Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 1125/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1125/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcărița
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel 506/A/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Primăria municipiului T, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și Ministerul Finanțelor B, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții recurenți, iar pentru pârâta intimată Primăria municipiului T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâții intimați, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și Ministerul Finanțelor
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin registratura instanței reclamanții recurenți au depus note de ședință la dosar.
Nemaifiind formulate alte cereri și probe de administrat instanța acordă cuvântul părților asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
A,
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin sentinta civila nr.11708 din 29.09.2008, Judecatoria Tar espins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor invocata de paratul Municipiul T si Consiliul Local al Municipiului T; a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul R prin Ministerul Finantelor Publice; a admis actiunea formulata de reclamantii si in contradictoriu cu paratii Municipiul T si Consiliul Local al Municipiului T si Primarul Municipiului T, Statul R prin Ministerul Finantelor Publice reprezentat prin T; a constatat nulitatea absoluta, partiala a Dispozitiei nr.953/28.08.2002 emisa de Primaria Municipiului T in ceea ce priveste restituirea in natura a suprafetei de 142/281 mp, teren inscris in CF nr.11364 nr.top 21147 T si a gradinii in suprafata de 346 mp inscrisa in CF nr. 11364 nr.top 21146 catre si a obligat paratii sa plateasca in solidar reclamantilor suma de 10,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, judecatoria, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocata de paratul Municipiul T si Consiliul Local al Municipiului T, a respins-o ca neîntemeiata cata vreme acțiunea are ca obiect nulitatea absoluta parțiala a Dispoziției nr.953/28.08.2002 emisa de Primarul Mun.T in raport cu care reclamanții sunt terțe persoane, calitate ce nu a fost contestata nici de prima instanța si nici de către parați.
Având in vedere ca reclamanților le este aplicabila o procedura de drept comun in cadrul căreia constatarea nulității absolute poate fi invocata de orice persoana interesata, motiv pentru care nici reclamanților nu li se poate refuza dreptul lor la un exercițiu procesual in cadrul unei astfel de proceduri.
Instanta de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice invocata de parat prin intampinare in dosar nr- ca nefiind intemeiata cata vreme s-a constatat ca de pe urma defunctului nu au rămas sot supraviețuitor sau rude apropiate cu vocație succesorala care sa dispună prin testament de averea sa si nici nu s-a făcut dovada ca ar fi vreun succesor care sa fi acceptat succesiunea in termenul de opțiune succesorala.
In aceasta situație, statul este cel care isi valorifica dreptul sau la succesiunea vacanta in cazul de pe cale de acțiune in instanța, daca bunul succesoral se afla in posesia altuia.
Astfel, conform OG nr.l28/1998 aprobat prin Legea nr.88/1999 si modificata prin OG nr.37/2003 Judecatoria Timișoara a retinut ca Statul R prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuala pasiva in calitate de succesor vacant al defunctului.
In ceea ce privește fondul cauzei,prima instanța a retinut ca prin contractul de vanzare-cumparare nr.l2384/25.03.1997, numita a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in T,-, compus din: o camera de locuit in suprafața de 39,54 mp, bucătărie si veranda, in temeiul Legii nr. 112/1995, locuința fiind ocupata de cumpărătoare in baza contractului de inchiriere nr.72/29.11.1991.
Intrucât pentru inscrierea in CF a contractului de vanzare-cumparare era necesara apartamentarea, imobilul a fost inscris in CF nr.l 1364 T si transcris ulterior, ca efect al apartamentarii lui in doua apartamente in CF col. nr.l 17047 T, nr. top 21147, respectiv apartament, nr.l cu 50,37% parti comune si 142/281 mp teren in folosința proprietar Statul R si. nr.2 cu 49,63% parii comune si 139/281 mp teren in folosința, proprietara asupra construcției prin cumpărare conform Legii nr.l 12/1995.
