Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 860/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Acțiune în răspundere patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 860
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată orașul,-, județul I, împotriva sentinței nr. 133 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-au prezentat pârâta recurentă și consilier juridic, pentru reclamanta intimată Asociația de proprietari nr. 56
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamanta recurentă a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, întrucât până la termenul de astăzi nu a avut posibilitatea angajării unui apărător.
Instanța respinge cererea de amânare a pronunțării, motivat de faptul că unul din membrii completului de judecată, respectiv domnul - -, are decizie de pensionare, urmând să primească decretul de eliberare din funcție și, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Pârâta recurentă a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic, pentru reclamanta intimată Asociația de Proprietari nr. 56 B, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani, ca fiind temeinică și legală, conform motivelor expuse în întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția civilă și înregistrată la data de 2.11.2007, reclamanta Asociația de Proprietari nr. 56 B, în contradictoriu cu pârâta, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 92.591,56 lei, reprezentând prejudiciu.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâta a îndeplinit funcția de administrator contabil la Asociația de Proprietari nr. 56 din august 1991 până în septembrie 2004.
În această calitate, avea ca atribuții de serviciu evidențierea contabilă a facturilor, repartizarea cheltuielilor pe proprietar, încasarea de la aceștia a sumelor datorate, efectuarea plăților către furnizori.
În raport cu prevederile art. 68 alin. 3 din HG1275/2000 și art. 35 alin. 3 din HG400/2003, repartizarea cheltuielilor sau obligațiilor financiare pe fiecare proprietate individuală revine administratorului.
Ultima Hotărâre de Guvern pune în sarcina administratorului contabil și necesitatea sesizării conducerii, în vederea somării restanțierilor la plata cheltuielilor comune și aplicării procedurii de recuperare a restanțelor cu penalizări. Atribuțiile de serviciu ale pârâtei nu au fost transcrise într-o fișă a postului, deoarece acestea rezultă din art. 34 din Legea 114/1996, art. 38 din HG1275/2004 și art. 22 din HG400/2003. În anul 2004, Asociația de Proprietari a solicitat efectuarea unei expertize contabile cu privire la activitatea reclamantei, reieșind o pagubă de 66863, 7 lei, astfel că la 10.11.2004 a fost depusă plângere penală. Prin rezoluția dată în dosarul 5025/P/2004 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei, deoarece fapta nu a prezentat pericol social.
Prin sentința civilă nr. 705/2007, dată în dosarul -, Tribunalul Botoșania obligat pe să plătească 11.900,16 lei reprezentând lipsă în gestiune.
Suma de 92.591,6 lei este constituită din 850,50 lei diferențe între sumele înscrise în copiile rămase la cotoarele chitanțierelor și cele înscrise în contabilitate, 52.556,86lei sumă nerepartizată pe liste lunare de plată și 39.184, 20 lei penalități de întârziere aplicate de furnizori.
În dovedire a depus înscrisuri.
La solicitarea reclamantei, la 9.01.2008, s-a dispus atașarea dosarului -.
În ședința publică din 10.03.2008, s-a luat un interogatoriu civil pârâtei, aceasta precizând că încasa banii plătiți de membrii asociației și elibera chitanțe în trei situații, consemnând greșit suma pe copia ce o înmâna plătitorului, greșeală pe care a mai recunoscut- A confirmat că întocmea listele lunare de plată și nu a repartizat în totalitate sumele înscrise în facturi, deoarece a apreciat, împreună cu comitetul asociației, că valoarea totală a cheltuielilor facturate nu este reală. Ca urmare, returna facturile, solicitând reducerea sumei, iar atunci când acestea se reîntorceau era prea târziu pentru a mai fi repartizate. Se grăbea să întocmească listele de plată pentru că era necesar ca oamenii să beneficieze de tichete.
A mai relatat că ea era cea care efectua plățile către furnizori și a sesizat conducerea asociației în repetate rânduri, în vederea somării proprietarilor restanțieri. A specificat că nu este de acord cu plata sumei cerute de reclamantă.
La același termen, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru sumele pretinse aferente intervalului 2001 - august 2004. apreciat că, în acțiunea depusă la 9.11.2007 nu puteau fi solicitate despăgubiri cu privire la activitatea ei anterioară termenului general de prescripție de trei ani.
