Drepturi salariale ale personalului din justiție. Decizia 888/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA NR. 888
Ședința public din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
Judector - -
Judector - -
Grefier - -
La ordine, judecarea recursurilor declarate de reclamanții:, A, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Suceava,-, jud. S și de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR, cu sediul în municipiul B, -, sector 5, împotriva sentinței nr. 723 din 31.03.2009 pronunțat de Tribunalul Suceava - secția civil (dosar nr-).
La apelul nominal lipsesc reclamanții recurenți, reprezentantul pârâtului recurent și reprezentanții pârâților intimați Consiliul Național pentru Combaterea Discriminrii B, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț dup care instanța, constatând recursurile în stare de judecat, a rmas în pronunțare.
Dup deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de faț, constat urmtoarele:
Prin cererea adresat Tribunalului Suceava la data de 20.02.2009 și înregistrat sub nr-, reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceava, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminrii, au solicitat ca instanța s dispun obligarea pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Suceava și Curtea de APEL SUCEAVA, în solidar, la calcularea și la plata în favoarea fiecrui reclamant a unei despgubiri echivalente cu diferențele de drepturi salariale, reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare lunar brut pentru perioada 01.09.2000 la zi și în continuare, pân la încetarea strii de discriminare, actualizate cu rata inflației, precum și obligarea Tribunalului Suceava la înscrierea în carnetele de munc ale acestora a mențiunilor corespunztoare acordrii acestor drepturi de natur salarial.
În motivarea cererii, reclamanții au artat c, în conformitate cu art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, li s-a impus obligația profesional imperativ, special și specific de confidențialitate în cadrul executrii raporturilor de munc.
Ori, prin natura sa, activitatea judiciar pe care o desfșoar aceiași reclamanți implic administrarea sau cel puțin contactul cu informații, constând în date privind: arestri, interceptri ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 667/2001), sesizrile adresat organelor statului (de pild, cele fcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 18/1991), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectual.
În unitțile bugetare, faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate i-a fost recunoscut și dreptul salarial.
Ca salariați în cadrul unitților bugetare, reclamanții, ca prți ale unui contrat de munc generat de Codul muncii, se supun obligației de confidențialitate, indiferent de categoria socio-profesional.
Conform art. 26, raportat la art. 1 și art. 295 din Codul muncii, indiferent de categoria socio-profesional, perioada în care o persoan presteaz munc, îi revine obligația de confidențialitate, dac acest lucru a fost prevzut în contractul individual de munc.
Astfel, prin clauza de confidențialitate, prțile convin ca, pe toat durata executrii contractului individual de munc și dup încetarea acestuia, s nu transmit date sau informații de care au luat cunoștinț pe timpul executrii contractului, în condițiile stabilite prin regulamentele interne, în contractul colectiv de munc, iar nerespectarea acestei clauze de ctre oricare dintre prți atrage obligarea celui în culp la plata de daune-interese.
Ori, pentru reclamanți, ca judectori la Tribunalul Suceava, obligația de confidențialitate reprezint o clauz legal a contractului de munc.
Din acest motiv, obligația și prestația de confidențialitate reprezint cauza juridic expres și indiscutabil a obligației sinalagmatice și a contraprestației unitții bugetare de plat a drepturilor salariale (a sporului, în sensul art. 155 din Codul muncii ), corelativ îndeplinirii prestației de confidențialitate de ctre reclamanți.
Ca atare, instituind obligația sinalagmatic profesional, de confidențialitate, în sarcina reclamanților, implicit și de drept, a instituit și o obligație de plat, pe cale de analogie a legii.
Acordarea acestor sporuri solicitate nu poate fi confundat cu o adugare la lege, ci reprezint o aplicare a prevederilor art. 269 din Codul muncii.
De altfel, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1833/C din data de 02.07.2008, s-a stabilit c personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor care efectueaz activitți și lucrri cu caracter confidențial beneficiaz de un spor de confidențialitate de 15%, aplicat la salariul de baz.
Un alt temei legal care îndrituiesc reclamanții la plata acestui spor îl constituie și conținutul dispozițiilor cu privire la art. 12 din Legea nr. 53/1991, aplicabile și magistraților pentru identitate de rațiune.
În ce privește captul de cerere privind plata sumelor reactualizate, temeiul legal îl constituie dispozițiile art. 1082 Cod civil, raportat la art. 78 din Legea nr. 53/2003 și art. 1088 Cod civil.
Captul de cerere ce vizeaz înscrierea în carnetul de munc se întemeiaz pe dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 92/1976.
În aceste condiții, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii, în sensul formulat.
Prin întâmpinare, Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadreaz în termenul de prescripție general de 3 ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, 3, 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 din Codul muncii. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiat, motivat de faptul c dreptul la sporul de confidențialitate nu este unul recunoscut de lege, întrucât nu este reglementat prin nici un act normativ în vigoare, nu face parte din art. 14 al Convenției pentru Aprarea Drepturilor Omului și Libertților Fundamentale, astfel încât nu exist temei legal pentru acordarea acestui drept.
