Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1523/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 1523
Ședința publică de la 19 Martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucian Bunea
JUDECĂTOR 2: Doina Vișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 4690/09.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata-reclamantă Președintele Sindicatului Personali din Primăria Municipiului C, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 89 alin. 2 Cod proc. civ. lipsa de procedură constatată la acest termen cu intimata-reclamantă acoperindu-se prin prezența în instanță a reprezentantului acesteia.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.
Președintele Sindicatului Personali din Primăria Municipiului C pentru intimata-reclamantă depune la dosar delegație și concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei-reclamante cere respingerea recursului și menținerea sentinței tribunalului ca temeinică și legală.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
La data de 28.08.2007 reclamanta -, salariată a Primăriei C în funcția de asistent personal, membră a Sindicatului Personali din Primăria Municipiului C, a chemat în judecată pârâta Primăria C, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată aceasta să acorde al 13-lea salariu persoanelor angajate ca asistenți personali la persoanele cu handicap grav, pentru perioada 2005, 2006 și 2007.
În motivare a arătat că pârâta a refuzat acordarea acestui drept, deși nu există o normă juridică care să elimine această categorie socială de salariați de la acordarea sa.
La sesizarea sindicatului pentru concilierea diferendului, pârâta Primăria Cas usținut că Legea 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap nu retroactivează, că nu există reglementare pentru acordarea acestui drept și că nu au fost prevăzute fonduri la bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local Municipal C cu această destinație comunicându- răspunsul nr. - din 25 mai 2007.
Consideră că anterior publicării Legii 448/2006 au existat succesiv OUG nr. 9 din 2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007, prin care s-au prevăzut aceste drepturi și pentru asistenții personali, persoane asimilate angajaților bugetari și că pârâta nu poate invoca în favoarea sa propria culpă privind încălcarea dispozițiilor art. 39 din Legea 448 din 2006, potrivit cărora autoritățile administrației locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea precum și celelalte drepturi cuvenite asistenților personali.
În drept, a întemeiat acțiunea pe prevederile Legii 554/2005 privind contenciosul administrativ raportate la dispozițiile art. 155 din Codul muncii și OUG nr. 9/2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007.
În scop probator a depus la dosar cererea pentru acordare celui de-al 13 le-a salariu nr.35098/08.05.2007,răspunsul primit de la pârâtă nr. -/25.05.2007, adresele 5791/05.07.2007, 4471/07.06.2007, emise de Ministerul Muncii, contractul individual de muncă, extrase din acte normative, tabel cu membrii de sindicat care au împuternicit pe liderul de sindicat să îi reprezinte la instanță.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Primăria C, a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a liderului de sindicat în conformitate cu art. 28 din Legea 54/2003 potrivit căruia "organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză", dar nu pot reprezenta membrii de sindicat care au formulat singuri acțiunea decât în condițiile prevăzute de codul d e procedură civilă.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată deoarece OUG nr. 9 din 2005, OUG 3/2006, OUG 10/2007 și Legea 448/2006 nu prevăd expres acordarea celui de-al 13 lea salariu.
Pârâta Primăria Cam ai susținut că Legea 448/2006 privind protecția și promovarea persoanelor cu handicap nu retroactivează, că nu există reglementare pentru acordarea acestui drept în anii 2005 și 2006 și că nu au fost prevăzute fonduri la bugetul de venituri și cheltuieli al Consiliului Local Municipal C cu această destinație.
În ședința publică din 23.10.2007 instanța a respins excepția invocată, apreciind că în conformitate cu art. 28 din legea 54/2003 dacă organizația sindicală poate formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, cu atât mai mult poate să îi reprezinte pe membrii săi în baza acordului expres exprimat de aceștia chiar în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Acțiunea nu poate fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Prin sentința civilă nr.4690 din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă; a obligat pârâta să plătească reclamantei premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anii 2005 și 2006.
S-a respins cererea pentru plata premiului anual pentru anul 2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Reclamanta este salariată a Primăriei Municipiului C în funcția de asistent personal, așa cum rezultă din contractul individual de muncă depus la dosar.
