Anulare act. Decizia 46/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr. 747,-
DECIZIA Nr.46
Ședința publică din data de 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Gherghina Niculae Cristina Paula
- ---
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra contestației în anularea deciziei nr. 982 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoarea - 97 SRL prin reprezentant domiciliat în com. jud. P, în contradictoriu cu intimații în contestație - SRL,- jud. P și domiciliat în M,-,.14,.A,.14 jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 14.01.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, când instața a amânat pronunțarea pentru azi, data de mai sus, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, dând următoarea decizie:
Curtea:
Asupra contestației în anulare de față, se rețin următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr. 626/13.05.2005, reclamanta - SRL Mas olicitat în contradictoriu cu pârâții - 97 SRL și, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 de BNP din M, precum și a împuternicirii nr.3081/05.12.2003 emisă de reclamantă, cu repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 05.12.2003 cele două societăți comerciale și pârâtul persoană fizică au încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 prin care reclamanta, aparent reprezentată de și, a înstrăinat terenul în suprafață de 18.000 mp. situat în intravilanul com. jud.P, 147 parcelele 4206/8, 4206/9, 4206/10 și 4206/11 identificat cu număr cadastral provizoriu 74/1, proprietatea societății reclamante, cu societatea pârâtă - 97 SRL.
Reclamanta a mai arătat că a deținu funcția de director general la societatea reclamantă și nu avea prerogativa exercitării dreptului de
-2-
dispoziție în numele societății, care avea ca reprezentant legal pe.
Reclamanta a arătat că a lipsit consimțământul societății reclamante pentru înstrăinare, ceea ce atrage nulitatea absolută a tranzacției, atât notarul public cât și societatea cumpărătoare aveau obligația și dreptul de a se asigura că sunt îndeplinite condițiile de validitate ale actului respectiv, că exista un consimțământ valabil exprimat de persoana care are capacitatea și calitatea în acest scop.
Judecătoria Mizil, prin sentința civilă nr.486/16.06.2005 a admis excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta - 97 SRL și a respins ca prematur introdusă acțiunea formulată de reclamantă, pe considerentul că litigiul are natură comercială și nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe prevăzută de art.720 pct.1 cod pr.civilă.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr.701/24.10.2005 a respins apelul declarat împotriva acestei sentințe iar Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.565/05.04.2006, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat ambele hotărâri cu trimiterea cauzei spre judecarea pe fond la Judecătoria Mizil.
Prin sentința civilă nr.866/04.12.2006 pronunțată de Judecătoria Mizil după casarea cu trimitere, a fost respinsă ca neântemeiată acțiunea formulată de reclamantă, reținându-se că numitul a fost împuternicit de societate, prin asociatul unic al acesteia, să cumpere pentru societate orice fel de active, să negocieze și să încheie contracte între societate și diferiți terți, contracte ce vor fi supervizate de asociatul unic.
S-a mai reținut că a fost împuternicit să reprezinte societatea în fața notarului public pentru încheierea diverselor acte de vânzare-cumpărare, precum și în fața Judecătoriei Mizil, a Biroului de Carte Funciară a acesteia, în fața Primăriei M, în vederea obținerii avizelor necesare societății precum și la Administrația financiară - Circumscripția fiscală
Instanța de fond a apreciat că prin procura acordată, numitul a fost împuternicit să încheie contracte între societatea reclamantă și diferiți terți, contracte comerciale care privesc realizarea scopului economic pentru care societatea a fost înființată și nicidecum acte de vânzare-cumpărare întocmite în fața notarului public.
S-a mai reținut că în baza acestui mandat general pârâtul a primit aceste împuterniciri, cât și împuternicirea nr.3081/05.12.2003, în care s-au specificat obiectul tranzacției și biroul notarial ce urma să-l perfecteze.