Prin sentința civil nr. 723 din 31 martie 2009, Tribunalul Suceavaa admis excepția privind prescripția parțial a dreptului la acțiune invocat de Ministerul Justiției, a respins pretențiile aferente perioadei 1 septembrie 2000 - 19 februarie 2006, ca fiind prescrise, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL SUCEAVA și Tribunalul Suceavas plteasc în favoarea reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare brut lunar, începând cu data de 20 februarie 2006 la zi, precum și în continuare, actualizate în raport de indicele de inflație de la data efecturii plții.
Pentru a hotrî astfel, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 283 alin.1 lit. c din Codul muncii în soluționarea excepției privind prescrierea parțial a dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei, a reținut, în esenț, faptul c toate persoanele din cadrul unitților bugetare, inclusiv reclamanții, sunt parte a unui raport juridic, fiind supuși obligației de fidelitate, sens în care a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțat la 15 decembrie 2008, ca urmare a recursului în interesul legii promovat de Parchetul de pe lâng instanța suprem.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâtul Ministerul Justiției și Libertților.
În motivarea recursului reclamanții au artat, în principal, c nelegal instanța de fond a admis acțiunea în parte, reținând excepția prescrierii parțiale a dreptului la acțiune, în condițiile în care cursul prescripției a fost întrerupt, potrivit art. 166 alin. 4 din Codul muncii și a disp. art. 16 și 17 din Decretul 167/1958, prin actele de recunoaștere efectuate de debitor, în speț Ministerul Justiției și Libertților, iar în subsidiar, au artat c, în cazul în care se va considera c prescripția nu a fost întrerupt, aceast sancțiune intervine de la data de 1.02.2006, nicidecum 19.02.2006, deoarece retribuția se încaseaz în fiecare zi de 10 lunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul Ministerul Justiției și Libertților a artat c reclamanții sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește exclusiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiaz, astfel c, în lipsa unor prevederi legale, instanța și-a depșit atribuțiile.
Acțiunea a fost motivat pe dispozițiile OG137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, îns Curtea Constituțional a constatat c prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din acest act normativ sunt neconstituționale, așa încât se impune respingerea acțiunii ca nefondat.
Examinând recursurile, prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, Curtea constat c nu sunt fondate.
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii "cererile în vederea soluționrii unui conflict de munc pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munc const în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despgubiri ctre salariat ".
În speț, aceste dispoziții legale se coroboreaz cu prevederile înserate în art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctiv, potrivit crora, durata termenului general de prescripție aplicabil în materia drepturilor de creanț este de 3 ani și începe s curg de la data când pgubitul a cunoscut atât paguba, cât și pe cel care rspunde de ea, conform art. 8 din decret.
Dat fiind faptul c reclamanții au introdus acțiunea la Tribunalul Suceava la data de 20 ianuarie 2009, corect instanța de fond a considerat ca fiind prescrise pretențiile aferente perioadei cuprins între 1 septembrie 2000 - 19 februarie 2006, neavând relevanț în speț data la care se efectueaz plata retribuției lunare.
În considerarea celor reținute, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, va respinge recursul reclamanților, nefiind dat motivul de nelegalitate prevzut de art. 304 pct. 9 Cod procedur civil.
În ceea ce privește recursul pârâtului, Curtea constat c nu este întemeiat, pentru considerentele ce urmeaz:
Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. d din Legea nr. 303/2004 și art. 3 și 4 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, raportat la art. 15 din Codul d eontologic, personalul din unitțile de justiție are obligația profesional imperativ, special și specific de confidențialitate, în cadrul executrii raporturilor de munc.
Prin însși natura sa, activitatea judiciar desfșurat de aceast categorie de personal implic administrarea sau contactul cu informații confidențiale, constând în date privind arestri, interceptri ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, date cu caracter personal ale justițiabililor și a colegilor de serviciu (art. 2 alin. 4 și alin. 5 din Legea nr. 677/2001), sesizrile adresate organelor statului (art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999), veniturile salariale, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectual.
Susținerea pârâtului recurent, potrivit creia, nu pot fi acordate drepturile solicitate de reclamanți, întrucât nu sunt prevzute de actele normative în vigoare, nu poate fi reținut în cauz, în considerarea Ordinului Ministrului Justiției nr. 1883/C din 2 iulie 2008 privind acordarea sporului de confidențialitate pentru personalul contractual și funcționarii publici din cadrul instanțelor judectorești, emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 97/2008, art. 122din Legea nr. 53/1991, nr.OG 6/2007, nr.OG 10/2008 și nr.OUG 24/2000, aceste acte normative constituind fundamentul legal al ordinului sus-menționat.
Îns, argumentul major în soluționarea cauzei îl reprezint Decizia nr. 46/15 decembrie 2008, pronunțat de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție B, prin care s-a statuat c judectorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brut lunar, respectiv salariul de baz, aceast decizie având caracter obligatoriu pentru instanțele de judecat, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedur civil.
În considerarea celor reținute, apreciind c soluția atacat este legal, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedur civil, va respinge recursul pârâtului ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții:, A, și de pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTȚILOR, împotriva sentinței nr. 723 din 31.03.2009 pronunțat de Tribunalul Suceava - secția civil (dosar nr-).
Irevocabil.
Pronunțat în ședința public din 16 iunie 2009.
Președinte, Judectori, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
07.07.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Rață Gabriela
