drept prin încălcarea legii. Juridic vorbind, societatea este proprietarul clădirii și solicită respingerea argumentelor de ordin tehnic.
Declarând dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2712 din 28 februarie 2008 Judecătoriei Iașis -au respins excepțiile autorității de lucru judecat și prematurității introducerii acțiunii, invocate de către pârâtă.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta "" - I, prin reprezentanții săi legali, în contradictor cu pârâta.
A fost obligată pârâta să demoleze partea de construcție ce se află pe proprietatea reclamantei, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei sentințe și a fost autorizată reclamanta ca, în situația neîndeplinirii de către pârâtă a acestei obligații, să demoleze ea acea parte din construcția pârâtei, aflată pe terenul proprietatea sa, pe cheltuiala pârâtei.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă - în contradictor cu reclamanta pârâtă, ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, se rețin în esență următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâtă este neîntemeiată, deoarece în raport de sentința civilă definitivă și irevocabilă nr.8496/26.10.2005 a Judecătoriei Iași, pe care este motivată această excepție, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil, respectiv în cauza de față nu se regăsește același obiect al acțiunii, construcția edificată de către pârâtă nefiind atunci finalizată.
Astfel cum rezultă din coroborarea procesului-verbal de executare nr.2548/31.10.2006 (fila 10 dosar) cu întrebarea nr.9 din interogatoriul formulat de reclamantă pentru pârâtă, aceasta a continuat lucrările de construcții și a finisat locuința aflată în forma actuală pe parcursul anilor 2004-2005, cât a durat litigiul dintre părți (dosar nr.15724/2004).
Excepția prematurității introducerii acțiunii este de asemenea neîntemeiată și va fi respinsă, deoarece instanța poate dispune măsura solicitată în speță, fără existența vreunei autorizații de demolare prealabile, emisă de Primăria municipiului
Pe fond instanța reține următoarele:
Pârâta nu este constructor de bună-credință a imobilului locuință, astfel cum susține, deoarece, astfel cum rezultă din coroborarea considerentelor sentinței civile nr.8496/26.10.2005 a Judecătoriei Iași - definitivă și irevocabilă (filele 7-10) și a procesului-verbal de executare silită nr.2548/31.10.2006 (fila 10), cu adresele emise de Inspectoratul de Stat în Construcții și Primăria municipiului I (filele 71,72, 73, 75 dosar) ea a continuat construcția, cu nerespectarea autorizației de construire nr.347/2001 și cu nesocotirea tuturor avertismentelor de sancționare sau chiar a sancționării contravenționale din partea organelor cu atribuții în domeniul construcțiilor și administrației publice locale.
Prin sentința civilă amintită, pârâta a fost obligată să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața totală de teren de 19,80. însă executarea punerii în posesie a reclamantei nu s-a putut efectua în totalitate, datorită ocupării unei suprafețe de 8,27. teren, de un zid al locuinței pârâtei, astfel cum ea însăși recunoaște în întâmpinare, sugerând ca reclamanta să accepte un teren oferit de Primăria I, cu o suprafață chiar dublă de cel ocupat de locuința sa, pentru a-și amenaja o parcare (fila 49 dosar).
Pentru punerea în executare a sentinței civile nr.8496/26.10.2005, soluția pentru reclamant este de a solicita demolarea părții de construcție ce îi ocupă suprafața de 8,27. teren, față de împrejurarea dovedirii relei-credințe a pârâtei în edificarea construcției, în sensul celor reținute mai sus, neavând relevanță faptul că zidul locuinței ce se află pe linia de hotar dintre proprietățile părților este unul de rezistență.
În speță fiind aplicabile dispozițiile art.494 cod civil și art.1073, 1077 Cod civil, acțiunea reclamantei va fi admisă.
Cât privește cererea reconvențională, deși ea comportă discuții cu privire atât la inadmisibilitatea instituirii unui drept de superficie prin hotărâre judecătorească, cât și cu privire la inexistența unui raport juridic obligațional între părți în legătură cu folosirea conductei de canalizare situată în întregime pe proprietatea reclamantei, aceasta va fi respinsă însă ca rămasă fără obiect prin dezlegarea dată cererii principale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta-reclamantă.