Pe fond, a considerat solicitările asociației de proprietari ca fiind nefondate, deoarece responsabilitatea suportării debitelor relevate în expertiza contabilă întocmită de expert nu-i revine în mod exclusiv, atâta timp cât nu mai exista posibilitatea de recuperare, ca urmare a intervenirii prescrierii, doar pentru suma de 178,6 lei. Pentru perioada 23.09.2001 - 23.09.2004 exista posibilitatea legală de repartizare pe liste lunare de plată a cheltuielilor proprietarilor și recuperarea acestor sume. greșite de solduri, cât și celelalte greșeli din contabilitate au fost generate de oboseală, stres și regim de muncă aglomerat. În final, a arătat că nu și-a însușit nici o sumă de bani de la reclamantă.
La data de 20.03.2008, reclamanta a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, deoarece a luat la cunoștință despre prejudiciul cauzat de pârâtă abia la data de 9.11.2004, când a fost depus raportul de expertiză întocmit.
Cum acțiunea a fost depusă la instanță la începutul lunii noiembrie 2007, rezultă că a fost respectat termenul general de prescripție de 3 ani.
A mai adus la cunoștința instanței că această excepție a fost invocată și în dosarul inițial de pe rolul Tribunalului Botoșani, excepție respinsă de instanță.
În ceea ce privește suma de 178,6 lei, aceasta este cea datorată de un număr de 7 debitori înscriși în listele de plată lunare, dar nerecuperate din vina pârâtei. Suma de 52.556,86 lei este cea nerepartizată de pârâtă pe listele lunare de plată, consemnată de expertul contabil (filele 130 - 131 dosar fond).
Prin încheierea de ședință din 24.03.2008, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, considerând că data la care reclamanta a luat la cunoștință despre eventualul prejudiciu a fost 7.11.2004, când a fost înregistrat sub nr. 263, raportul de expertiză contabilă extrajudiciară (filele 133 - 134 dosar fond)
Prin încheierea de ședință din 8.09.2008, tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă, în vederea verificării realității susținerilor reclamantei.
Prin sentința nr. 133 din 29.01.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, s-a admis excepția autorității de lucru judecat pentru suma de 850,5 lei și, ca urmare, s-a respins pretenția reclamantei cu privire la această sumă.
S-a admis în parte acțiunea reclamantei Asociația de Proprietari nr. 56 B, în contradictoriu cu pârâta.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 91.741,06 lei, reprezentând prejudiciu produs reclamantei, compusă din:
- 52.556,86 lei, reprezentând sumă rămasă nerepartizată;
- 39,184,20 lei, reprezentând penalități de întârziere.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 1070 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, pârâta a declarat recurs, care, deși nu indică temeiul juridic, poate fi considerat că se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Sub un prim motiv de recurs, recurenta susține că instanța de fond, în mod greșit nu a reținut excepția de prescripție a dreptului material la acțiune al reclamantei, cu referire la pretențiile reclamantei aferente perioadei 2001 - noiembrie 2003.
Sub un al doilea motiv de recurs, legat de fondul cauzei, recurenta susține că baza pretențiilor reclamantei o constituie expertizele contabile efectuate în cauză.
Recurenta susține că, chiar și reținând debitele respective, responsabilitatea suportării lor nu îi revine.
În motivarea acestui motiv de recurs, recurenta a susținut următoarele:
Ceea ce atrage, din punct de vedere juridic, posibila răspundere a recurentei este, alături de alte elemente, imposibilitatea recuperării de către reclamantă, a acestor debite, datorită împlinirii termenului de prescripție.
A arătat că, potrivit legislației civile aplicabile în cauză, termenul de prescripție este de 3 ani; analizând conținutul raportului de expertiză efectuat în cauză, se constată faptul că sumele reținute de către expertă privesc perioada 01.10.2001 - 01.08.2004.
Ori, la data de 01.08.2004, exista posibilitatea recuperării debitului din luna octombrie 2001, termenul de prescripție nefiind împlinit.
Mai mult, având în vedere faptul că prima verificare efectuată în contabilitatea reclamantei a fost făcută la data de 23.09.2004, consideră că, pentru perioada 23.09.2001 - 23.09.2004, exista posibilitatea legală de repartizare pe liste lunare de plată a cheltuielilor proprietarilor și recuperarea acestor sume.
Prima instanță a apreciat că, în raport de prevederile art. 22 din HG400/2003, responsabilitatea gestiunii îi revine în mod exclusiv.
Un asemenea punct de vedere este greșit, întrucât ignoră totalmente celelalte dispoziții ale actului normativ invocat.
