Anulare act. Decizia 1139/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1139/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de mandatarul, în reprezentarea contestatoarelor și împotriva deciziei civile de recurs nr. 277 din 19.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru contestatoarele și mandatar, iar pentru intimații și se prezintă mandatar, lipsă fiind intimații Statul Român prin Consiliul Local al Orașului O, Primăria O, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, mandatarul contestatoarelor depune note scrise la dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra contestației în anulare.
Mandatarul contestatoarelor solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată în scris, cu cheltuieli de judecată.
Mandatarul intimaților solicită respingerea contestației în anulare, cu cheltuieli de judecată.
A,
Deliberând asupra contestației în anulare constată:
Prin decizia civilă nr. 277 din 19 martie 2009, pronunțată în dosar nr- Curtea de apel Timișoara - secția civilă - respinge recursul declarat de pârâtele și prin reprezentant împotriva deciziei civile nr. 183/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Obligă recurentele la plata către intimații și a sumei de 95 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că la termenul de judecată din 10.11.2008 reprezentantul pârâtelor-apelante a declarat că o recuză pe doamna judecător invocând faptul că aceasta s-a mai pronunțat asupra cauzei prin decizia civilă nr. 34/R/24.01.2008.
Prin încheierea din 13.11.2008 cererea de recuzare a fost anulată ca netimbrată.
Contrar susținerilor formulate în recurs, prin încheierea de ședință din 10.11.2008 i s-a pus în vedere reprezentantului apelantelor (prezent la acel termen de judecată) să timbreze cererea de recuzare sub sancțiunea anulării ca netimbrate a cererii ( 75 dosar apel), astfel că în mod corect a fost aplicată sancțiunea anulării sus-menționatei cereri.
În consecință, în lipsa vreunei alte cereri de recuzare, doamna judecător a rămas legal investită cu soluționarea pricinii, celelalte critici formulate sub acest aspect în recurs fiind nerelevante.
Pentru termenul de judecată din 24.11.2008, pârâta a solicitat amânarea cauzei, invocând starea de sănătate a reprezentantului său ( 38 dosar apel).
Cum în cauză nu s-a depus vreo dovadă în acest sens conform art. 1169 Cod civil, instanța a făcut corecta aplicare a disp. art. 156 al. 1 Cod pr. civ. respingând cererea de amânare formulată.
În consecință, nici criticile recurenților vizând încălcarea dreptului la apărare nu sunt întemeiate ca motive de recurs.
În ceea ce privește fondul pricinii, instanța reține că pârâtele au declarat apel împotriva unei încheieri de ședință prin care prima instanță a respins excepția autorității de lucru judecat invocată.
Potrivit disp. art. 282 al. 2 Cod pr. civ. în mod corect reținut de tribunal ca fiind incident, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății.
Or, încheierea apelată nu face parte din categoria sus-menționatelor încheieri, astfel că în mod corect apelul declarat de pârâte a fost respins ca inadmisibil.
Pentru aceste considerente, văzând și că hotărârea a fost dată de o instanță legal alcătuită și de judecătorii care au luat parte la dezbaterea pe fond a pricinii, că decizia este motivată și că actul dedus judecății a fost corect interpretat, în baza disp. art. 312 al. 1 Cod pr. civ. rap. la art. 304, 306 al. 2 Cod pr. civ. instanța va respinge recursul declarat de pârâtele și prin reprezentant împotriva deciziei civile nr. 183/24.11.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Împotriva acestei decizii civile de recurs a formulat, în termen legal, prezenta contestație în anulare, în calitate de reprezentant legal - mandatar- al recurentelor contestatoare și invocând în drept art. 318 Cod procedură civilă, și susținând că hotărârea dată în recurs este lovită de nulitate, neobservându-se că dosarul cauzei este perimat și ignorându-se autoritatea de lucru judecat, în ce privește stabilirea liniei de hotar.
Prin întâmpinarea de la dosar, intimații și solicită respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare (48).
Verificând contestația în anulare de față, prin prisma admisibilității ei și la faptele pe care se întemeiază, conform art. 318 Cod procedură civilă, invocat în speță, Curtea stabilește că prezenta contestație în anulare nu poate fi privată ca admisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 319 și 320 Cod procedură civilă, întrucât referitor la contestația în anulare specială exercitată în condițiile art. 318 Cod pr.civilă, Curtea stabilește că potrivit prevederilor acestui text legal, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (teza I) sau când instanța, respingând recursul sau admițând-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (teza II).