În anii 2005 - 2006 nu a beneficiat de plata celui de al 13 lea salariu - premiu anual, deși în conformitate cu dispozițiile legale privind salarizarea personalului din unitățile bugetare era îndreptățită să primească acest drept de natură salarială.
Astfel, potrivit art.7 alin.4 din Lg. Nr.519/2002 pentru aprobarea OUG nr. 102/1999, privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap care a fost în vigoare până la 01.01.2007 "salarizarea personalului instituțiilor de protecție specială a persoanelor cu handicap se stabilește potrivit legislației aplicabile salariaților din sistemul bugetar ".
Sediul reglementărilor legale privind salarizarea salariaților din sistemul bugetar îl constituie Lg.154/1998 modificată și completată prin mai multe acte normative de-a lungul timpului printre care Ordonanța 9/2005 care în art.12 prevede că "personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care se acordă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare", Ordonanța nr.3 / 2006 care în art.17 prevede că "personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care e acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare" și Ordonanța nr.10/2007 care în art.17 prevede același lucru, că " personalul contractual beneficiază și de celelalte drepturi de natură salarială care e acordă potrivit dispozițiilor legale în vigoare".
Legea 154/1998 se completează cu dispozițiile HG nr.281/1993 privind salarizarea personalului din unitățile bugetare, așa cum rezultă din penultima dispoziție a anexei X a Lg nr.154/1998 potrivit căreia reglementările cuprinse în HG nr.281/1993 privind stabilirea salariilor de bază se mențin în vigoare în vederea salarizării personalului încadrat în activitățile cărora nu li se aplică prevederile prezentei legi.
Conform art.14 din HG 281/1993 pentru activitatea desfășurată personalul din unitățile bugetare, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar, stagiunii, etc, de un premiu anual, de până la salariu mediu lunar de bază realizat în anul pentru care se face plata. Plata acestuia se face în conformitate cu dispozițiile din legile bugetului de stat adoptate anual.
Astfel potrivit art.7 alin 4 din Lg 512/2004 a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 plata premiului anual aferent anului 2005 pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2006, începând cu luna ianuarie 2006 și potrivit art.5 alin 3 din Lg.379/2005 a bugetului de stat pe anul 2006 plata premiului anual aferent anului 2006 pentru personalul din instituțiile publice, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii, se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2007, începând cu luna ianuarie 2007.
Având în vedere dispozițiile legale arătate mai sus, faptul că reclamanta are un contract individual de muncă, cu o instituție bugetară este salarizată in conformitate cu legislația specifică sectorului bugetar, legislație care prevede dreptul la al 13-lea salariu (premiu anual) instanța constată că reclamanta, angajată ca și asistent personal al unei persoane cu handicap are calitatea de bugetar și are dreptul la acordarea și plata celui de al 13-lea salariu pentru anii 2005 - 2006 în cuantumul prevăzut de HG 281/1993.
Angajatorul nu a respectat acest drept al reclamantei, prevăzut de lege și a încălcat obligația ce îi revenea potrivit art.40 alin 2 lit.c Codul muncii, aceea de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul colectiv de muncă aplicabil sau din Contractul individual de muncă.
Prin încălcarea drepturilor reclamantei și nerespectarea obligaților sale angajatorul a produs salariatului un prejudiciu constând în contravaloarea premiului anual cuvenit pe anii 2005 și 2006, prejudiciu pe care va fi obligat să îl acopere în conformitate cu prevederile art. 269 Codul muncii, potrivit căruia angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciu.
Ca urmare, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta să plătească reclamantei premiul anual cuvenit pentru activitatea desfășurată în anii 2005 - 2006.
Începând cu 01.01.2007 drepturile asistentului personal sunt reglementate de Lg.448/2006 care în art. 36 lit. a prevede că pe perioada îngrijirii și protecția persoanei cu handicap, pe baza contractului individual de muncă asistentul personal are dreptul la un salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistentă socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și sporul de vechime și alte sporuri aferente în condițiile legii, iar în art. 39 prevede că "autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii".