Reclamanții, in calitate de moștenitori testamentari ai defunctei, conform Certificatului de moștenitor nr.32/26.04.2001 autentificat la BNP au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus descris, inscriindu-si dreptul in calitate de legatari in cota de parte fiecare in CF ind. nr. -
A mai retinut Judecatoria Timișoara ca prin Decizia nr.l653/16.05.1984 emisa de Biroul Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al jud.T, imobilul in litigiu (construcții si teren in suprafața de 637 mp, din care 356 mp gradina si 281 mp casa si C), proprietatea numiților si, a trecut in proprietatea Statului, iar proprietarilor li s-a aprobat plata sumei de 11.241 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor si a terenului trecute in proprietatea Statului R, in temeiul Legii nr.4/1973, Legii nr.58/1974 si Legii nr.59/1974.
Imobilul a trecut in proprietatea Statului intrucat numiții si au posedat in T doua imobile, fara sa fie instrainate una dintre ele in termenul prev. de art.52 din Legea nr.4/1973.
Analizând insa CF nr.l 1364 T colectiv instanta de fond a retinut ca imobilul a fost preluat de către Statul R care si-a inscris dreptul de proprietate asupra acestuia in 1984 in baza Decretului nr.223/1974, care prevedea dobândirea de terenuri de către Stat aparținând persoanelor care, având domiciliul in Republica România, părăseau definitiv tara.
Prin Dispoziția nr.953/28.08.2002 privind cererea pentru restituire in natura a imobilului situat in T,- si gradina aferenta in suprafața de 356 mp, s-a aprobat restituirea in natura a. nr.l către in calitate de unic moștenitor si fost proprietar al intregului imobil din-, cu 50,37% parti comune si 142/281 mp. Terenul inscris in CF nr.l 1364 nr. top 21147 T si a grădinii in suprafața de 356 mp inscrisa in același imobil, a fost de asemenea restituit către.
Judecatoria Timișoaraa apreciat ca fostul proprietar al terenului trecut in proprietatea Statului, conform Legii nr.58/1974, nu are dreptul la masuri reparatorii in temeiul Legii nr.l0/2001 cata vreme regimul juridic al bunului este reglementat prin art.36 al Legii nr.l8/1991, in beneficiul cumpărătorului locuinței, iar nu in beneficiul vânzătorului, invocand in acest sesns o decizie de speta a ICCJ-Decizia civila nr.604/2004. De asemenea, in cazul terenurilor expropriate este posibila restituirea in baza Legii nr.l0/2001, daca nu au fost solicitate potrivit legilor fondului funciar, daca sunt indeplinite condițiile prevăzute de Normele Metodologice de aplicare unitara a Legii nr.l0/2001, aprobata prin HG nr.498/2003, date in aplicarea art. 8 din lege, astfel: " Restituirea in natura a terenurilor aflate in intravilanul localităților intra sub incidența procedurilor prevăzute de lege, daca terenul respectiv este disponibil (deci nu este ocupat de construcții ale terților ori pe terenul respectiv nu au fost puse efectiv in posesie in mod legal pana la apariția legii persoanele cărora li s-a constituit dreptul de proprietate in temeiul legilor anterioare).
Prima instanta a constatat astfel ca art.8 al.l din Legea nr.l0/2001 exclude de sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr.l8/1991 si Legea nr. 1/2000, aceasta norma având caracter general in raport cu disp. art.l 1 din reglementarea cu privire la regimul juridc al imobilelor preluate in mod abuziv, care se refera in mod expres la situația juridica a terenurilor situate in intravilanul localităților si care au devenit proprietate de stat prin expropriere. Astfel, terenul ce a făcut obiectul dispoziției contestate urmează regimul Legii nr. 58/1974, înseamnă că numitul avea dreptul numai cu privire la terenul aferent construcției, teren, de altfel, reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, și care, fiind exceptat de art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu putea face obiectul Dispoziției Primarului Mun. Pentru revendicarea restului terenului, numitul nu putea fi considerat ca persoana îndreptățită în înțelesul art. 3 lit. a din Legea nr. 10/2001 deoarece acesta nu a avut nicicând proprietatea acestui teren ce a trecut la stat, urmând regimul Legii nr. 58/1974, a retinut prima instanta.
de starea de fapt si de drept mai sus reținuta, Judecatoria Timișoaraa admis acțiunea reclamanților si a constatat nulitatea absoluta parțiala a dispoziției nr.953/28.08.2002 emisa de Primăria Municipiului T in ceea ce privește restituirea in natura a suprafeței de 142/281 mp, teren inscris in CF nr.l 1364 nr. top 21147 T si a grădinii in suprafața de 356 mp inscrisa in CF nr. 11364 T nr. top 21146 către.