Tribunalul Prahova, prin decizia 249/10.04.2007 a admis apelul formulat de apelanta reclamantă - SRL M, a schimbat în tot sentința civilă nr.866/04.12.2006 în sensul admiterii în parte a acțiunii, constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 de BNP din M și repunerii părților în situația anterioară. S-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a împuternicirii nr.3081/05.12.2003, ca neântemeiat, intimații pârâți fiind obligați la 2093,23 lei cheltuieli de judecată fond și apel, către apelanta reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că prin procura autentificată sub nr.1027/22.09.2000 de BNP, - SRL M prin asociatul unic ala cesteia, l-a împuternicit pe intimatul pârât
-3-
, printre altele, să cumpere pentru societate orice fel de active, să negocieze și să încheie contracte între societate și diferiți terți, contracte ce vor fi
supervizate de asociatul unic și să reprezinte societatea în fața notarului public pentru încheierea diverselor acte de vânzare-cumpărare precum și în fața Judecătoriei Mizil, respectiv Biroul de Carte Funciară, dacă va fi cazul, Primăriei M, în vederea obinerii avizelor necesare societății precum și la Administrația financiară- Circumscripția fiscală
Instanța a apreciat această procură drept o procură cu caracter special, intimatul pârât fiind împuternicit de către apelanta reclamantă să încheie contracte de vânzare-cumpărare.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autrentificat sub nr.1774/05.12.2003, având ca obiect terenul arabil în suprafață de 18.000 mp. situat în intravilanul com. rezultă că acest contract a fost încheiat de pârâtul, în numele societății apelante în baza împuternicirii nr.3081/05.12.2003, din cuprinsul căreia reiese faptul că aceasta nu este înregistrată în registrul de evidență al intrărilor și ieșirilor documentelor din societate și nici nu a fost autentificată de un birou notarial.
S-a reținut faptul că atât în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare cât și în încheierea de autentificare, ca dovadă a mandatului presupus a fi dat de societate pentru și este nominalizată împuternicirea nr.3081/05.12.2003, nefăcându-se vreo referire la procura autentică nr.1027/2000.
Având în vedere prev. art.2 alin.1 din Legea 247/2005 potrivit cărora contractele de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren trebuie încheiate în formă autentică, sancțiunea aplicabilă în caz de nerespectare a acesteia fiind nulitatea absolută a actului respectiv, tribunalul a apreciat că, pe cale de consecință, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 a fost încheiat cu nerespectarea condiției privind forma autentică obligatorie, prevăzută de normele legale imperative, fiind afectat de nulitatea absolută.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a împuterniciri nr.3081/05.12.2003, tribunalul l-a respins ca neântemeiat, întrucât nu a fost invocat vreun motiv de nulitate absolută care să afecteze împuternicirea respectivă iar din probele administrate în cauză nu a rezultat existența vreunui motiv de nulitate absolută care să fi afectat valabilitatea împuternicirii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta - 97 SRL com. prin reprezentantul său -, invocând nulitățile prevăzute de art.304 pct.7, 8, 9 cod pr.civilă, susținând că în mod greșit a fost admis apelul declarat de reclamantă, întrucât contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 a fost semnat din partea vânzătoarei - SRL de către - director general și -director economic, ambii mandatați să încheie acest contract prin împuternicirea nr.3081/05.12.2003 și, cu toate acestea, acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a fost îndreptată numai împotriva uneia din persoanele mandatate, respectiv - directorul general al societății, reclamanta apreciind așadar că a avut mandat pentru încheierea contractului, ceea ce face, chiar în lipsa mandatului pentru celălalt reprezentant al vânzătoarei, ca actul de vânzare-cumpărare să fie valabil întrucât nu
-4-
este necesară semnătura ambelor persoane mandatate, ci numai a uneia dintre ele. În acest condiții apelaul trebuia respins ca nefondat și menținută hotărârea instanței de fond.
Decizia instanței de apel este greșită, în același timp, și pentru faptul că nu se putea constata nulitatea actului juridic în lipsa unuia dintre participați la încheierea sa, respectiv în lipsa celui de-al doilea mandatar.
Recurenta a mai susținut că instanța de apel a interpretat greșit probele administrate în cauză și totodată a aplicat greșit legea, întrucât, fără nicio justificare, a ignorat procura autentificată sub nr.1027/22.09.2000 prin care era împuternicit de patronul său să cumpere pentru societate orice fel de active, să negocieze și să încheie contracte între - SRL și diferiți terți, contracte ce vor fi supervizate de asociatul unic și să reprezinte societatea în fața notarului public pentru încheierea diverselor acte de vânzare-cumpărare, precum și în fața Judecătoriei Mizil respectiv Biroul de Carte Funciară.
Deși instanța reține că aceasta este o procură cu caracter special, prin care intimatul pârât este împuternicit de către apelanta reclamantă să încheie contracte de vânzare-cumpărare, nu o mai recunoaște atunci când se pune problema analizării validității contractului de vânzare-cumpărare pe motiv că nu este menționată în actul autentificat de notar.