Prin decizia civilă nr.751 din 10.XI.2008 a Tribunalului Iașis -a admis apelul declarat de către pârâta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.2712 din 28.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care a schimbat-o în parte, respectiv:
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanta - - I în contradictoriu cu pârâta.
S-a admis cererea reconvențională în parte.
S-a constatat în favoarea pârâtei-reclamante existența unui drept de superficie asupra suprafeței de 8,27. teren proprietatea reclamantei delimitat în raportul de expertiză tehnică extrajudiciară din dosarul nr.15724/2004 al experților, și de punctele 7, 7 6, 6, 7, conturat cu, ocupată de peretele imobilului pârâtei-reclamante, schița făcând parte integrantă din prezenta decizie.
S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței apelate care nu contravin prezentei decizii.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține:
Prin cererea formulată inițial la Judecătoria Iași, reclamanta - - Ias olicitat obligarea pârâtei - la demolarea părții de construcție pe care a edificat-o pe terenul proprietatea sa iar în caz de refuz să fie autorizată reclamanta să demoleze acea parte de construcție, pe cheltuiala pârâtei.
Pârâta-reclamantă a formulat și ea cerere reconvențională prin care a solicitat instituirea în favoarea ei a unui drept de superficie (de folosință) asupra suprafeței de teren de 8,27. și, totodată, obligarea reclamantei-pârâte la repararea și repunerea în funcțiune a instalației de evacuare a apelor menajere din imobilul proprietatea sa, instalație distrusă de reclamanta-pârâtă.
Primele motive de apel vizează respingerea excepțiilor autorității de lucru judecat și pe aceea a prematurității formulării cererii de către reclamanta-pârâtă.
Instanța de apel apreciază că aceste excepții au fost soluționate corect de către instanța de fond.
Excepția autorității de lucru judecat s-a invocat raportat la sentința civilă (definitivă și irevocabilă) nr.8496/26.10.2005 a Judecătoriei Iași. În mod corect s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil, respectiv identitatea de părți, obiect și cauză. În speța de față nu este vorba de același obiect al acțiunii, construcția edificată de către pârâtă nefiind finalizată la momentul pronunțării hotărârii anterioare.
Excepția prematurității introducerii acțiunii a fost considerată, de asemenea, ca neîntemeiată și în mod corect a fost respinsă, întrucât instanța poate dispune măsura solicitată fără existența vreunei autorizații de demolare prealabilă, emisă de Primăria municipiului I conform art.59 alin.2 din Normele de aplicare a Legii 50/1991 conform cărora "lucrările de desființare a unor construcții/lucrări executate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia, dispuse de organele de control abilitate sau de instanță, se pot executa fără a fi necesară emiterea unei autorizații de desființare".
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de apel reține următoarele:
Pârâta a edificat construcția al cărui zid se cere a fi desființat, în baza autorizației de construcție nr.374/25.04.2001. Pârâta-reclamantă a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea autorizației conform procesului-verbal de contravenție nr.-/13.06.2002. Ulterior acest proces-verbal de contravenție a fost atacat în instanță și a fost anulat prin sentința civilă nr.24.067/11.12.2002 (fila 58 dosar fond).
În condițiile în care procesul-verbal de contravenție întocmit pentru ridicarea construcției fără autorizație sau cu nerespectarea acesteia a fost anulat se impunea respingerea acțiunii.
La data adjudecării de către reclamanta - - Iai mobilului din I,- (23.01.2002), acesta avea aceleași limite ce se regăsesc și astăzi.
Imobilul edificat de apelanta pârâtă-reclamantă respectiv zidul ce desparte cele două proprietăți și care constituie parte componentă structurală a casei (conform raportului de expertiză întocmit de expertul ) a existat dintotdeauna, fiind doar dărâmat și ulterior refăcut pe același aliniament, cu acordul expres al fostului proprietar - - -. De altfel, acest vecin proprietar a și vândut pârâtei cărămizile rezultate în urma demolării zidului și care au fost ulterior încorporate în actualul zid al locuinței cu privire la care se solicită demolarea. Acest fapt este dovedit și de adresa emisă de - - sub nr.2384/22.08.2000 către Primăria municipiului
Față de această situație, nu poate fi primită opinia instanței de fond conform căreia pârâta este constructor de rea credință deoarece aceasta beneficiază de prezumția bunei-credințe, prezumție întărită de acordul cu fostul proprietar, în raport cu care este irelevantă poziția reclamantei (actualul proprietar), cererea principală fiind neîntemeiată.