Prima instanța nu mai analizat capetele de cerere având ca obiect constatarea nulitatii absolute parțiale a contractului de vanzare-cumparare nr.67/17.01.2003 si a autorizației de construire a gardului despărțitor din 20.05.2003 de precizarea de acțiune formulata de reclamanți (fila 39 din dosarul nr.4242/2005 al Tribunalului Timiș ) prin care acestia au mentionat ca obiectul acțiunii este doar constatarea nulității absolute a dispoziției nr.953/28.08.2002 a Primarului Municipiului T, intelegand sa nu se mai judece cu paratul, urmând ca si constatarea nulității absolute a actelor subsecvente acestei dispoziții sa faca obiectul unui alt dosar.
Desi reclamanții au reiterat prin intermediul concluziilor scrise soluționarea capetelor de cerere având ca obiect constatare nulitate absoluta parțiala a contractului de vanzare-cumparare nr.67/17.01.2003 si a autorizației de construire a gardului despărțitor din 20.05.2003, acestea nu au mai fost analizate de catre Judecatoria Timișoara cata vreme instanța s-a dezinvestit de soluționarea cauzei care a rămas in pronunțare la data de 22.09.2008.
In temeiul disp. art.274 vazand culpa procesuala a paraților, au fost obligati aceștia sa plătească in solidar reclamanților suma de 10, 6 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând taxe judiciare avansate in dosarul nr. 16847/2005 al Judecătoriei Timișoara.
Impotriva acerstei sentințe civile au formulat apel apelantii-parati Primaria Municipiului T, Municipiul T prin Primar si Consiliul Local al Municipiului T, solicitand admiterea apelului, in principal desfiintarea sentintei civile apelate si trimiterea cauzei spre rejudecarea in fond a cauzei primei instante, iar in subsidiar schimbarea sentintei civile apelate in sensul respingerii cererii formulate de catre reclamanti, cu obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea apelului, apelantii au aratat ca solicita desfiintarea hotararii judecatoresti si trimiterea dosarului spre rejudecare in fond deoarece numita are calitate de succesor al paratului - decedat la 22.02.2004, instanta de judecata urmand a introduce in cauza pe in aceasta calitate.
Mai arata apelantii ca in mod eronat instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul-R prin Ministerul Finantelor Publice, retinand ca de pe urma defunctului nu au ramas sot supravietuitor sau rude apropiate cu vocatie succesorala care sa dispuna prin testament de averea sa, nefacandu-se dovada ca ar fi vreun succesor care sa fi acceptat succesiunea in termenul de optiune succesorala.
In urma notificarilor formulate de catre defunctul s-a format dosar administariv in baza Legii 10/2001, la care s-au depus inscrisurile necesare. Astfel, s-a constatat ca existenta la dosar a certificatului de mostenitor nr.149/06.07.2005, conform caruia de pe urma defunctilor si, unica mostenitoare este numita care a acceptat succesiunea la data de 02.07.2005, cu o cota de 1/1 parti, in aceasta calitate urmand a fi introdusa in cauza pentru ca sentinta ce se va pronunta sa-i fie opozabila, au aratat apelantii.
In ceea ce priveste solicitarea facuta in subsidiar, respectiv schimbarea sentintei civile in sensul respingerii cererii de chemare in judecata formulate de reclaamantii, apelantii au aratat ca in mod corect Comisia de aplicare a Legii 10/2001 a solutionat dosarul administrativ prin emiterea dispozitiei nr.953/28.08.2002, imobilul in speta situat in T,- facand obiectul acestui act normativ, deoarece preluarea in proprietatea statului s-a facut in temeiul Legii 4/1973. Imobilul in speta a trecut in proprietatea Statului R intrucat numitii si au posedat in T doua imobile, fara sa fie instrainate unul dintre acestea in temeiul prevazut de art.52 din Legea 4/1973.