Separarea procurii autentice nr.1027/22.09.2000, de împuternicirea specială nr.3081/05.12.2003, este total greșită iar faptul că notarul nu a menționat în contractul de vânzare-cumpărare împuternicirea autentică nr.1027/22.09.2000, nu poate fi imputată cumpărătorului și nici interpretată ca o cauză de nulitate absolută a actului juridic autentificat de notar.
Instanța de apel, deși a recunoscut validitatea atât a procurii autentice nr.1027/2000 cât și a împuternicirii nr.3081/05.12.2003, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, oprindu-se cu analiza doar la momentul încheierii actului juridic și cu referire specială la condițiile de formă ale mandatului, condiții de formă apreciate ca nefiind cele impuse de art.2 alin.1 din Legea 247/2005.
Instanța de apel a omis să observe că în perioada de 2 ani ce a trecut de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și până la sesizarea instanței cu acțiunea în constatarea nulității, Adunarea generală a - SRL a validat, conform art.149 din Legea 31/1991, la finele a două exerciții financiare, bilanțul și contul de profit și pierderi prezentat de directorul general al firmei- pârâtul, inclusiv actele de înstrăinare.
Mai mult decât atât, din probele administrate în cauză rezultă că, asociatul unic al reclamantei, a participat la negocierea clauzelor contractului cu cumpărătorul, stabilind împreună cu acesta prețul și condițiile de vânzare. Cu banii obținuți reclamanta a cumpărat, în aceleași condiții și în baza unei împuterniciri asemănătoare, un alt teren în suprafață de 12.000 mp.
Aceste aspecte, ignorate de instanța de apel, demonstrează că reclamanta a ratificat tacit mandatul iar potrivit disp. art.1546 cod civil, această ratificare nu mai este supusă condițiilor prevăzute de art.1190 cod civil, fiind suficient să fi fost făcută în cunoștință de cauză, prin acte sau fapte din care rezultă neândoielnic aprobarea actelor mandatarului.
-5-
Recurenta a precizat că pe terenul din litigiu a edificat cu fonduri europene, o fabrică de mezeluri în care lucrează cca. 200 oameni, împrejurare care ridică semne de întrebare în legătură cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
S-a mai arătat că afirmația reclamantei în sensul că împuternicirea 3081/05.12.2003 ar fi fost făcută de către pârâtul, a fost verificată și infirmată de organismele de urmărire penală care au dispus neânceperea urmăririi penale față de pârâtul, fiind deci indubitabil că împuternicirea a fost dată de asociatul unic al reclamantei.
Prin urmare, reclamanta invocă în susținerea acțiunii un act inform emis chiar de ea, invocă deci propria culpă în apărarea și realizarea unui drept al său. De aceea, consideră că nu există niciun motiv de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare, impunându-se admiterea recursului, modificarea deciziei și respingerea ca neântemeiată a acțiunii așa cum s-a pronunțat instanța de fond.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr.982/10.10.2007 a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta - 97 SRL - prin reprezentant legal.
În motivarea deciziei instanța de recurs a reținut că prin criticile formulate recurenta încearcă să acrediteze ideea că reclamanta-intimată ar fi recunoscut valabilitatea mandatului dat lui și implicit valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în litigiu, dat fiind faptul că prin acțiunea formulată nu a chemat în judecată și pe aceasta și că nu se putea constata nulitatea actului juridic în lipsa acesteia, care a participat la încheierea actului.
Se constată că, de fapt, părți în actul atacat sunt doar vânzătorul și cumpărătorul, respectiv două persoane juridice (- SRL și - 97 SRL ) și nu repreezentantul acestora la încheierea contractului iar faptul că judecata se poartă și în contradictoriu cu în calitate de pârât, este pentru că trebuiau dovedite situațiile de fapt iar împuternicirea dată de recurentă este eronată.
S-a reținut că împuternicirea nr.3081/05.12.2003, care a fost folosită la încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare, a fost întocmită chiar de atât pentru el cât și pentru, fără ca administratorul societății reclamante să știe de existența ei și în afara limitelor acordate de această societate, ca nefiind autentificată adevărata împuternicire, fiind acordată lui în calitate de director general, prin procura autentificată la nr.1027/27.09.2000.
De altfel, martora, care a fost audiată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Mizil, a relatat faptul că a dactilografiat înscrisul numit "împuternicire" nr.3081 la cererea lui, probă ce se coroborează cu registrul de instrări-ieșiri unde la poziția 3081/05.12.2003 figurează un alt document.