Prin cererea reconvențională pârâta-reclamantă a solicitat acordarea dreptului de superficie asupra terenului ocupat de zidul locuinței sale pentru suprafața de 8,27. cerere justificată în drept pe dispozițiile art.489 și 482 Cod civil coroborat cu dispozițiile art.492 Cod civil.
Dreptul de superficie, drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate constă în dreptul de folosință pe care îl dobândește superficiarul - proprietarul construcțiilor, plantațiilor etc. asupra terenului ce aparține altei persoane.
Aceasta constituie o excepție de la regulă potrivit căreia proprietatea asupra terenului se extinde și asupra a tot ceea ce se află pe suprafața lui.
Argumentul existenței dreptului de superficie este dedus din regula înscrisă în art.492 Cod civil, potrivit căreia, proprietarul terenului este prezumat a fi și proprietar al tuturor construcțiilor, plantațiilor sau lucrurilor făcute în pământ sau asupra pământului "până se dovedește în contra".
Constituirea dreptului de superficie se realizează cel mai frecvent prin convenție. Actul de constituire nu trebuia încheiat în formă autentică, deoarece constituirea dreptului de superficie nu se asimilează cu înstrăinarea. Dreptul de superficie durează atâta timp cât durează construcția.
În cauză, edificarea construcției s-a realizat de către cu propriile sale materiale. Coroborând această situație cu acordul expres al fostului proprietar - vecin la acea vreme - - -, se impune instituirea dreptului de superficie asupra terenului pe care se află amplasat zidul casei ce desparte cele două proprietăți. Acest drept a luat naștere în momentul încheierii convenției cu fostul proprietar.
De asemenea, se impune și admiterea capătului de cerere privind obligarea reclamantei-pârâte la repararea și repunerea în funcțiune a instalației de evacuare a apelor menajere din imobilul proprietatea sa, instalație distrusă de reclamanta-pârâtă - -
Față de considerentele anterior expuse, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul formulat de pârâta-reclamantă și va dispune în consecință.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs - - I pentru următoarele motive:
- instanța de apel s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut atunci când a constatat existența unui drept de superficie, în măsura în care, pârâta-reclamantă a cerut instanței să se constituie în favoarea sa un drept de superficie.
Reclamanta nu a pretins că acest drept există și nu a cerut să se constate existența acestui drept.
Pe fondul cauzei apelul nu putea fi admis și soluția instanței de fond nu putea fi schimbată decât prin interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art.482, 489, 490, 492 și 494 Cod civil.
În momentul dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, ca efect al actului de adjudecare, pârâta nu dobândea nici un drept opozabil reclamantei, iar în cauză nu există niciun temei legal pentru a se constitui împotriva voinței reclamantei vreun drept de superficie în favoarea pârâtei; în mod greșit s-a constatat existența unui drept de superficie în favoarea pârâtei.
- în mod greșit a stabilit instanța de apel că pârâta-reclamantă este constructor de bună-credință, în condițiile în care o parte din înscrisurile depuse de pârâtă nu îi sunt opozabile, iar pe de o parte actualul proprietar, respectiv recurenta i-a atras atenția în repetate rânduri că îi încalcă dreptul de proprietate.
Temeiul de drept avut în vedere de instanța de apel, art.482 și 489 cu referire la art.492 Cod civil este greșit și nu are aplicare în cauză, deoarece se aplică dispozițiile art.492 Cod civil.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat demolarea părții de construcție ce se află pe proprietatea reclamantei, invocând reaua-credință în executarea acestor lucrări, ceea ce în drept face incidente dispozițiile art.494 al.1 Cod civil.
Pârâta a solicitat pe calea cererii reconvenționale, să se constituie în favoarea sa un drept de superficie asupra suprafeței de 8,27. ce este ocupată de zidul casei pârâtei, invocând buna-credință în ridicarea construcției, invocând ca temei de drept dispozițiile art.489, 482 Cod civil și dispozițiile art.492 Cod civil.