Conform deciziei de preluare a imobilului nr.1653/16.05.1984, terenul in suprafata totala de 637 mp a trecut in proprietatea Statului R de la numitii si si s-a aprobat plata sumei de 11.241 lei reprezentand contravaloarea constructiilor si a terenului trecute in proprietatea Statului
Desi decizia de preluare a imobilului mentioneaza faptul ca paratii au primit despagubiri in suma de 11.241 lei, iar Dispozitia Primarului emisa in baza Legii 10/2001 a dispus restituirea in natuta a apartamentului nr.1 cu conditias rambursarii sumei mentiionata primita ca despagubire, la valoarea actualizata a sumei, instanta de judecata retine in mod gresit ca temei a preluarii imobilului Legea 58/1974.
Conform CF-ului nr.11364 T existent la dosarul administrativ intocmiz in baza Legioi 10/2001, rezulta faptul ca imobilul a fost preluat in baza Decretului nr.223/1974, mentiune rectificata, fiind consemnat ca temei al preluarii imobilul in faviarea Statului R si administrarea operativa a T, Legea nr.4/1973.
Apelul a fost motivat in drept pe dispozitiile art.282-298.
Impotriva aceleiasi sentințe civile a formulat apel si apelantul-parat Statul reprezentat prin Ministerul Finantelor Publice prin T, solicitand instantei schimbarea in totalitate a hotararii apelate in sensul constatarii ca bunul ramas de pe urma defunctului trece in proprietatea Statului R prin Ministerul Economiei si Finantelor in calitate de succesor vacant, mentinerea dispozitiei nr.953/2002 emisa de Primaria Municipiului T si respingerea actiunii reclamantilor ca fiind neintemeiata.
In motivarea apelului, paratul apelant arata ca trebuie avute in vedere dispozitiile art.680 civ. care stipuleaza ca " in lipsa de mostenitori legali sau testamentari bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului, precum si de dispozitiile art.477 civ. care arata ca " toate averile vacante si fara stapani si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public.
de aceste considerente, apelanta a apreciat ca Statul R prin Ministerul FInantelor este cel care isi valorifica dreptul in calitate de succesor vacant al paratului si ca, avand in vedere motivele in baza carora a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Economiei si FInantelor, Judecatoria T trebuia sa constate prin hotarare ca bunul ramas ca urmare a decesului lui trece in proprietatea statului in calitate de succesor vacant.
Pe fondul cauzei, apelantul-parat a considerat ca cererea de chemare in judecata a reclamantilor este neintemeiata avand in vedere ca potrivit prevederilor art.9 din Legea 112/1995 "chiriasii titluari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut de art.14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului". Urmare a cumpararii apartamentului nr.2 din litigiu, fostii chiriasi au dobandit dreptul de proprietate in cota parte asupra terenului aferent constructiei insa nu si un drept de proprietate in cota parte asupra gradinii.
Apelul a fost motivat in drept pe dispozitiile art.282 si urm.
Pârâtul-inimat formulat intampinare, aratand ca este de acord cu aspectele mentionate in apelul declarat de Primaria Municipiului T, Municipiul T -prin Primar- si Consiliul Local al municipiului
In motivarea intampinarii, intimatul a aratat totodata ca domniei sale nu i-a fost comunicată hotararea primei instante si ca aceasta a solutionat procesul fara o corecta indeplinire a procedurii de citare cu domnia sa, apreciind ca ar fi trebuit sa fie citat, in cazul in care nu a fost scos din cauza ca urmare a cererii formulate chiar de catre reclamanti, pentru a-.si face apararile; de asemenea, intimatul a aratat ca procedura nu a fost legal indeplinita nici de celelalte parti, in speta si Primaria Municipiului T si
Intimatii-reclamanti au invocat exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.149 si 155 ind.1, OUG 137/2008, OUG 50/2005, OUG 154/2007 si ale Legii 127/2008, solicitand sesizarea Curtii Constitutionale cu aceasta.