De asemenea, s-a reținut că instanța de apel a făcut o corectă apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză și se poate observa că în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, atât în primul paragraf cât și în încheierea de autentificare, se reține ca dovadă a mandatului ce se pretinde a fi dat de intimata-reclamantă pentru și, împuternicirea
-6-
nr.3081/15.12.2003, nefiind făcută nicio referire la procura autentificată sub nr.1027/2000.
Atât literatura cât și practica judiciară, au statuat faptul că atunci când actul juridic la care particită mandatarul, în numele mandantului, urmează a fi încheiat în formă autentică, procura trebuie dată și ea în aceeași formă, deoarece mandatul formează un tot indivizbil cu actul în vederea căruia a fost dat.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică rezultă că pentru perfectarea acestuia, a fost folosită împuternicirea nr.3081/05.12.2003 care nu are formă autentică și nicidecum procura autentificată nr.1027/22.09.2000, procură care are un caracter limitativ, în sensul că prin aceasta a fost autorizat să efectueze doar anumite operațiuni în numele și pe seama societății sale, drepturile sale de reprezentare fiind restricționate doar pentru anumite operațiuni comerciale.
Instanța de recurs a mai reținut că pârâta-recurentă avea obligația ca în calitate de cumpărător să depună diligențe pentru a verifica valabilitatea împuternicirii de reprezentare a vânzătorului, cu atât mai mult cu cât împuternicirea nr.3081/05.12.2003 nu era în formă autentică și dacă s-ar fi prezentat această împuternicire în fața notarului, s-ar fi constatat că a fost autorizat doar să cumpere, nicidecum să vândă.
S-a reținut că este nefondată și critica conform căreia reclamanta a validat conform art.149 din Legea 31/1991, la finele a două exerciții financiare, bilanțul și contul de profit și pierderi, prezentat de directorul general al firmei, inclusiv actele de înstrăinare, deoarece din înscrisurile depuse la instanța de recurs, respectiv bilanțurile contabile pentru anii 2003 și 2004 înregistrate la organele fiscale în termen legal, rezultă că operațiunile de vânzare a terenului în litigiu în suprafață de 18.000 mp. au fost evidențiate în bilanțul contabil al anului în care acesta a fost efectuat, respectiv 2003, operațiunile înregistrate în bilanțul contabil ale nului 2004 rezultând o pierdere, bilanț semnat de administratorul societății cu mențiunea că parte din date nu sunt corect întocmite, urmând a fi refăcut după efectuarea unei expertize contabile.
Aceste probe se coroborează și cu răspunsul dat la interogatoriu de către intimatul pârât, în sensul că abia în anul 2004 a mers cu administratorul la terenul respectiv, și că a ascuns față de acesta faptul că perfectase actul de vânzare-cumpărare.
În consecință, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1774/05.12.2003 a fost încheiat cu nerespectarea condiției privind forma autentică obligatorie prevăzută de normele legale, fiind afectat de nulitate absolută.
Potrivit art.2 alin.2 din Legea 247/2005, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect un teren, trebuie încheiatad-validitatemîn formă autentică, sancțiunea aplicabilă în caz de nerespectare a acesteia fiind nulitatea absolută. Când actul juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează să fie încheiat în formă autentică, procura trebuie să fie dată și ea în aceeași formă, deoarece formează un tot indivizibil, ori împuternicirea nr.3081/05.12.2003, care este nominalizată în actul autentic, nu este la rândul ei autentificată, în act nefiind făcută nici o referire la procura autentică nr.1027/2000.
Împotriva acestei decizii formulat contestație în anulare pârâta
-7-
contestatoare - 97 SRL întemeiată pe dispozițiile art.318 cod pr.civilă.
Contestatoarea a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei interesului legitim juridic ocrotit.
În motivarea excepției prescrierii dreptului la acțiune, întemeiată pe Decretul 167/1958, art. 9 alin.2 cod civil, art.954 cod civil și art.959 cod civil, contestatoarea a susținut că, fiind o excepție de fond, absolută și dirimantă, poate fi invocată de părți în orice fază a pr0cesului civil și întrucît contestația în anulare urmează procedura căii de atac a hotărârii criticate (în speță decizia pronunțată de instanța de recurs) această excepție a fost invocată și în cadrul cererii de recurs în temeioul art.304 pct.9 cod pr.civilă, cerere care nu a fost cercetată și motivată în cuprinsul considerentelor deciziei pronunțate și contestate.