Așadar contestația în anulare specială poate fi formulată în condițiile art. 318 alin.1, teza I, Cod procedură civilă, atunci când dezlegarea dată de instanța de recurs a fost rezultatul unei greșeli materiale. În această privință - a greșelii materiale - este de menționat că reglementarea legală reprezintă o excepție, astfel că această noțiunea nu trebuia interpretată extensiv, întrucât legiuitorul a avut în vedere numai greșeli de ordin material cu caracter procedural (iar nu greșeli de judecată), care au condus la pronunțarea unei soluții eronate (nefiind vizată stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor), precum de exemplu, respingerea unui recurs ca tardiv ( deși el era declarat în termen) ori anularea unui recurs ca netimbrat (deși exista la dosar dovezi privind timbrarea lui legală ), încât deci o - eventuală - netemeinicie a hotărârii nu poate constitui o greșeală materială de natură să justifice admiterea unei contestații în anulare.
Ca atare, Curtea consideră că greșelile materiale la care se referă art. 318 teza I Cod pr.civilă trebuie să fie evidente și săvârșite de instanța de recurs ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale din dosarul cauzei, contestația în anulare neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată (ca în speță), întreaga doctrină juridică și practică judiciară statuând că greșelile instanței de recurs care pot deschide calea contestației în anulare trebuie să fie greșeli materiale, de fapt iar nu greșeli de judecată, adică de apreciere a probelor și de interpretare dispozițiilor legale, pe această cale ( a contestației în anulare) nefiind admisibil să se examineze justețea soluției pronunțate, căci textul legal indicat poartă numai asupra unor erori de fapt, involuntare, de ordin formal, care au determinat o soluție greșită și nicidecum ceea ce rezultă din prezenta contestație în anulare promovată și anume că ea se referă integral la greșeli de judecată, având finalitate aprecierea asupra probelor și interpretarea acestora și de aceea, evident, Curtea nu le poate primi.
De asemenea, referitor la teza II - alin.1 - a aceluiași art. 318 Cod procedură civilă, vizând contestația în anulare specială, bazată pe omiterea din greșeală a cercetării vreunuia dintre motivele de modificare sau de casare, Curtea consideră că prezenta contestație în anulare nu este admisibilă, deoarece instanța de recurs a respins în mod legal și corect recursul declarat de pârâtele contestatoare și și a analizat toate motivele de recurs invocate prevăzute de art. 304 pct.1,2,5,7 -9 Cod procedură civilă, grupându-le și stabilind just că nici unul dintre aceste motive de recurs nu sunt incidente în dosar.
Așadar, Curtea stabilește că prezenta contestație în anulare nu poate fi privită ca admisibilă, căci instanța de recurs nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, astfel că eventuala omisiune de a se cerceta un anumit argument sau o afirmație a recurentei nu poate deschide calea contestației în anulare prevăzută de art. 318 al.1 teza II Cod pr.civilă și chiar lipsa de claritate potențială (situație neincidentă în acest recurs) purtând asupra considerentelor deciziei de recurs nu echivalează cu o nepronunțare asupra unui motiv de recurs.
Numai o necercetare totală a vreunui motiv de recurs vizând modificarea ori casarea poate atrage admiterea unei contestații în anulare, dar nu este cazul acestui dosar.
Din studiul dosarului, Curtea observă că, întrucât din considerentele deciziei de recurs atacate rezultă fără echivoc că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate și analizându-le a motivat concluzia la care a ajuns în legătură cu obiectul litigiului, se impune, așadar, respingerea contestației în anulare de față, deoarece instanța de recurs nu avea obligația să analizeze fiecare probă în parte, ci să formuleze raționamentul juridic de sinteză, în speță fiind evident că - pe calea contestației în anulare - nu pot fi repuse în discuție acele motive de casare ori de modificare, care au formulat obiect de preocupare pentru instanța de recurs, chiar dacă soluția pronunțată ar fi rezultatul unei greșite aprecieri a probelor sau a unei încălcări a legii ( ceea ce nu este cazul acestui dosar), astfel că o contestație în anulare nu poate constitui un mijloc de reformare a hotărârii greșite date în recurs.