La termenul de judecata din 15.05.2009, Tribunalul Tar espins cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia invocata, in temeiul art.29 al.1 din Legea 47/1992, apreciind ca dispozitiile a caror neconstitutionalitate a fost invocata nu au legatura cu solutionarea in fond a cauzei.
Urmare a indicarii de catre apelantii Municipiul T prin Primar, si Primaria Municipiului T, in calitate de mostenitor al defunctului-parat a numitei, potrivit certificatului de mostenitor 149/06.07.2005 eliberat de Biroul Notarial - invocat de catre aceiasi apelanti, Tribunalul Timișa dispus citarea acesteia in cauza.
Prezentandu-se in instantei, doamna a invederat ca certificatul de mostenitor invocat de catre apelanti sub numarul de mai sus a fost anulat prin hotarare judecatoreasca irevocabila, calitatea de unic mostenitor al defunctului revenind numitului, aspecte confirmate in totalitate de sentinta civila 2637/15.03.2007, pronuntata de Judecatoria T, irevocabila, atasata la filele 68-70 apel. Ca urmare, a fost citat in instantei de apel in calitate de mostenitor al defunctului, domnul.
In apel nu au fost solicitate si administrate probe noi.
Prin concluziile scrise depuse cu prilejul amanarii pronuntarii, reclamantii-intimati au invocat exceptia nulitatii apelurilor pe motiv ca aceste apeluri nu au vizat si incheierea de amanare a pronunțării din 22.09.2008, facand trimitere la dispozitiile art.287/1/2, 282/2 si 287/1/2 De asemenea, intimatii au aratat ca doar Primarul Municipiului Tad eclarat recurs impotriva deciziei civile 104/11.02.2007 a Curtii de Apel T, recurs care a fost respins ca nefondat de catre; in consecinta, Primaria Municipiului T, si T, neatacand cu recurs decizia 104/2007 a Curtii de Aperl T, nu pot ataca sentinta civila 11708/2008 cu apel. Totodata, reclamantii-intimati au criticat si dezmembrarea CF nr.11364, aratand ca aceasta s-a facut in mod nelegal de catre Primaria Municipiului
Prin decizia civilă de apel nr. 506/A/ 29 mai 2009, pronunțată în dosar bnr- Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge excepția nulității cererilor de apel, respinge apelul declarat de apelantul-parat Statul R prin Ministerul Economiei si Finantelor, reprezentat de T, impotriva sentintei civile nr.11708 din 29.09.2008, pronuntata de Judecatoria in dosarul nr-, in contradictoriu cu intimatii-reclamanti si, si cu intimatii-parati (mostenitor al intimatului ), si Primaria Municipiului Admite apelul declarat de Primaria Municipiului T prin Primar si impotriva aceleaisi hotarari.
Schimba in parte hotararea apelata.
Admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul R prin Ministerul Economiei si Finantelor (Ministerul Finantelor Publice).
Respinge cererea de chemare in judecata formulata de reclamantii si impotriva paratului Statul R prin Ministerul Economiei si Finantelor (Ministerul Finantelor Publice) pentru lipsa calitatii procesuale pasive a acestui parat.
Respinge cererea de chemare in judecata formulata de aceiasi reclamanti impotriva paratilor (mostenitor al paratului ) si Primaria Municipiului
Respinge cererea reclamantilor privind obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata in prima instanta.
Mentine dispozitiile sentintei apelate privind respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor.
Respinge cererile apelantilor privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel, deliberând prioritar asupra exceptiei nulitatii cererilor de apel, in conformitatre cu dispozitiile art.137 al.1, Tribunalul Timiș retine ca, potrivit art.282 al.2, invocat de catre intimati in sustinerea acestei exceptii, impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat o data cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.