Se susține că potrivit art.9 alin.2 din Decretul 167/1958, prescripția dreptului la acțiune în anularea unui act juridic pentru violență sau eroare sau în celelalte cazuri de anulare, începe să curgă de la data când cel îndreptățit, sau reprezentantul său legal, sau persoana chemată să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.
Față de data perfectării contractului de vânzare-cumpărare - 05.12.2003 - și data la care acțiunea reclamantei a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil (sub nr.686/13.05.2005) s-au scurs mai mult de 18 luni, deci operează termenul de prescriere al dreptului la acțiune ce putea fi exercitat de reclamant. Menționează că acțiunea în anularea unui act juridic pentru viciu de consimțământ nu este fundamentată pe instaituția nulității absolute, ci pe instituția nulității relative sau anulabilității, așa cum reese din dispozițiile Decretului 167/1958 și art.954 și art.959 cod civil.
Excepția lipsei interesului legitim juridic ocrotit a fost fundamentată pe prezumția legală și irefragabilă a promovării acțiunilor în justiție cu bună credință - art.723 cod pr.civilă.
În motivarea acestei excepții s-a arătat că, fiind o excepție de fond, absolută și peremptorie, în strânsă legătură cu calitatea procesuală activă a petentului, se fundamentează pe principiul general de drept, conform căruia legea nu proteguiește orice interes, ci numai pe cel legitim, iar promovarea acțiunilor în justiție din propria culpă nu poate fi juridicește ocrotită.
Din cuprinsul cererii de recurs rezultă că excepția a fost invocată cu titlu de mijloc de apărare, dar instanța a omis, din greșeală, să analizeze și să cerceteze motivul prevăzut de art.304 pct.8 cod pr.civilă invocat de contestatoarea-recurentă.
În motivarea contestației în anulare, întremeiată pe disp. art.318 (1) teza a II-a cod pr.civilă, contestatoarea a susținut că instanța de recurs, prin decizia pronunțată a omis să cerceteze din greșeală:
1. Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 cod pr.civilă prin care a solicitat instanței să analizeze și să se pronunțe asupra aspectului legăturii indisolubile dintre cele două împuterniciri acordate directorului general al intimatei reclmante -și anume procura nr.3081/05.12.2003 și procura anterioară autentificată sub nr.1027/22.09.2000, precum și asupra motivelor pentru care instanța a considerat irelevand dublul mandat emis de societatea intimată pe numele directorului general și; deși la încheiera contractului de vânzare-cumpărare al terenului în discuție au participat ambii reprezentanți în calitate de
-8-
organe de conducere ale societății comerciale vânzătoare și nu în calitate de persoane fizice.
În acest sens a solicitat instanței de recurs să ia act că nu sunt aplicabile disp. art.1532 cod civil, dispoziții în totală contradicție cu natura litigiului dedus judecății și anume anularea contractului de vânzare-cumpărare al unui teren încheiat între două societăți comerciale care au tranzacționat un bun aflat în patrimoniul societății vânzătoare, și care derulau operațiuni specifice obiectului de activitate.
Prin decizia contestată, instanța de recurs a omis să cerceteze acest motiv esențial în judecarea cauzei, reținând în considerente numai aprecieri asupra caracterului procurilor emise de - SRL.
2. Motivul de recurs subsumat art.304 pct.8 cod pr.civilă. Prin cererea de recurs a solicitat instanței să se pronunțe asupra contrarietății din considerentele deciziei civile nr.249/10.04.2007 a Tribunalului Prahova, care a judecat cererea de apel, în sensul că, deși tribunalul respinge capătul de cerere privitor la nulitatea procurii emise în 2003, totuși admite apelul și constată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat conform legii, în formă autentică.
În decizia instanței de recurs, acest aspect este omis, din greșeală, a fi cercetat.
Prin cererea de recurs contestatoarea a invocat principiul general conform căruia nu se poate promova o acțiune în justiție pentru propria culpă, principiul fiind întemeiat și pe disp. art.723 cod pr.civilă, aspecte ce s-au întemeiat pe faptul că reclamanta își motivează și susține acțiunea prin acte informe, emise de însăși societatea petentă, "mai direct, invocă propria culpă în apărarea și realizarea unui drept al său".
Acest motiv de recurs nu se regăsește în cuprinsul deciziei contestate, fiind omis a fi cercetat.
3. Motivul de recurs subsumat art.304 pct.9 cod pr.civilă ce vizează în primul rând încălcarea legii de drept substanțial și violarea unor principii generale de drept cât și greșita aplicare a legii.
