Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4868/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 3271/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4868/
Ședința publică de la 29 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - împotriva sentinței civile nr.336 din data de 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.62505/29.06.2009, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 23.06.2009, de către intimata A, întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea comunică avocatului recurentei copie întâmpinare.
Recurenta - prin avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, si anume extrase de pe portalul instantelor de judecata, privind solutiile pronuntate in alte litigii promovate de - - impotriva salariatelor si.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru recurenta - proba cu înscrisuri.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă recurenta -, prin avocat, cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta - prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, conform motivelor expuse în cererea de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului B-Sectia a VIII-a Conflicte de munca si Asigurari Sociale, reclamanta - - a chemat în judecată pe parata solicitand obligarea acesteia la plata sumei de 28969,83 lei, reprezentînd lipsa în gestiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că pîrîta a fost angajata magazinului Bonus Plus, în calitate de gestionar, prin procesul verbal nr.3000/ 23.06.2006 constatîndu-se o lipsă marfă de 120.202,21 lei și lipsă obiecte inventar de 894,40 lei, partea din prejudiciu imputabilă acesteia fiind de 28969,83 lei.
Prin sentința civilă nr.336/16.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta - --, în contradictoriu cu pârâta; a obligat pârâta la plata sumei de 28.969,83 lei reprezentând prejudiciu, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1650,89 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Parata a avut calitatea de salariata a reclamantei, în funcția de lucrător comercial, conform contractului individual de muncă și fișei postului, semnate de salariată, din care rezultă că îndeplinea atribuții specifice funcției de gestionar.
În urma inventarului efectuat în data de 23.06.2006 conform înscrisurilor depuse la dosar s-a constatat un minus în gestiune, ce se ridică la suma de 28969,83 lei așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză.
In cazurile în care se produc lipsuri în gestiune, actul de constatare a lipsei creează în sarcina gestionarului o prezumție de culpă, pe care acesta o poate răsturna, făcând dovada contrară prin acte legale care probează inexistența lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa.
Parata nu a răsturnat prezumția de culpă în sarcina sa, în cauză fiind îndeplinite condițiile art. 270 CM, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a acesteia: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția salariatului.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurenta-pârâtă -, prin care a solicitat să se dispună casarea sentinței civile nr. 336/16.01.2009, și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului cauzei.
In motivarea recursului, se arata ca obiectivele expertizei contabile nu au fost pertinente și îndestulătoare, au fost incomplete, nu au fost corect și legal stabilite. In cauză se impunea să se dea eficiență art. 271 în sensul că: dacă așa-zisa pagubă a fost produsă de mai multe salariate, atunci cuantumul răspunderii fiecăreia trebuia să se stabilească în raport cu măsura în care fiecare salariata a contribuit la producerea lui.
Arata recurenta ca în luna august 2005 șefa de magazin, a solicitat să se facă inventar, deoarece și au prins furând din magazin pe juristul unității. Cererea a fost înregistrată, dar inventarul nu a fost făcut, a fost aprobat, dar revizorii nu au mai venit să facă inventarul, fapt pentru care conducerea societății nu a luat nici o măsură în acest sens.
Nu s-au prezentat cauzele, motivele pentru care nu a putut fi determinată răspunderea fiecărei salariate, implicit răspunderea recurentei.
In mod greșit include instanța de fond în suma ce reprezintă debitul total de care o găsește culpabilă pe recurenta si valoarea mărfurilor declarate ca imputabile în cuantum de 6.315,27 Ron.
Expertul consemnează în raportul de expertiză că "nu ne putem pronunța ( cu privire la mărfurile imputabile prin neputința schimbării în perioada de grație ), întrucât această vină nu poate fi stabilită de o expertiză contabilă, ținând de alt domeniu".
Instanța nu putea să omologheze această sumă de 6315,27 Ron, din moment ce însuși expertul a făcut precizarea de mai sus.
Recurenta critica, de asemenea, faptul că nu s-a făcut inventarierea de predare de gestiune până în ultima zi de lucru, respectiv 03.06.2006, întrucât după ce recurenta a depus demisia, conducerea a avut la dispoziție 15 zile calendaristice pentru a se fi făcut inventarul de gestiune, cu atât mai mult cu cât recurenta a solicitat acest lucru.