Legea nu impune deci obligativitatea de a fi apelate si aceste incheieri premergatoare, ci stabileste doar ca, in cazul in care se invoca unele critici cu privire la acestea, ele pot fi aduse in discutie doar odata cu apelul declarat impotriva fondului. Or, in speta, intrucat niciunul dintre apelanti nu a inteles sa aduca vreo critica incheierii de sedinta din 22.09.2008 a Judecatoriei T, prin care s-a dispus amanarea pronuntarii, nu se impunea ca cererile de apel sa faca referire si la aceasta incheiere, incheierea nefiind apelata.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art.137 al.1, Tribunalul Timiș va respinge exceptia nulitatii cererilor de apel.
Deliberand asupra apelurilor, atat prin prisma motivelor invocate, cat si din perspectiva art.295, Tribunalul Timiș în ce priveste apelul declarat de apelantul-parat Statul R prin Ministerul Economiei si Finantelor, reprezentat de T, apreciaza ca acesta este nefondat.
Instanta de apel nu poate schimba sentinta apelata in sensul de a constata ca mostenirea defunctului revine prin Ministerul Economiei si Finantelor in calitate de succesor vacant cata vreme, prin sentinta civila 2634/2007 a Judecatoriei T, irevocabila, s-a stabilit ca dupa acest defunct a ramas ca mostenitor numitul, succesiunea nefiind una vacanta. Pentru aceleasi considerente Statul R prin Ministerul Economiei si Finantelor (Ministerul Finantelor Publice) nu are calitate procesuala pasiva in cauza, fiind chemat in judecata ca prezumtiv dobanditor al succesiunii vacante.
Asftel fiind, in temeiul art.296, se impune admiterea apelului declarat de Primaria Municipiului T, Municipiul T prin Primar si Consiliul Local al municipiului impotriva aceleiasi hotarari si schimbarea in parte a hotararii apelate, urmand a fi admisa, potrivit art.137 al.1 raportat la art.680 civ. exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Statul R prin Ministerul Economiei si Finantelor (Ministerul Finantelor Publice) si a fi respinsa cererea de chemare in judecata formulata impotriva acestui parat pentru lipsa calitatii sale procesuale pasive.
Hotararea primei instate va fi de asemenea schimbata si in ceea ce priveste solutia data cererii de chemare in judecata impotriva paratilor (prin mostenitor ) si Primaria Municipiului T, in sensul respingerii sale pentru considerentele care vor fi expuse in continuare:
Deși au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a dispoziției 953/28.08.2002 emisă de Primarul Municipiului T prin care s-a dispus restituirea în natură a apartamentului 1 din imobilul situat în T-, cu 50,37 % pci și 142/281 mp teren și a grădinii în suprafață de 356 mp către, fostul proprietar al imobilului preluat de Statul Român, invocând ca motiv al nulității absolute frauda la lege, reclamanții, în afara faptului că nu au precizat în ce constă această fraudă la lege, nu au dovedit o astfel de fraudare a legii. Domniilor lor și-au exprimat doar nemulțumirea față de faptul că, urmare a emiterii dispoziției contestate în forma arătată nu mai pot dobândi un drept de proprietate asupra terenului restituit în natură fostului proprietar și apoi înstrăinat prin contract de vânzare - cumpărare domnului și soției ( filele 19 -20 din dosarul 16847/2004 al Judecătoriei Timișoara ), teren cu privire la care, în accepțiunea domniilor lor, legea le dă dreptul de a-l dobândi în proprietate.
Astfel fiind, și având în vedere că nici instanța nu a putut identifica în speță vreo situație de fraudare a legii, cererea formulată este neîntemeiată.