Se mențin astfel și celelalte drepturi de natură salarială acordate personalului contractual bugetar în condițiile legii, deci inclusiv premiul anual ( al 13-lea salariu ) reglementat expres de HG 281/1993, și se stabilește în sarcina angajatorului obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă plata tuturor drepturilor cuvenite.
Rezultă deci că dreptul de a primi al 13- lea salariu este în continuare reglementat și i se cuvine reclamantei, plata acestuia urmând să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 26 din Lg 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 potrivit căruia plata premiului anual aferent anului 2007, pentru personalul din instituțiile publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv pentru personalul aferent activităților de pe lângă unele instituții publice finanțate integral din venituri proprii se efectuează din prevederile bugetare pe anul 2008, începând cu luna ianuarie 2008.
Având în vedere aceste prevederi legale, faptul că plata premiului anual pentru anul 2007, urmează să se facă începând cu luna ianuarie 2008, instanța apreciază acțiunea prematur formulată pentru anul 2007. Dreptul la acțiune al reclamantei nu este născut și actual, nefiind îndeplinite condițiile acțiunii civile, motiv pentru care instanța va respinge cererea privind plata premiului anual pentru anul 2007.
Împotriva acestei sentințe a declara recurs pârâta PRIMĂRIA C - INSTITUȚIA PRIMARULUI, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Pe excepție, s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Primăriei in raport de prevederile art.41 alin. 1 codul d e procedura civila, deoarece Primăria nu are personalitate juridica, așa cum se desprinde din dispozițiile art.21(1), art. 77, art.23 si art.61(1) din 215/2001.
Se arata ca in mod greșit instanța de fond a apreciat ca angajatorul reclamantei este Primăria C deoarece, in raport de prevederile art.61 alin.3 si 4 si art. 63 alin.5 lit. e, primarul numește, sancționează si dispune suspendarea, modificarea si încetarea raporturilor de munca pentru personalul din cadrul aparatului de specialitate.
Se invoca lipsa calității de reprezentant a d-ului având in vedere prevederile art.28 din 54/2003, deoarece acțiunea a fost introdusa de reclamant in nume propriu, situație in care nu poate fi reprezentata in instanța decât in condițiile art. 67-70 codul d e procedura civila.
Pe fond, se arata ca dispozițiile art.36 din 448/2006 prevăd drepturile asistentului personal pe perioada de activitate, printre care nu se regăsește si dreptul la premiul anual.
Că prevederile acestei legi au intrat in vigoare in luna decembrie 2006, fiind aplicabil principiul neretroactivității legilor.
Că in raport de prevederile art.37 Codul muncii, așa cum se observa din conținutul clauzelor cuprinse intre contractele încheiate intre parți, dreptul cu privire la premiul anual nu este prevăzut.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare la dosar
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurata, Curtea retine următoarele:
Reclamanta este salariata instituției pârâte așa cum rezulta din contract individual de munca depus in copie la dosar, in funcția de asistent personal al persoanei cu handicap grav.
Pe excepție, Curtea constata ca recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Așa cum rezultă din cererea de chemare in judecata reclamanta a chemat în judecată Primăria Municipiului C, prin reprezentatul său legal Primar.