Se încearcă, prin prezenta acțiune, atragerea întregii responsabilități față de o singură persoană, susținându-se că celelalte organe statutare ale unei asociații nu au nici un fel de responsabilitate în repartizarea lunară a cheltuielilor.
Astfel, potrivit art. 19 alin. (1) lit. a) din nr.HG 400/2003, Comitetul executiv acționează operativ în legătură cu repartizarea lunară a cheltuielilor comune pe fiecare proprietate din condominiu, precum și încheierea sau sistarea contractelor privind furnizarea serviciilor necesare, inclusiv pentru administrarea condominiului.
De asemenea, potrivit art. 21 din HG400/2003, Comisia de cenzori urmărește și asigură respectarea legalității în administrarea bunurilor materiale și a fondurilor financiare ale asociației de proprietari. Comisia de cenzori are următoarele atribuții:
a)verificarea execuției bugetare;
b)verificarea și validarea documentelor și a angajamentelor de plată;
c)urmărirea depunerii în contul curent al asociației de proprietari a numerarului care depășește plafonul de casă;
d)verificarea trimestrială a gestiunii asociației de proprietari;
e)verificarea modului de stabilire a cotelor de contribuție la cheltuielile curente și constituirea fondurilor speciale ale asociației de proprietari, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (5);
f)verificarea lunară a situației de încasări și plăți;
g)controlul inopinat al încasărilor și al plăților;
h)verificarea lunară a situației soldurilor elementelor de activ și de pasiv.
Totodată, comisia de cenzori prezintă în fața adunării generale a proprietarilor, o dată pe an, raportul asupra activității sale, iar adunarea aprobă descărcarea de gestiune.
Prezenta acțiune se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală, care, pe lângă alte condiții, cere ca să existe un autor al prejudiciului, o faptă ilicită, precum și o legătură de cauzalitate. Ori, în perioada 2001 - 2004 au avut loc 3 descărcări de gestiune. Mai mult, responsabilitatea acestui prejudiciu revine și comitetului executiv și comisiei de cenzori.
Examinând recursul de față, Curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, în baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond corect următoarele:
Conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, aflat la filele 194 - 206 dosar, la Asociația de Proprietari nr. 56 B evidența contabilă a fost organizată în partidă simplă și, ca urmare, administratorul a îndeplinit și funcția de contabil. a ocupat funcția de administrator contabil și trebuia să gestioneze bunurile și fondurile bănești, să întocmească listele lunare de plată, să încaseze contribuția proprietarilor, respectiv să plătească furnizorii de servicii. În plus, trebuia să sesizeze Comitetul Executiv al asociației în vederea aplicării procedurii de recuperare a restanțelor și respectiv să întocmească și să păstreze evidențele contabile și registrele Asociației de Proprietari. În urma verificărilor efectuate, experta contabilă a constatat că nu a îndeplinit corect atribuțiile de serviciu, deoarece nu a repartizat integral valoarea utilităților facturate de furnizori și a cheltuielilor materiale, la data de 31.08.2004 fiind nerepartizată o sumă de 52.556,86 lei. Suma a fost calculată în Anexa I la raportul de expertiză. În lucrare s-a mai reținut că pârâta a întocmit incorect, în mod repetat, registrul de casă, prin ordonanțarea documentelor de încasare sau de plată în date diferite față de data documentului și respectiv a întocmit incorect documentele de încasare a contribuțiilor proprietarilor, suma consemnată pe fila originală nefiind identică cu cea existentă la cotorul chitanțierului.
Penalitățile de întârziere de 39.184,20 lei privesc o bază de calcul de 65.307,52 lei, fiind constituită din 52.556,86 lei suma pretinsă prin prezenta acțiune, la care se adaugă 11.900,60 lei lipsă în gestiune stabilită de instanță în cauza -. Suma prescrisă la data de 1.08.2004, imposibil de recuperat, a fost de 16.396,89 lei.
La data de 9.01.2009, Asociația de Proprietari nr. 56 formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză, arătând că o parte din facturile emise de și au valori mai mari decât cele reținute de către experta contabilă, anexând în acest sens documentele invocate, respectiv: facturile -, - emise de și - emisă de
La 26.01.2009, experta a depus un supliment la raportul de expertiză, prin care a refăcut calculul în ceea ce privește suma prescrisă, imposibil de recuperat, stabilind că aceasta este de 7970,31 lei. A relevat că nu a avut acces la documentele aferente lunilor august și septembrie 2001.