Pe de altă parte, reclamanții și nici nu au un interes a solicita constatarea nulității absolute a dispoziție criticate, lipsa de interes a domniilor lor decurgând din aceea că, pe de o parte, dreptul de proprietate al domniilor lor asupra apartamentului nr. 2, pretins dobândit cu titlu de moștenire după defuncta ( aceasta din urmă cumpărând apartamentul în baza Legii 112/1995) nu a fost încălcat, iar, pe de altă parte, susținerile că li s-ar cuveni și terenul restituit fostului proprietar sau o cotă din acesta nu au temei legal, câtă vreme fostului proprietar i-a fost restituit doar terenul aferent apartamentului nr.1 și grădina, aceste porțiuni de teren restituite necircumscriindu-se noțiunii de teren aferent al apartamentului reclamanților. În plus, lipsa interesului născut și actual al reclamanților derivă și din faptul că aceștia nu au o acțiune în constatarea nulității sau anularea contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu privire la acest teren de către și soții și, reclamanții renunțând la judecarea capătului de cerere privind nulitatea absolută a acestor contracte; or, chiar o eventuală constatare a nulității dispoziției contestate nu conferă reclamanților vreun drept ori vreun folos practic în cadrul acțiunii de față.
Cât privește cererea reclamanților vizând obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță, în temeiul art. 274 alin. 1.proc.civ. aceasta va fi respinsă, reclamanții aflându-se în culpă procesuală.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței apelate vizând respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, tribunalul apreciind că aceștia având calitatea de terți față de dispoziția criticată, o pot contesta pe calea unei acțiuni de drept comun privind constatarea nulității.
În temeiul aceluiași articol 274 alin. 1.proc.civ. vor fi respinse cererile apelanților privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, motivat de asemenea de culpa procesuală în care se află inițiatorii apelului.
Cât privește celelalte aspecte invocate de reclamanții - intimați conform cărora, câtă vreme împotriva deciziei civile nr. 104/2007 Curții de Apel Timișoara a declarat recurs doar Primarul Municipiului T, iar nu și Primăria Municipiului T, și DGFP T, aceștia din urmă nu mai pot apela sentința civilă 11708/2008 a Judecătoriei Timișoara întrucât apelul nu poate fi exercitat "omisso medio", acestea sunt de asemenea apreciate ca neîntemeiate.
Pentru formarea acestei convingeri, Tribunalul Timișa avut în vedere în primul rând faptul că decizia civilă 104/2007 Curții de Apel Timișoara a fost pronunțată într-un prim ciclu procesual, finalizat prin decizia 6263/2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel încât, în urma desființării cu trimitere și reluării judecății în primă instanță toate părțile au dreptul de a promova căile legale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în noua judecată, iar mai apoi faptul că recursul promovat de către Primarul Municipiului T împotriva deciziei civile 104/2007 Curții de Apel Timișoara a criticat o soluție prin care a fost admis apelul împotriva sentinței civile 2835/2006 a Tribunalului Timiș și, reținându-se necompetența Tribunalului Timiș în soluționarea în primă instanță a pricinii, a fost anulată această sentință și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara. Astfel fiind, nu se poate reține faptul că Municipiul T prin Primar, Primăria Municipiului T și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de DGFP T nu pot declara apel împotriva sentinței civile 11708/29.09.2008 a Judecătoriei Timișoara.
Cât privește aspectele invocate de pârâtul legate de pretinsa necitare a domniei sale în fața primei instanțe și de neîndeplinire a lealei proceduri de citare cu o parte din restul pârâților, tribunalul reține că, potrivit art. 105 alin. 2.proc.civ. actele de procedură îndeplinite cu neîndeplinirea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. iar pe de altă parte, conform art. 108 alin 2 și 3.proc.civ. nulitățile care nu au caracter de ordine publică se declară numai după cererea părții care are interes să le invoce, neregularitatea actelor de procedură acoperindu-se dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Or, pârâtul nu a suferit vreo vătămare chiar în eventualitatea nelegalei sale citări în fața primei instanțe, câtă vreme reclamanții au renunțat la judecata împotriva domniei sale. Pe de altă parte, nelegala citare a restului părților poate fi invocată doar de către aceștia.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs în termen legal, reclamanții și, solicitând desființarea ei menținând în vigoare sentința civilă nr. 11708/ 29.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosar nr-, invocând în drept art. 304 pct. 1,4,5-9 Cod procedură civilă și motivând în esență că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate și că a comis un exces de putere, trecând peste limitele sesizării, încheierea din 22.09.2008 a Judecătoriei Timișoara nefiind apelată, iar decizia atacată neavând fundament legal.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că prezentul recurs al reclamanților de mai sus este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost admis apelul declarat de Primăria municipiului T - prin Primar - și Consiliul Local al municipiului T, în sensul schimbării în parte a sentinței apelate, prin respingerea acțiunii reclamanților față de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor B. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât și totodată și prin respingerea acțiunii acelorași reclamanți față de pârâții (ca moștenitor al pârâtului decedat, ) și Primăria municipiului în modul arătat.
