Obligație de a face. Decizia 1137/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1137/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul de către pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 183 din 15.04.2009, pronunțată de către Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați C și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâții recurenți avocat iar pentru reclamanții intimați avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți avocat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr. 183 din 15.04.2009 a Tribunalului Arad, respingerea apelului reclamanților intimați și menținerea ca legală și temeinică sentinței civile nr. 8766 pronunțată de Judecătoria Arad la data de 24.11.2008 în dosar nr-, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați avocat solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea deciziei civile pronunțată de Tribunalul Arad ca fiind temeinică și legală cu obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
rin sentința civilă nr.8766/24.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Arada respins acțiunea civilă formulată de reclamanții C și, împotriva pârâților și, pentru obligare la exprimarea acordului sau, în caz contrar, emiterea autorizației judecătorești, și a obligat pe reclamanți să plătească pârâților 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF nr.5527 Aradul, nr. top 81-84/11 cu titlu de ieșire din indiviziune, anterior cumpărare, situat în A,-,.2, iar pârâții sunt proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF nr.5526 Aradul, nr.top 81-84/1, cu titlu de cumpărare, situat în A,-, .l, reclamanții solicitându-le pârâților să-și dea consimțământul pentru lucrările de modificare la acoperiș în sensul stabilit prin certificatul de urbanism nr.2313/15.08.2008, emis de Primăria Municipiului
De asemenea a considerat că, pretențiile reclamanților, din cererea introductivă de instanță, sunt formulate cu ignorarea vădită a principiului libertății voinței juridice, apreciind că numai absența consimțământului pârâților la efectuarea lucrărilor în discuție, nu reprezintă automat un motiv suficient pentru ca, prin hotărâre judecătorească, instanța de judecată să se substituie voinței juridice a pârâților, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au învederat în concret, nu au dovedit în vreun fel și nici nu se relevă în cauză elemente care să conducă la concluzia neechivocă a exercitării abuzive de către pârâți a drepturilor lor, dimpotrivă, acțiunea a fost întemeiată în drept în principal pe dispoziții legale care justifică eventual o acțiune civilă în despăgubiri, iar nu una cu obiectul celei de față în obligația de a face.
Cu alte cuvinte, în măsura în care refuzul pârâților este unul abuziv și prejudiciabil reclamanților, aceștia au deschisă calea acțiunii în răspundere civilă delictuală contra pârâților, dacă sunt îndeplinite condițiile acestui tip de răspundere, însă, instanță n-a fost sesizată în acest sens.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că nici autoritatea administrativă îndreptățită să emită autorizația de construire nu poate fi ținută întrutotul de existența sau absența, consimțământului vecinului persoanei care cere autorizația respectivă, fiind, însă, neîndoielnic că refuzul nejustificat al emiterii unui atare act administrativ, poate fi cenzurat, în condițiile legii, de către instanța de contencios administrativ.
De altfel, prin apărările lor în fond, pârâții au subliniat că nu s-au prezentat pentru a-și da consimțământul în sensul solicitat de către reclamanți tocmai pentru că niciodată reclamanții nu le-au comunicat proiectul și nu puteau să-și dea consimțământul în absența acestuia nerezultând, în orice caz, reaua credință a pârâților sub acest aspect, și așa cum rezultă din lucrările dosarului reclamanții au și executat lucrările constând în supraînălțarea și modificarea formei șarpantei la corpul de clădire existent, realizarea unei înclinări din scânduri la partea superioară, precum și izolarea părții laterale dreapta a corpului de clădire cu polistiren expandat, fără v autorizație de construire, contrar prevederilor Legii nr.50/1991 republicată, cu modificările ulterioare motiv pentru care au și fost sancționați contravențional cu 1000 lei amendă, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.- din 27.10.2008, dispunându-se totodată și oprirea imediată a lucrărilor.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamanții C și, solicitând desființarea hotărârii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă acțiunea introductivă.