Prin cererea sa, recurenta contestatoare a invocat greșita aplicare a legii în speța dedusă spre judecare, în sensul că instanța a aplicat sancțiunea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică, formă care prin nerespectare, ar fi dus la consecința nulității.
Această modalitate de încheiere a actului juridic este de sine stătătoare, așa cum rezultă din prevederile legale asupra circulației juridice a terenurilor, iar nu în temeiul dispozițiilor codului civil, pe care își întemeiază acțiunea reclamanta.
În aceste condiții instanța nu cercetează critica recurentei asupra textelor de lege aplicabile în judecarea cauzei, preluând automat din hotărârea Tribunalului Prahova pronunțată în apel, prevederile art.2 alin.2 din Legea 247.
În speță sancțiunea nulității se aplică actelor juridice în situația în care acestea nu sunt încheiate în forma cerută de lege ad validitatem.
Ca temei legal al admiterii apelului a fost înscris un text de lege care nu fusese promulgat, deci nu era în vigoare la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, aspect ce nu se regăsește consemnat în considereentrele deciziei criticate, deci instanța a omis să cerceteze motivul invocat prin cererea de recurs.
-9-
Curtea, în temeiul disp. art.137 cod pr.civilă, analizând excepțiile invocate de contestatoare, reține că sunt inadmisibile în această fază procesuală, pentru următoarele considerente:
Excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei de interes sunt excepții de fond pentru că sunt în strânsă legătură cu pretenția dedusă judecății, cu exercițiul dreptului la acțiune, sunt peremptorii întrucât în cazul în care sunt admise, duc la împiedicarea judecății pe fond și sunt de ordine publică întrucât privesc încălcarea unor norme imperative, putând fi invocate de orice parte interesată, de procuror sau de instanță, din oficiu, în orice fază a procesului, chiar direct în apel sau recurs.
Față de aceste trăsături specifice, rezultă că excepțiile pot fi invocate în orice fază a procesului în care se judecă fondul cauzei și odată devenită irevocabilă judecata fondului, ele nu mai pot fi invocate.
De aceea este inadmisibilă invocarea excepțiilor de fond într-o contestație în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitatativ prevăzute de lege, textele fiind de strictă interpretare și prin care se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond.
Analizându-se contestația în anulare, se reține că este nefondată și urmează a fi respinsă, deoarece:
Potrivit art.318 alin.1 ipoteza a II-a cod pr.civilă, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
de specialitate și practica judecătorească au stabilit că această cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute de text, iar nu pentru greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs și nu în contestația în anulare.
Cea de a doua teză a art.318 cod pr.civilă, are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art.304 cod pr.civilă iar nu argumentele de fapt și de drept invocate de parte.
În prezenta cauză, instanța de recurs și-a îndeplinit obligația de a analiza motivele de casare invocate de recurenta-contestatoare și chiar a analizat și argumentele cuprinse în motivele de casare, dar neânsușirea lor nu constituie motiv de contastație.
Contestatoarea, în motivarea contestației în anulare, a reformulat practic motivele de recurs, susținând că prin acestea a invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune, precum și alte aspecte pe care instanța de recurs nu le-ar fi analizat, ceea ce nu este adevărat.
În realitate, în preambulul și concluziile recursului declarat de pârâta recurentă, au fost invocate prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 cod pr.civilă dar criticile formulate nu au fost încadrate în fiecare motiv de casare invocat, și cu toate acestea, instanța de recurs a analizat fiecare critică în parte și a reținut că sunt neântemeiate, așa cum rezultă din considerentele prezentei decizii, arătate mai sus.
-10-
De aceea contestația în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă iar potrivit disp. art.274 cod pr.civilă, contestatoarea urmează a fi obligată la cheltuieli de judecată către intimata - SRL M, la 3558 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile excepțiile invocate de contestatoare privind prescrierea dreptului la acțiune și lipsa interesului legitim juridic ocrotit.
Respinge ca nefondată contestația în anularea deciziei nr. 982 din 10 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoarea - 97 SRL prin reprezentant domiciliat în com. jud. P, în contradictoriu cu intimații în contestație - SRL M,- jud. P și domiciliat în M,-,.14,.A,.14, jud.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei - SRL M cheltuieli de judecată în sumă de 3558 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Gherghina Niculae Cristina Paula
- - - - ---
Grefier,
-
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.NG /tehnored.VM
2 ex./06.02.2008
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Gherghina Niculae Cristina Paula