În consecință, contestația în anulare este o cale extraordinare de atac, de retractare, admisibilă numai în cazurile - expres și limitativ - arătate în art. 318 Cod pr.civilă și prin ea se tinde la anularea unei hotărâri irevocabile, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale, Curtea apreciind că o contestație în anulare nu poate fi întemeiată pe motive ce puteau fi invocate în calea ordinară a recursului, (deoarece imposibilitatea invocării lor în cadrul căii ordinare a recursului reprezintă o condiție esențială pentru admisibilitatea contestației în anulare), astfel că dispozițiile art. 318 alin.1, teza I și II Cod pr.civilă nu sunt incidente în prezenta cauză, impunându-se deci respingerea acestei contestații în anulare ca atare, deoarece instanța de recurs nu a comis nici o greșeală materială și nici nu a omis să examineze vreun motiv de modificare sau de casare.
Curtea consideră deci că textul legal în materie care prevede admisibilitatea unei contestații în anulare întemeiată în drept pe art. 318 Cod procedură civilă, este de strictă interpretare prin această cale extraordinară de atac, de retractare, urmărindu-se doar repararea unor nereguli procedurale, în afara însă a problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul, instanța de recurs nefiind ținută să răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este îndreptățită să le grupeze, pentru a răspunde la motivele de recurs, printr-un considerent comun, cum a procedat just instanța de recurs, anularea unei decizii de recurs, în temeiul tezei II a art. 318 Cod procedură civilă neputând fi dispusă decât dacă instanța de recurs nu a cercetat deloc, adică sub nici un aspect, niciuna din criticile formulate în recurs,ceea ce evident nu este cazul acestei spețe și nici lipsa de claritate a considerentelor deciziei de recurs nu justifică anularea ei, prin procedura contestației în anulare, în principiu în calea extraordinară a contestației în anulare nerealizându-se un control judiciar asupra unei judecăți anterioare.
Așa fiind, în raport de toate considerente ce preced și cum motivele invocate în prezenta contestație în anulare nu sunt întemeiate, în temeiul dispozițiilor art. precitate, Curtea o va respinge ca atare, întrucât această cale extraordinară de ataca nu poate constitui un mijloc de reformare a unei hotărâri date în recurs, deoarece instanța este ținută să verifice numai dacă există vreunul din motivele limitativ prevăzute de lege, mai sus indicate, și nu poate să examineze justețea soluției pronunțată în cauză, legiuitorul neurmărind să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, sub motivul greșitei stabiliri a stării de fapt și a unei eronate aprecieri a probelor administrate.
În consecință, Curtea va respinge prezenta contestație în anulare, nici una din susținerile contestatoarelor nefiind întemeiate.
De asemenea, raportat la art.318 Cod procedură civilă, contestatoarele nu arată care este greșeala materială săvârșită de către instanța de recurs și nici care sunt motivele recursului lor la care instanța de recurs nu a răspuns când le - a soluționat recursul, neputând fi găsită așadar, admisibilă prezenta contestație în anulare și fiind cazul respingerii ei ca atare, întrucât motivele contestației în anulare nu pot privi greșita apreciere a probelor sau aplicare a legii (care sunt motive de reformare a hotărârii, posibile doar în recurs), nemulțumirea contestatoarelor neputând în consecință să facă obiect de analiză în cadrul acestei căi extraordinare de atac, de retractare, bazată pe art. 318 Cod procedură civilă.
Curtea mai reține, că în raport de aceste prevederi legale - art. 318 Cod procedură civilă - care conțin motivele și condițiile de admisibilitate în principiu a unei contestații în anulare, prezenta contestație în anulare nu poate fi întemeiată pe nici una din condițiile prevăzute, expres și limitativ în acest texte legale, căci hotărârea de recurs, nu cuprinde nici o greșeală materială de fapt, involuntară, (care nu se confundă cu greșelile materiale, la care se referă art.281 Cod procedură civilă,și care pot fi îndreptate din oficiu sau în urma unei simple cereri) și de asemenea instanța de recurs nu a omis din greșeală să verifice nici unul din motivele de modificare sau de casare, singura soluție juridică legală ce se impune în dosar fiind aceea de respingere a acestei contestații în anulare de față.
Deși intimații - prin mandatar - au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu sunt dovedite și justificate prin nici un act depus în dosarul de față, motiv pentru care nu se pot acorda, în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de mandatarul - în reprezentarea contestatoarelor și - împotriva deciziei civile de recurs nr.277 din 19.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. TP /7.12.2009
Dact. NF/ 7.12.2009
Ex.2
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
