Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1525/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1525
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 3: Doina Vișan
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea în recursul declarat de reclamanta - SA - Zona D împotriva sentinței civile nr. 4827/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, având ca obiect răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 14.03.2008, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la 19.03.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
La data de 27. 07. 2005, - SUCURSALA a chemat in judecată pe pârâtul, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul, către reclamantă, la 16702,02 lei despăgubiri, reprezentând prejudiciul cauzat unității.
Prin sentința civilă nr.2106/21.11.2006, pronunțată în dosar nr. 4415/CM/2005, (număr vechi ), Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de reclamantă și l-a obligat pe pârât către reclamantă la suma pretinsă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 270, alin 1 Codul muncii și nu se poate reține în cauză existenta vreunei cauze exoneratoare de răspundere, conform art. 270, alin2 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece nu s-a făcut nici o referire la probatoriul testimonial administrat în cauză, referitor la situația concretă în care și-a desfășurat activitatea.
Prin decizia nr. 1203/15 mai 2007, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul, a casat sentința criticată și a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, potrivit art. 266 Cod pr. civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat apărările părților.
Cu toate că instanța a admis proba testimonială fiind audiați martori, tribunalul nu a făcut nici o referire la aceste dispoziții.
După rejudecare, Tribunalul Dolja pronunțat sentința civilă nr. 4827 din 20.11.2007, prin care a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În conformitate cu dispoz. art. 270 alin 1 Codul muncii, " salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor "
Se condiționează așadar existenta prejudiciului în patrimoniul angajatorului de existenta unui raport de cauzalitate dintre munca salariatului și întinderea prejudiciului produs ca și de existenta vinovăției în activitatea cauzatoare de prejudicii, vinovăție ce poate îmbrăca forma celei mai simple culpe.
În cauza dedusă judecății, condițiile stabilite de lege pentru răspunderea patrimonială nu se regăsesc.
Potrivit art. 8 alin 2 din Codul Muncii, " pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și se vor consulta reciproc în condițiile legii și ale contractului colectiv de muncă.
Obligația ce-i revenea salariatului, în sensul informării și consultării a fost prevăzută și în fișa postului.
Cu martorii audiați în cauză s-a constatat că, în fapt, salariatul lucra singur pe schimb, trebuia să deservească toate pompele de alimentare precum și magazinul unității și, pentru toate mărfurile desfăcute, trebuia să întocmească bonuri fiscale.
În cauza dedusă judecății, în litigiu se află, în forma apărărilor formulate de salariatul pârât, tocmai condițiile de muncă.
Contractul individual de muncă existent la dosarul cauzei și întocmit în conformitate cu prevederile legale ce reglementează forma contractului nu aduce lămuriri cu privire la numărul de pompe pe care trebuia să le deservească salariatul sau la toate celelalte activități pe care acesta trebuia să le execute în timpul de muncă
Actul juridic civil ( și contractul individual de muncă este o subspecie a actului juridic civil) trebuie să cuprindă obligații posibile. Era de datoria angajatorului ca, făcând dovada contrară susținerilor pârâtului, să dovedească faptul că salariatul pârât sau oricare altul, ar fi putut să deservească simultan mai multe puncte.
S-a mai reținut că pretinsul prejudiciu apărut în patrimoniul angajatorului nu se datorează activității salariatului, ci unor fapte și împrejurări ce depășesc sfera raporturilor de muncă intrând în domeniul răspunderii contravenționale reglementată de normele contravenționale și financiar fiscale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs -. SA -Zona D criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea pe motiv că nu se regăsesc în cauză condițiile stabilite de lege pentru răspunderea patrimonială,conform art.270 muncii.
Recurentul a mai arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu există vina salariatului în activitatea salariatului și nici legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.În realitate acesta este vinovat de cauzarea prejudiciului pentru că a semnat și a luat la cunoștință despre obligațiile ce-i revin din contractul individual de muncă și din fișa postului unde la art.5.1 se precizează că răspunde de aplicarea stictă a prevederilor Legii nr.64/2000 și a OUG nr.28/1999 dar pârâtul a ignorat aceste dispoziții.
A mai susținut recurentul că unitatea nu i-a impus pârâtului să vândă cât mai mult produs petrolier astfel încât să nu poată emite bonuri fiscale ci trebuia să-și desfăsoare activitatea în mod corect și legal.
Recurentul a mai arătat că a fost singura stație sancționată contravențional din cele 31 de stații existente.
Un alt aspct criticat de recurentă se referă la faptul că deși din declarațiile martorilor rezultă această situație de fapt,instanța de fond nu încearcă să afle dacă pârâtul este vinovat ci face un rezumat al legii în ceea ce privește vinovăția și condițiile de muncă în general,încercând să arate că acțiunea este nefondată dar nu face o motivare subiectivă.
Intimatul,deși legal citat,nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,a dispozițiilor legale incidente în cauză,precum și conform art.304 ind.1 Cod procedură civilă,sub toate aspectele,Curtea constată că este nelegală și netemeinică și urmează a fi casată pentru următoarele considerente:
Instanța de fond,deși constată că există o culpă parțială a intimatului-pârât și că există și culpa altor angajați cu atribuții în organizare,coordonare și control,nu identifică și nu stabilește gradul de vinovăție al fiecărui salariat care a contribuit la producerea prejudiciului pentru a se putea stabili cuantumul,reținând că "în mod nelegitim,angajatorul s-a îndreptat împotriva unui singur salariat,culpa salariatului nefiind exclusivă și așadar nu poate atrage răspunderea singulară."
De aici concluzia că instanța de fond a considerat acțiunea inadmisibilă atunci când este îndreptată împotriva unui singur autor ignorând dispozițiile atr. 271 alin.1 muncii care prevede că,atunc când paguba a fost produsă de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit la producerea ei.
Instanța era obligată să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile prev.de art.270 C muncii pentru a atrage răspunderea patrimonială a intimatului pârât.
Este greșită și reținerea instanței privind faptul că prejudiciul se datorează unor împrejurări ce depășesc sfera raporturilor de muncă intrând în domeniul răspunderii contravenționale reglementată de normele contravenționale și financiar fiscale, deoarece conform art. 11 alin.1 din OUG 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, amenzile pentru contravențiile prevăzute la art. 10 se aplică agenților economici, cu excepția celor prevăzute la lit. d).
Astfel că legea prevede că răspunde contravențional agentul economic în cazul în care salariatul său nu a emis bonuri fiscale așa cum prevede OUG 28/1999 dar apoi acesta se poate îndrepta cu acțiune împotriva salariatului vinovat de săvârșirea faptei ce constituie contravenție în conformitate cu art.270 muncii.
Față de aceste considerente,Curtea urmează ca în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă,să admită recursul formulat de reclamanta - SA - Zona D,să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SA - Zona D împotriva sentinței civile nr. 4827/20.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul Dolj, Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
4 ex./18 04 2008
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea, Doina Vișan