Reclamanții au considerat că prima instanță în mod greșit a reținut că nu poate să pronunțe o hotărâre judecătorească prin care se fie obligați intimații-pârâți să-și dea acordul solicitat prin certificatul de urbanism nr. 2313/15.08.2008 emis de Primarul Mun. A, sau in caz de refuz să dea o hotărâre judecătorească care să țină loc de acordul acestora, deoarece aceasta urma să reglementeze modul în care sunt respectate drepturile și obligațiile corelative lor, care decurg din relațiile de coproprietate și de vecinătate care existau între apelanți și intimați.
De asemenea, soluția primei instanțe de a respinge cererea apelanților pe considerentul că nu se poate substitui voinței juridice a intimaților-pârâți și astfel să-i oblige pe aceștia la exprimarea acordului sau să pronunțe o hotărâre judecătorească care să țină loc de acordul lor, sunt neîntemeiate față de dispozițiile legale arătate și potrivit scopului economic și social pentru care au fost create, a drepturilor și obligațiilor care decurg din raporturile juridice de coproprietate și vecinătate.
În mod greșit prima instanță a apreciat că exercitarea drepturilor de către pârâți nu a fost una abuzivă, deoarece potrivit legislației, abuzul de drept intervine atunci când dreptul subiectiv civil nu este exercitat cu bună-credință, este exercitat fără respectarea legii și moralei dincolo de limitele sale sau împotriva scopului lui economic sau social.
Apelanții au arătat că intimații nu au reclamat că prin construcțiile realizate de aceștia ar fi fost încălcate drepturile și interesele lor legitime, singura încălcare pretinsă, era aceea că, prin lucrarea creată de apelanți, le-ar fi putut încălca dreptul de proprietate prin creare unei servituți de vedere la acere aceștia nu ar fi consimțit. Această presupunere s-a dovedit însă a fi una nejustificată întrucât așa cum se poate observa și din proiectul lucrărilor pentru care solicită acordul, urmează a se respecta distanțele legale prevăzute de art. 612 Cod civil, situația în care nu se naște servitutea de vedere și nu se încalcă dreptul de proprietate al intimaților-pârâți.
Apelanții, au considerat că acțiunea introductivă întrunește și in prezent toate condițiile de admisibilitate a acesteia, și au capacitatea și calitatea i procesuală activă, afirmă un drept și anume dreptul de a dispune liber și neîngrădit de proprietatea lor, materializat prin dreptul de a construi, în condițiile legii speciale, fiind un drept recunoscut și ocrotiți de lege, exercitat cu bună credință, născut pentru a obține acordul intimaților pârâți în vederea obținerii autorizației de construire pentru a intra în legalitate, prin lucrările executate la apartamentul lor, așa cum rezultă și din nr. 30/2008, nu se afectează negativ structura de rezistență sau stabilitatea întregii clădiri și nici modul de folosire a apartamentului nr. 1 ce aparține intimaților-pârâți.
Prin întâmpinarea depusă, intimații-pârâți, au solicitat respingerea apelului ca nefondat, considerând că, apelanții au deturnat prin motivele de apel, obiectul cererii de chemare in judecată. Astfel prin primul motiv al apelului, sentința este criticată - sub aspectul reținerii greșite a împrejurării că nu au solicitat instanței să suplinească, prin hotărâre, voința pârâților în sensul ca aceasta să țină loc de consimțământul autentic la obținerea autorizației de construcție, dar adaugă, fără suport probator, faptul că, se motivează de instanța de fond împrejurarea că voința trebuie exprimată pentru stabilirea de raporturi juridice noi, ceea ce este total neconform cu spiritul și exprimarea concretă din considerentele hotărârii, având în vedere că se solicită obligarea pârâților la exprimarea acordului cerut de certificatul de urbanism sau in caz contrar, hotărârea să loc de acordul lor în vederea obținerii autorizației de construire.
Prin întâmpinare pârâții au considerat că acest petit al cererii, fundamentat, printre altele pe disp. art. 1073-1079 Cod civil, nu este incident în cauză întrucât între părți nu există raporturi de natură contractuală sau obligațională, în condițiile in care textele de lege invocate reglementează astfel de raporturi, ele fiind incluse în cap. VII, titlul 3 Cod civil, despre contracte sau convenții.