La termenul de judecată din 24.03.2008, s-a pus în discuție excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește suma de 805,5 lei, în raport cu sentința civilă 705 din 25.06.2007, fiind atașat dosarul -.
Conform acestei hotărâri, irevocabilă prin nerecurare, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei Asociația de Proprietari nr. 56 B suma de 11.900,16 lei, cu titlu de prejudiciu cauzat în intervalul 01.10.2001 - 31.08.2004. La fila 3 din această hotărâre, instanța a reținut că pârâta și-a însușit din casierie suma de 8.505.000 lei vechi, ca urmare a consemnării unor sume mai mici în registrul de casă decât cele plătite efectiv de membrii asociației.
Așa cum arată art. 1021 Cod civil, este autoritate de lucru judecat când "a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Cum între părți a mai existat un litigiu cu privire la plata sumei de 850,5 lei, în baza art. 137 Cod procedură civilă, a fost respinsă pretenția reclamantei privind plata acestei sume, pentru autoritate de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că pârâta, în intervalul 1991 - 31.08.2004 a fost angajata reclamantei în funcția de administrator contabil. Potrivit art. 18 din Ordinul 139/2007, în vigoare până la 07.05.2003, reclamanta trebuia să asigure managementul financiar al asociației de proprietari prin:
- gestiunea bunurilor și fondurilor bănești;
- întocmirea listelor lunare de plată;
- încasarea, în locuri specifice, a cotelor de contribuție a proprietarilor la cheltuielile curente ale asociației de proprietari;
- efectuarea plăților și încasării veniturilor;
- sesizarea comitetului executiv în vederea somării restanțierilor și aplicarea procedurii de recuperare a restanțelor, cu penalizările aferente;
- calcularea și încasarea penalizărilor, conform sistemului aprobat de adunarea generală;
- actualizarea, dacă este cazul, cu avizul comitetului executiv, a fondului de rulment;
- întocmirea și păstrarea evidențelor contabile și a registrelor asociației de proprietari specifice managementului financiar;
- prezentarea, la solicitarea comitetului executiv sau a comisiei de cenzori, a rapoartelor sau a documentelor necesare unor verificări financiar-contabile a asociației de proprietari;
- verificarea sau avizarea, dacă este cazul, a indexului contoarelor de rețea aferente mai multor asociații de proprietari;
- controlul facturării corecte a consumurilor în funcție de indexul contoarelor de bloc sau al contoarelor individuale, dacă acestea există, conform prevederilor legale și în funcție de normele metodologice de repartizare a consumurilor, acolo unde nu există contorizare la nivel de asociație de proprietari.
Art. 22 alin. 4 din HG400/2003, în vigoare începând cu 08.05.2003 (4), contabilul răspunde de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii. La asociațiile de proprietari care optează pentru conducerea contabilității în partidă simplă, administratorii de imobile pot cumula și funcția de contabil. Art. 19 alin. 8 din același act normativ prevede că administratorul, persoană fizică sau juridică, avea următoarele atribuții principale:
asigura managementul financiar al asociației de proprietari prin:
a)gestiunea bunurilor și fondurilor bănești;
b)întocmirea listelor lunare de plată;
c)încasarea, în locuri specifice, a cotelor de contribuție a proprietarilor la cheltuielile curente ale asociației de proprietari;
d)efectuarea plăților și încasărilor;
e)sesizarea comitetului executiv în vederea somării restanțierilor și aplicarea procedurii de recuperare a restanțelor, cu penalizările aferente;
f)calcularea și încasarea penalizărilor, conform sistemului aprobat de adunarea generală a asociației de proprietari;
g)actualizarea, dacă este cazul, cu avizul comitetului executiv, a fondului de rulment;
h)întocmirea și păstrarea evidențelor contabile și a registrelor asociației de proprietari, specifice managementului financiar;
i)prezentarea, la solicitarea comitetului executiv sau a comisiei de cenzori, a rapoartelor ori a documentelor necesare unor verificări financiar-contabile ale asociației de proprietari;
j)verificarea sau avizarea, dacă este cazul, a indexului contoarelor de rețea aferente mai multor asociații de proprietari;
k)controlul facturării corecte a consumurilor, în funcție de indexul contoarelor de bloc sau al contoarelor individuale, dacă acestea există și au fost montate în conformitate cu prevederile legale și în funcție de normele metodologice de repartizare a consumurilor, acolo unde nu există contorizare la nivel de asociație de proprietari;
l)verificarea existenței contractelor între persoanele juridice, membre ale asociației de proprietari și furnizorii de servicii (apă, gaze, energie electrică și termică, salubrizare și altele asemenea);
m)respectarea altor prevederi privind modul de exercitare a managementului financiar.