Instanța de fond a stabilit situația de fapt reală și a constatat în mod corect că pârâta este constructor de rea-credință și că incidente în cauză sunt dispozițiile art.492 al.1 Cod civil, și nu dispozițiile invocate de pârâta-reclamantă.
Drept consecință decizia tribunalului este greșită.
Astfel, proprietățile părților se învecinează.
Reclamanta a devenit proprietara imobilului în anul 2002, pârâta în anul 1999.
Reclamanta a investit în 2004 Judecătoria Iași cu o acțiune în revendicare, soluționată irevocabil prin sentința civilă nr.8496 din 26.01.2005, acțiune ce a fost admisă, constatându-se cu putere de lucru judecat ca pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 19,80. teren.
Se reține cu același efect al puterii de lucru judecat că în această suprafață de teren de 19,80 este inclusă și suprafața de 8,27. pe care pârâta a ocupat-o cu parte din construcția definitivă ridicată prin nerespectarea autorizației de construire.
Instanța de apel a ignorat considerentele și soluția pronunțată în acțiunea în revendicare, precum și înscrisurile care atestă în mod neechivoc reaua-credință a pârâtei în edificarea construcției ce ocupă parțial terenul proprietatea reclamantei.
Astfel, pârâta obține în 2001 autorizația de construire nr.347 (fila 13 dosar fond) din care rezultă fără niciun echivoc sau loc de altă interpretare că aceasta a obținut autorizarea pentru refacere (RK) magazie existentă - construcție provizorie.
Se precizează prin această autorizație de construire că executarea lucrărilor are caracter provizoriu (fila 28 dosar fond).
Or, este cert că reclamanta nu numai că nu a respectat această autorizație, dar a construit un imobil nou definitiv, și anume o construcție din zidărie, parter + 1, având la parter 2 camere și baie, iar la etaj două camere și baie, parte din construcție fiind amplasată pe terenul proprietatea reclamantei.
Pârâta nu numai că nu are autorizație de construire pentru un imobil definitiv, dar nici susținerile ei cu privire la acordul fostului proprietar în a dărâma zidul și a-l reface ulterior pe aliniamentul existent astăzi nu sunt reale.
Nu se poate reține în niciun caz o convenție existentă între fostul proprietar - - și pârâtă în sensul extinderii construcției definitive pe parte din terenul acestuia.
Aceasta o dovedește înscrisul aflat la fila 61 din dosarul de fond, din care rezultă că fostul proprietar - - I și-a dat acordul cu privire la lucrările de reparații capitale ale magaziei existente, în niciun caz pentru extinderea acesteia, nici pentru demolare și în niciun caz pentru ridicarea unui imobil nou definitiv pe terenul proprietatea sa.
În niciun caz un acord în sensul reparației capitale a unei magazii nu poate echivala cu o convenție prin care fostul proprietar să instituie în favoarea pârâtei un drept de superficie.
Este cert că pârâta nu a avut acordul fostului proprietar pentru ocuparea unei părți din terenul acestuia pentru ridicarea unui imobil nou, definitiv.
Deși a fost atenționată în mai multe rânduri, pârâta a continuat ridicarea imobilului.
Toate acestea conturează reaua-credință a pârâtei în edificarea părții de imobil pe proprietatea reclamantei, astfel că în mod corect instanța de fond a stabilit că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.494 al.1 Cod civil, și nu dispozițiile art.489, 482 și 492 Cod civil, cum a reținut instanța de apel.
Soluția instanței de fond este și în concordanță cu buna-credință care trebuie să existe în exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate.
Drept urmare soluția instanței de fond fiind legală și temeinică va fi păstrată, prin respingerea apelului formulat de pârâtă.
Drept consecință se va admite recursul, se va modifica în tot decizia tribunalului prin respingerea apelului formulat de pârâtă în sensul dispozitivului care urmează.
Având în vedere că recurenta nu a făcut dovada întinderii cheltuielilor de judecată avansate, respectiv a cuantumului onorariului de avocat, cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de - - împotriva deciziei civile nr.751 din 10 noiembrie 2008 Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot:
Respinge apelul formulat de pârâta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.2712 din 28.02.2008 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Respinge cererea recurentei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-R
19.VI.2009/2 ex.-
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Buliga Georgeta, Cormanencu Stanciu