De asemenea, în ceea ce privește conduita abuzivă a intimaților-pârâți, în sensul nematerializării în act autentic a consimțământului la realizarea lucrărilor în construcție. O astfel de conduită nu a putut fi reținută de instanță întrucât reclamanții nu au făcut probe din care să rezulte tară echivoc un refuz nejustificat, la momentul promovării acțiunii lucrările fiind realizate sau în curs de realizare, ori actualmente o modificare a hotărârii și admiterii acțiunii ar determina obligarea intimaților de a consimți la legalizarea unei construcții realizate fără forme legale și care constituie un fapt ilicit pe care instanța nu îl poate valida.
Intimații au considerat că prima instanță a reținut corect că, dezideratul urmărit de reclamanți putea fi obținut prin promovarea unei acțiuni în răspundere delictuală, aceasta nu poate constitui motiv de apel, deoarece, chiar daca instanța de control judiciar ar aprecia că nu sunt pertinente observațiile instanței din considerentele hotărârii, înlăturarea acestora ar putea conduce prin ea însăși la modificarea hotărârii pentru că nu este posibilă legalizarea unei construcții realizată prin săvârșirea unor fapte contravenționale, oricum anterior promovării cererii de chemare în judecată.
În ce privește motivul de apel vizând reținerea din considerente a posibilității emiterii autorizației de construcție de către autoritatea administrativă fără acordul pârâților intimați, apreciază că acest motiv nu pot forma obiect al apelului întrucât instanța investită cu judecata nu este competenta și nu s-a cerut cenzurarea refuzului de emitere a autorizației fondat pe lipsa consimțământul pârâților intimați.
Tribunalul Arad prin decizia civilă nr. 183 din 15 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr- a admis apelul declarat de reclamanții C și împotriva sentinței civile nr. 8766/24.11.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul - pe care o schimbat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților și și a obligat pârâții să-și dea acordul cerut prin Certificatul de Urbanism nr. 2313/15.08.2008 emis de Primarul Municipiului A, iar în caz de refuz, hotărârea ține loc de acord al pârâților,în vederea obținerii autorizației de construire.
A obligat intimații să plătească apelanților suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Examinând hotărârea primei instanțe în baza motivelor de apel și din oficiu, în baza art.295 din Codul d e procedură civilă se va constata că starea de fapt nu este conformă probelor administrate, că prima instanță a făcut o greșită apreciere a acestor probe, o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 480,art.590 și urm. din Codul civil,art. 11, 12, din Legea nr. 230/2007, art.3 lit. a din Legea nr. 50/1991, republicată.
Din extrasul de carte funciară nr.5526 A, cu nr. top. 81-84/1 și Cartea Funciară nr.5527 A, cu nr. top. 81-84/11 rezultă că sunt înscrise în cartea funciară apartamentele cu nr. 1 proprietate pârâților și soția și apartamentul nr.2, proprietatea reclamanților C și soția. Prin natura construcției aceste apartamente au zid comun.
Potrivit art. 11, 12, din Legea nr.230/2007, proprietarul poate aduce îmbunătățiri sau modificări proprietății sale individuale, cu respectarea prevederilor1legale referitoare la autorizarea de către autoritatea publică locală a modificărilor constructive, fără a pune în pericol integritatea structurală a clădirii sau a altor proprietăți individuale.
Proprietarul nu poate schimba aspectul sau destinația proprietății comune fără a obține mai întâi acceptul coproprietarilor.
Dacă în regimul proprietății exclusive, proprietarul este îndreptățit să dispună absolut de lucrul său,în schimb,în cazul în care bunul sau o parte din el aparțin mai multor proprietari, ale căror drepturi nu sunt concretizate asupra unei părți materiale din bun, coproprietarul nu poate dispune decât de cota sa abstractă, fară a avea dreptul să transforme modul de folosință sau să îndeplinească acte de administrare, chiar în folosul comun, decât cu acordul tuturor coproprietarilor.
