Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 53
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- -- -
Grefier - -
Pe fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în P, Cartier jud. D, împotriva deciziei civile nr. 464 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în P, Cartier nr. 129 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă prin procurator Gh. în baza procurii judiciare autentificată de Biroul Notarului Public din P la nr. 233 din 17 ianuarie 2008 depusă la dosar și intimatul reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. 10047/2008 la fila 23 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
La solicitarea instanței procuratorul recurentei pârâte învederează că recursul este semnat de avocat, care a redactat motivele.
Depune la dosar un set de 3 acte, respectiv adresa nr. -/11.01.2008 a Poliției P, adeverințele nr- și 14207/9.10.2006 emise de Primăria P și concluzii scrise. Arată că nu are alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Intimatul reclamant personal, arată că înțelege să se apere singur, nu are alte cereri, nu înțelege să mai invoce nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii și solicită cuvântul în fond.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Procurator Gh. pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Intimatul reclamant personal arată că hotarul dintre proprietăți este făcut în urmă cu peste 95 de ani și până în prezent nu au existat litigii între proprietari.
Consideră că motivele de recurs sunt neîntemeiate și solicită respingerea recursului ca nefondat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtei înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa sub nr-, reclamantul a solicitat să se stabilească linia de hotar ce desparte proprietățile părților și să fie obligată pârâta să- respecte dreptul de proprietate asupra terenului ce îi aparține, cu motivarea că între clădirile aflate în proprietatea părților nu a existat niciodată gard longitudinal, fapt ce generează neînțelegei. În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art.584 cod civil.
Prin precizările din 13.01.2006, reclamantul a arătat că solicită grănițuirea proprietăților vecine, pe linia dreaptă ce unește gardul despărțitor din spatele curții cu stâlpul porții de acces de la drum și obligarea pârâtei la respectarea dreptului de proprietate pentru 15, precum și la ridicarea celor două cotețe amplasate parțial pe proprietatea sa, invocându-se în drept și art.480, 481, 1073 și 1075 cod civil.
În probațiune s-au depus înscrisuri, s-a efectuat cercetare la fața locului, au fost audiați martorii și, propuși de pârâtă, și G, la solicitarea reclamantei și s-a efectuat o expertiză topografică.
Prin sentința civilă nr.1135/29.11.2006 s- admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată, a fost stabilită linia de hotar conform expertizei întocmită de, pe aliniamentul 103 - 106 materializat prin grad, 106-204 între construcții, nematerializat prin gard și 204-209 materializat prin gard.A fost obligată pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 61 teren, descrisă de punctele 501, 500, 204 și 502, conform raportului de expertiză și planului de situație nr.3 și să ridice de pe terenul reclamantului cele două cotețe din lemn, amplasate parțial pe acesta. Totodată, pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 617 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că din probele administrate coroborate, rezultă că proprietățile părților se învecinează, fiind numai parțial despărțite prin gard, că în conformitate cu depozițiile martorilor și G și chiar din declarația martorului reiese că hotarul este marcat de stâlpul de fier al porților de la stradă ale reclamantului pe de o parte și gardul din sârmă ce desparte grădinile părților, pe de altă parte, hotar care a existat din anul 1965, de când reclamantul moștenește imobilele de la părinții săi - teren, casă și magazie pentru care a intervenit uzucapiunea. S-a înlăturat declarația martorului conform căreia hotarul este marcat de colțul magaziei pârâtului, unde s-au aflat inițial porțile din lemn - mutate ulterior de reclamant și înlocuite cu porți din fier, pe considerentul că această depoziție nu se coroborează cu celelalte probe administrate. În argumentarea soluției, s-a mai arătat că în configurația actuală, picătura streșinilor de la magaziile părților cade pe terenul fiecăreia dintre ele, iar împrejurarea că părțile posedă teren mai puțin decât în actele doveditoare, nu poate duce la concluzia respingerii acțiunii în revendicare. În drept, soluția s- întemeiat pe dispozițiile art.480, 584 și 1073-1075 cod civil.
Împotriva sentinței au declarat apel părțile.
Reclamantul a criticat soluția cu motivarea că în mod eronat s-a inclus în aliniamentul ce reprezință linia de hotar, segmentul 103-106 care în fapt desparte proprietatea sa de domeniul public folosit ca drum de acces, așa cum rezultă din schița cadastrală și se confirmă prin scrisoarea nr.8063/11.07.2005 a Primăriei orașului P și prin expertiza întocmită în cauză. A doua critică se referă la încheierea de îndreptare a erorii materiale din 18.12.2006 pronunțată în același dosar unde în mod eronat, susține apelantul, apare ca pârâtă care nu a fost indicată în cererea de îndreptare a erorii materiale cu care reclamantul a investit judecătoria. Se menționează că cererea de îndreptare a erorii materiale a fost respinsă, fiind considerată o eventuală greșeală de judecată.
În drept se invocă art.282 și următoarele cod pr.civilă.