Instanța a constatat că pârâta nu a respectat aceste dispoziții, o dovadă concludentă în acest sens fiind sentința civilă 705/2007 dată de Tribunalul Botoșani în dosar -, în care s-a stabilit în mod irevocabil că aceasta și-a însușit din patrimoniul Asociației de Proprietari nr. 56 B suma de 11900,16 lei.
Pe de altă parte, chiar a recunoscut că nu a repartizat pe listele lunare de plată sumele evidențiate în facturile trimise de diferiții furnizori de utilități, justificând această inițiativă prin aceea că a avut acceptul comitetului asociației. Se constată că nu a fost administrată nici o probă din care să rezulte că, într-adevăr, comitetul asociației a fost cel ce a dispus restituirea facturilor în vederea recalculării sumelor de plată. Pe de altă parte, se constată că pârâta, deși a primit ulterior aceste facturi, nu a procedat la distribuirea sumelor pe listele lunară de plată, în ședința publică din 10.03.2008, neprezentând nici o justificare a acestei atitudini.
Experta desemnată în cauză a stabilit că prejudiciul de 52.556,86 lei, reprezentând sume nerepartizate pe listele de cheltuieli este real, stabilindu-l în anexa I la raportul de expertiză.
a invocat faptul că reclamanta putea să dispună la momentul la care a aflat despre această diferență, distribuirea sumei pe fiecare proprietate.
Tribunalul a considerat că această susținere nu poate fi reținută, atâta timp cât Asociația de Proprietari nr. 56 B s-a adresat organelor competente cu plângere penală, solicitând anchetarea condițiilor în care a rezultat o diferență atât de mare între sumele consemnate lunar pe listele de plată și cele ce rezultau din facturile de plată restante, fiind constituit dosarul 5025/P/2004 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani.
De altfel, o înscriere tardivă pe listele lunare ar fi pus pe membrii asociației în situația imposibilității eventualei contestări a realității cifrelor stabilite de asociație, cât și de furnizorii de utilități, știut fiind faptul că rezolvarea unei asemenea petiții presupunerea verificarea indicațiilor aparatelor de măsură instalate la limita de proprietate, în baza cărora se factura contravaloarea consumului înregistrat, într-un interval de timp scurt, care să permită verificarea realității consumurilor în intervalele analizate, fiind imposibilă, în opinia instanței, certificarea unor anumiți indicatori ai acestor aparate la un interval de timp de la data efectuării citirilor și înregistrării consumurilor.
Nu este lipsit de importanță faptul că, după septembrie 2004, cât și în intervalul de până la momentul la care au încetat raporturile de serviciu dintre părți, exista posibilitatea ca o parte din membrii asociației de proprietari să fi procedat la vânzarea apartamentelor, situație în care au achitat cotele de contribuție stabilite în listele lunare de plată. O corectare ulterioară a acestor cote de contribuții ar pune asociația de proprietari în imposibilitate de a mai recupera aceste sume, în condițiile în care persoanele ce au beneficiat de utilități nu mai sunt membre ale asociației de proprietari.
În fine, s-a mai constatat că prezenta acțiune a fost introdusă pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 7.11.2007, dată la care nu mai puteau fi distribuite nici una dintre sumele reprezentând contribuții la cheltuielile comune stabilite până la data de 1.08.2004, intervenind termenul general de prescripție de trei ani prev. de Decretul 167/1958.
Așa cum s-a precizat mai sus, Asociația de proprietari a uzat de una dintre căile legale puse la dispoziție, respectiv a formulat o plângere penală, dosarul fiind soluționat definitiv abia la data de 8.03.2007, conform deciziei 113 din 8.03.2007 a Tribunalului Botoșani.
Sunt întemeiate pretențiile asociației de proprietari și în ceea ce privește penalitățile, acestea urmând a fi puse în sarcina pârâtei.
Realitatea acestei sume a fost stabilită de către experta desemnată în cauză în Anexele II și III la raportul de expertiză.
Instanța a constatat că aceste penalități privesc atât suma de 52556,86 lei reprezentând sumă rămasă nerepartizată, cât și pe cea de 11.900,16 lei, ce constituie prejudiciu stabilit irevocabil prin sentința civilă 705/25.06.2007 a aceleiași instanțe.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, Curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței nr. 133 din 29 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
13.07.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Rață Gabriela