Orice act îndeplinit fără respectarea acestui principiu,reprezintă o știrbire a dreptului de proprietate a celorlalți.
Coroborând aceste dispoziții legale cu dispozițiile art. 590-599 din Codul civil se va reține că le revine coproprietarilor obligația de a nu face acte sau fapte juridice de natură să aducă atingere prerogativelor dreptului de proprietate exclusivă și de coproprietate,că refuzul pârâților de a-și da consimțământul în formă autentică, pentru eliberarea autorizației de construcție, în condițiile legii,pentru ca reclamanții să execute lucrări de modificări constructive la proprietatea exclusivă, cu respectarea dispozițiilor art. 590-599 din Codul civil,privind zidul comun, fără ca pârâții să facă dovada vătămării unui drept subiectiv sau interes legitim, este un refuz nejustificat, care poate fi suplinit printr-o hotărâre judecătorească.
primei instanțe, privind promovarea unor acțiuni în răspundere civilă delictuală sau de contencios administrativ împotriva refuzului eliberării autorizației de construcție aduc atingere principiului disponibilității,conferit reclamanților prin dispozițiile Codului d e procedură civilă și principiului liberului acces la justiție,conferit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, în baza art.296 pr.civ. Tribunalul Arada admis apelul, a schimbat sentința primei instanțe, în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților și și a obligat pe pârâți să-și dea acordul cerut prin Certificatul de Urbanism nr. 2313/15.08.2008 emis de Primarul Municipiului A, iar în caz de refuz, hotărârea va ține loc de acord al pârâților,în vederea obținerii autorizației de construire.
In baza art. 298 rap. la art. 275 din Codul d e procedură civilă au fost obligați intimații-pârâți să plătească apelanților reclamanți suma de 1500 lei, cheltuieli parțiale de judecată, în ambele instanțe, reprezentând taxe judiciare de timbru și onorarii pentru avocat.
Împotriva deciziei civile nr.183 din 15.04.2009, pronunțată de către Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs pârâții și
solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului declarat de către reclamanți deoarece aceștia au efectuat lucrări contrare disciplinei in construcții iar pârâții nu pot fi obligați să își dea consimțământul în legătură cu aspecte care sunt nelegale.
În drept au invocat motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prevăzut de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod pr.civilă se reține că acesta este fondat, în sensul celor ce se vor arăta mai jos.
Instanța de apel, prin hotărârea pronunțată a obligat pârâții să-și dea acordul în legătură cu executarea unor lucrări de construcții prin raportare la Certificatul de Urbanism nr. 2313 din 15.08.2008, deși pârâții s-au apărat în mod constant că nu le-a fost prezentat proiectul avizat de către autorități, pentru a avea convingerea că lucrările pretinse de către reclamanți respectă disciplina în construcții.
În aceste condiții, pârâții nu pot fi obligați la exprimarea unui consimțământ, în măsura în care apărările lor sunt formulate în cadrul legal determinat de normele juridice privind autorizarea executării lucrărilor și construcțiilor prevăzute în Legea 50/1991 republicată.
Față de cele arătate, va fi admis recursul declarat de către pârâți, va fi modificată decizia atacată și in rejudecarea apelului, va fi respins apelul declarat de către reclamanții și împotriva sentinței civile nr.8766 din 24.11.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Conform prevederilor art. 274 Cod pr.civilă vor fi obligați intimații reclamanți să plătească recurenților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul de către pârâții și, împotriva deciziei civile nr.183 din 15.04.2009, pronunțată de către Tribunalul Arad în dosar nr-.
Modifică decizia atacată și rejudecând, respinge apelul declarat de către reclamanții C și, împotriva sentinței civile nr. 8766 din 24.11.2008, pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Obligă intimații reclamanți să plătească recurenților suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LL/ 11.12.2009
Dact. NF/ 11.12.2009
Ex.
Tribunalul Arad Președinte ,
Judecător .
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