Din data de 03.06.2006 și până pe 06.06.2006, au mai trecut 3 zile, timp în care s-a desfășurat activitate comercială, fără ca recurenta să mai fie prezentă, timp în care a fost posibil ca să se înregistreze minus în gestiune, mari lipsuri, cu voie sau fără voie.
In recurs au fost administrata proba cu inscrisuri noi, respectiv extrase de pe portalul instantelor de judecata, privind solutiile pronuntate in alte litigii promovate de - - impotriva salariatelor si.
Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este fondat, pentru urmatoarele considerente:
Recurenta parata a avut calitatea de lucrator comercial la un magazin apartinand societatii reclamante, impreuna cu alte doua salariate, si, fiind vorba despre o gestiune colectiva.
in gestiune constatat de organele de control ale societatii reclamante se ridica, potrivit sustinerilor acesteia din cererea de chemare in judecata, la suma de 120.202,21 lei, la care se adauga lipsa obiecte de inventar, in valoare de 894,40 lei.
Potrivit art. 271 din Codul muncii, "cand paguba a fost produsa de mai multi salariati, cuantumul raspunderii fiecaruia se stabileste in raport cu masura in care a contribuit la producerea ei.
(2) Daca masura in care s-a contribuit la producerea pagubei nu poate fi determinata, raspunderea fiecaruia se stabileste proportional cu salariul sau net de la data constatarii pagubei si, atunci cand este cazul, si in functie de timpul efectiv lucrat de la ultimul sau inventar."
In speta de fata, probele administrate in cauza nu clarifica in niciun fel care este masura in care fiecare dintre cele trei gestionare a contribuit la producerea pagubei. Prima instanta trebuia sa ordone din oficiu probele necesare pentru a stabili aplicabilitatea in speta a alineatului 1 al art. 271 Codul muncii.
ca nu ar putea fi stabilita masura in care fiecare dintre ele a contribuit la producerea minusului in gestiune, expertiza trebuia sa determine raspunderea paratei in raport de criteriile stabilite de art. 271 alin. 2 din Codul muncii, pe care instanta de fond ar fi trebuit sa i le aduca la cunostinta.
Nu rezulta din raportul de expertiza efectuat cum anume s-a determinat suma de 28.969,83 lei, reprezentand partea din prejudiciu care revine paratei pentru a fi acoperita, identica pana la ultima cifra cu cea solicitata de reclamanta prin cererea de chemare in judecata.
prejudiciului total intre cele trei gestionare ar fi trebuit explicata in raportul de expertiza, prin evidentierea a timpul efectiv lucrat de fiecare dintre acestea de la ultimul inventar (nu de la data angajarii, cum a procedat expertul), precum si in functie de salariile nete ale celor trei salariate, de la data constatarii pagubei.
Observam ca la dosar nu exista nici macar copia carnetului de munca al paratei, din care sa rezulte salariul acesteia la momentul constatarii pagubei, ci numai copia contractului individual de munca in forma initiala, de la data inregistrarii la ITM, care este posibil sa fi suferit modificari prin acte aditionale in privinta elementului salariu. In aceste conditii, Curtea observa ca expertul nu a avut la dispozitie toate elementele pentru a intocmi un raport de expertiza detaliat, ci s-a rezumat la a raspunde obiectivelor insuficient stabilite de catre prima instanta.
Mai mult decat atat, insusi expertul invedereaza in cuprinsul raportului ca suma de 6.315,27 lei inclusa in valoarea totala a prejudiciului, reprezentand marfuri declarate ca imputabile prin neputinta schimbarii in perioada de gratie, a fost preluata ca atare din datele furnizate de societate si ca, prin urmare, nu se poate stabili culpa gestionarelor in producerea acestei parti de prejudiciu. In consecinta, si sub acest aspect erau necesare probe suplimentare. De altfel, intreg raportul de expertiza se rezuma la a copia din evidentele societatii reclamante situatia soldului scriptic, a celui faptic, valoarea marfurilor expirate si lista cu obiectele minus la inventar.
In consecinta, Curtea retine ca situatia de fapt nu este pe deplin lamurita si ca litigiul nu poate fi transat irevocabil pe baza probatoriului administrat pana in prezent, motiv pentru care se va dispune casarea hotararii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, in vederea completarii probatoriului, inclusiv prin refacerea expertizei contabile, care nu poate fi administrata in faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă - împotriva sentinței civile nr.336/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./20.07.2009
Jud.fond: /
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