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâtă s-a susținut că reclamantul este cel care a acaparat teren, că expertiza întocmită nu reflectă situația reală a configurației terenurilor vecine, așa încât s-a ajuns la încălcarea dreptului său de proprietate. În dezvoltarea criticilor (filele 19-23) se susține că judecătoria nu a verificat calitatea de proprietar a reclamantului care a solicitat grănițuirea, condiție impusă de art.584 cod civil, actele invocate nedovedind proprietatea reclamantului, în timp ce pârâta se prevalează de sentința civilă nr.416/03.04.2002 a Judecătoriei Pucioasa. Precizează că hotărârea judecătorească menționată atestă dreptul său de proprietate asupra imobilelor ce au revenit prin sentința de partaj ( nr.9295/1998) lui G, care însă a fost decăzut din beneficiul culegerii imobilelor, în favoarea comoștenitoarei. Se subliniază că în mod greșit s-a pronunțat judecătoria pe cererea în revendicare, cu toate că reclamantul nu a dovedit calitatea de proprietar. Se solicită efectuarea unei noi expertize pentru aplicarea actului de proprietate al apelantei, pentru garantarea dreptului său de proprietate dovedit.
Se invocă art.288, 295 alin.2 și 296 cod pr.civilă și s-au anexat copii ale sentințelor amintite.
Pentru soluționarea apelurilor, s-a dispus atașarea dosarelor nr.2902/2001 și 528/2001 ale Judecătoriei Pucioasa, precum și dosarul nr.3153/1997 al Judecătoriei Târgoviște.
La termenul de judecată din 10 mai 2007 s-a dispus disjungerea capătului de cerere prin care s-a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul sentinței civile nr.1135/2006 a Judecătoriei Pucioasa, iar în ședința din 07.06.2007 s-a admis cererea apelantei pârâte de efectuare a unei noi expertize topografice care să analizeze hotărârile judecătorești care consacră dreptul de proprietate al acesteia, precum și evidențele referitoare la registrul agricol al apelantului reclamant și să reflecte configurația terenurilor în raport cu aceste înscrisuri. Lucrarea a fost întocmită de, iar părțile nu au formulat obiecțiuni.
La data de 25.10.2007 Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat decizia civilă nr. 464 prin care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, fiind admis apelul formulat de pârâta.
S-a schimbat în tot sentința civilă nr.1135/20.11.2006 pronunțată de Judecătoria Pucioasa, în sensul că s-a admis în parte acțiunea și s-a dispus grănițuirea conform variantei a II a din raportul de expertiză întocmit în apel d e ing..
S-au respins capetele de cerere privind revendicarea și obligația de a face și s-au compensat în parte cheltuielile de judecată, fiind obligat apelantul reclamant să plătească apelantei pârâte suma de 362,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de proprietar asupra imobilului ce se învecinează cu cel deținut de către pârâtă, adeverințele eliberate de către Primăria P, depuse la acest dosar, neîndeplinind aceste condiții.
Reține tribunalul că, spre deosebire de reclamant, pârâta a dovedit prin hotărârile judecătorești depuse dreptul său de proprietate, motiv pentru care instanța a apreciat ca fiind concludentă cererea sa de efectuare a unei noi expertize topografice, lucrare la care niciuna dintre părți nu a formulat obiecțiuni.
Luând act că reclamantul apelant a lăsat la latitudinea instanței stabilirea variantei în care se va efectua grănițuirea, tribunalul a omologat modalitatea de lotizare solicitată de către pârâtă, considerând că astfel se respectă pe deplin actele de proprietate ale acesteia.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 301 cod pr.civ. pârâta, criticând- ca nelegală.
Recurenta a susținut că în mod greșit, deși a reținut că reclamantul nu deține acte de proprietate pentru imobilul său, tribunalul a admis capătul de cerere privind grănițuirea, în condițiile în care, în apelul declarat a solicitat respingerea în totalitate a acțiunii promovate de către reclamant.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte deciziei, în sensul respingerii ca inadmisibile ambelor capete de cerere formulate de către reclamant.
În drept recursul a fost întemeiat pe dispoz. art.304 pct.6 cod pr.civilă.
Intimatul reclamant, în conformitate cu disp.art.115 cod pr.civilă raportat la art.308 al.2 pr.civ. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând în esență aspectele reținute de instanța de apel.
Intimatul a invocat și excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, susținând că semnătura de pe cererea de recurs nu aparține pârâtei.
La termenul de judecată din data de 21.01.2008, intimatul față de precizarea formulată de procuratorul recurentei, în sensul că recursul a fost semnat de către avocatul recurentei, a declarat că înțelege să renunțe la susținerea excepției invocată prin întâmpinare.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de normele procedurale incidente în cauză și având în vedere și actele și lucrările dosarelor atașate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Recurenta și-a fundamentat calea de atac exercitată pe dispozițiile art.304 pct.6 cod pr.civilă, care reglementează cazul de modificare a deciziei pronunțată în apel, în situația în care, tribunalul a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
În speța dedusă judecății nu se confirmă existența unei astfel de premize, întrucât, prin soluția ponunțată, tribunalul a respectat limitele investirii, măsura admiterii cererii de grănițuire, în varianta omologată de către instanța de apel, fiind expres solicitată de însăși recurentă, asistată de avocatul ales, la termenul de judecată din data de 25.10.2007 prin concluziile orale formulate, astfel cum se menționează în practicaua deciziei (fila 92 dosar apel).
În considerarea celor menționate în precedent, constatând că în cauză recurenta nu a dovedit incidența actului de modificare prev. de art.304 pct.6 cod pr.civilă, Curtea urmează ca în temeiul disp.art.312 alin.1 cod pr.civilă să respingă recursul ca nefondat, menținând ca legală decizia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta domiciliată în P, Cartier jud. D, împotriva deciziei civile nr. 464 din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în P, Cartier nr. 129 jud. D, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
Grefier,
Red.dact./CC
2.ex.24.01.2008
apel- Tr.
apel.
f- Jud.
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