Procedura de judecată ulterioară s-a desfășurat în contradictoriu cu această parte, care a fost reprezentată în instanța de către consilierul juridic mandatat în acest scop de către Primarul Municipiului
Atât întâmpinarea cât și recursul aparțin Primarului Municipiului C, în calitate de reprezentant al unității administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 61(3) din 215/2001, pentru punerea în aplicare a activităților date în competența sa prin actele normative prevăzute la alin. (2), primarul beneficiază de un aparat de specialitate, pe care îl conduce. Potrivit art.(4), aparatul de specialitate al primarului este structurat pe compartimente funcționale, în condițiile legii. Compartimentele funcționale ale acestuia sunt încadrate cu funcționari publici și personal contractual. Potrivit rt. 62(1), primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție. Potrivit rt. 77, rimarul p., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumităprimăriacomunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Potrivit art. 39 (1), din 488/2006, contractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii. Așa cum se observă din dispozițiile legale mai sus menționate, Primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă, încadrată cu funcționari sau persoane contractuale și condusă de către Primar, care are și atribuții de reprezentare a unității administrativ teritoriale în justiție. Reclamanta este încadrată, în calitate de persoană contractuală, în cadrul structurii funcționale - Primăria Municipiului C -, așa cum rezultă din contractul individual de muncă. Mai mult, chiar legiuitorul prin dispozițiile 488/2006, desemnează partea contractantă a contractului individual de muncă ca fiind Primăria. Prin motivele de recurs, recurenta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Calitatea procesuala pasivă presupune existenta unei identități între pârât si cel obligat in raportul juridic dedus judecații. Simpla conceptare, sub denumirea de Primăria Municipiului C, în condițiile în care, acțiunea a fost formulată împotriva Primăriei, prin reprezentantul său primarul, procedurile de citare fiind comunicate angajatorului, iar apărările și reprezentarea în instanță s-a realizat prin Instituția Primarului, nu este de natură a constata că în cauză nu au fost îndeplinite condițiile de exercițiu ala acțiunii, sub aspectul calității și capacitații procesuale. Întrucât obiectul cererii îl constituie plata premiului anual, drept rezultat din calitatea de salariat a reclamantei, drepturile si obligațiile raportului juridic fiind grefate pe contractul individual de munca, încheiat între salariată si Primăria C, prin Primar, ca autoritate a administrației publice locale, Curtea retine că excepția invocată este neîntemeiată. In ceea ce privește lipsa calității de reprezentant a d-ului, Curtea constată că acțiunea a fost formulată de către reclamantă în nume propriu. Că Sindicatul Personali a reprezentat membrii săi în instanța ca urmare a solicitării formulate de către salariați, așa cum rezultă din tabelul nominal depus la dosar.
Că reprezentarea s-a realizat prin domnul, în calitate de președinte al sindicatului, așa cum rezultă din delegația depusă la dosar. Potrivit art. 28 (1) din 54/2003, organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși. (2) În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată. Ca atare, organizațiile sindicale au dreptul legal de a apăra drepturile membrilor săi in fata instanțelor judecătorești, forma concreta de exercitare a acestui drept fiind prevăzuta in aliniatul 2 - a întreprinde orice acțiune prevăzuta de lege, inclusiv de a formula acțiuni in justiție. Dreptul de a formula acțiunea in justiție este doar un element al dreptului general de reprezentare al intereselor membrilor in fata instanțelor de judecata. In consecința, constatând ca în cauza d-nul a avut delegație din partea organizației sindicale ce reprezenta interesele reclamantei în fața instanței de judecată, Curtea va respinge excepția ca neîntemeiata. Pe fond, potrivit rt. 37 (1), din 448/2006, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii. Potrivit rt. 40 (1) din lege, autoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii. Dispoziții asemănătoare erau cuprinse si-n textul legal anterior, OUG 102/1999. Astfel, potrivit celor doua acte normative, salarizarea asistenților personali s-a realizat, in perioada solicitata prin acțiune, in conformitate cu grilele de salarizare specifice sectorului bugetar, având ca element de referința salarizarea asistentului social. In consecință, Curtea constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a făcut aplicarea dispozițiilor legale ce reglementează salarizarea personalului din sistemul bugetar cu privire la acordarea premiului anual( 154/1993, HG 281/1993). Prin urmare, dat fiind caracterul de drept legal, premiul anual se cuvenea salariatului, indiferent de existenta unei clauze contractuale inserate sau nu in contractul individual de munca, așa cum rezulta din interpretarea dispozițiilor art.157(2) Codul muncii si art.8 din 130/1996. Nu se pune problema încălcării principiului retroactivității in condițiile in care dreptul salariatului a fost reglementat prin cele doua acte normative mai sus enunțate cu aplicare in perioada solicitata prin acțiune. Pentru toate aceste motive, Curtea, in temeiul dispozițiilor art. 312 din codul d e procedura civila, va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C împotriva sentinței civile nr. 4690/09.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
01.08.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Lucian BuneaJudecători:Lucian Bunea, Doina Vișan, Mihaela Mitrancă