Într-adevăr examinându-se cauza sub toate aspectele invocate în recurs, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, precitate, când schimbat în parte sentința civilă apelată a primei instanțe, în sensul celor ce preced, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al.2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâtului Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B - reprezentat de Direcția generală a Finanțelor Publice a Județului T și admis apelul declarat de pârâții Primăria municipiului T - prin Primar - și Consiliul Local al municipiului T, în sensul sus - menționat, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite în întregime și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recursa, nefiind întemeiate.
Astfel, în dosar este dovedit că instanța de apel s-a pronunțat prin încheierea din 15.05.2009 asupra sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate /91 dosar apel), în sensul respingerii ei, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin.1 din Legea nr. 47/1992, apreciind - just - că dispozițiile a căror neconstituționalitate a fost invocată (art.149,155/1 Cod procedură civilă, OUG nr. 137/2008, OUG nr. 50/2005, OUG nr. 154/2007 și ale legii nr. 127/2008) nu au nici un fel de legătură și relevanță juridică cu soluționarea cauzei, în fond, necomițând în acest fel nici un fel de exces de putere și pronunțându-se numai în limitele investirii sale.
Cât privește critica formulată în recurs vizând aspectul că încheierea de amânarea pronunțării cauzei, din 22.09.2008 nu a fost corelată ca și critica referitoare la faptul că hotărârea recurată nu ar avea fundament legal, Curtea nu le poate găsi întemeiate, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art.282 alin.2 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare - precum în speță - nu se poate face apel decât o dată cu fondul cauzei, ceea ce în speță nu este cazul, câtă vreme nici unul dintre apelanții de mai sus nu au înțeles să aducă vreo critică referitoare la această încheiere de amânarea pronunțării.
Prin urmare, Curtea constată că motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct.1 și 4 Cod procedură civilă nu sunt întemeiate, deoarece instanța de apel a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale din doi judecători și aceeași instanță de apel nu și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, ci dimpotrivă, dând dovadă de rolul activ impus de dispozițiile art. 129 al.5 și 6 și art.130 Cod procedură civilă hotărât numai supra obiectului cererii deduse prezentei judecăți, după cum, prin decizia civilă dată, nu a încălcat sub nici un aspect, formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 al.2 Cod procedură civilă, așa cum s-a redat mai sus, încât nici motivul de recurs invocat prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod pr.civilă nu este fondat.
De asemenea, pentru aceleași motive expuse în considerentele ce preced, Curtea stabilește că instanța de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut și nici ceea ce nu s-a cerut, iar hotărârea instanței de apel, cuprinde toate motivele legale pe care se sprijină, care nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura pricinii, după cum tot așa instanța de apel nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și nu a schimbat, în nici un fel, natura și înțelesul lămurit al acestuia, și de aceea și pentru toate motivele sus - expuse, Curtea consideră că motivele de recurs invocate, prevăzute de art. 304 pct.6,7,8 și 9 Cod procedură civilă, nu pot fi găsite întemeiate, deoarece hotărârea pronunțată de instanța de apel nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
De fapt, Curtea constată că recurenții s-au mărginit să înșiruie și să indice doar formal și generic aceste motive de recurs, fără a face referințe precise cu privire la aspectele de nelegalitate ale deciziei civile de apel recurate, care motive nu au fost însă susținute și dezvoltate cu o argumentare concretă și detailată și cu - fundamentare separată și la obiect, precisă, contrar dispozițiilor art. 302/1 al.1 pct. 3, care prevede clar că cererea de recurs trebuie să cuprinsă - sub sancțiunea nulității - printre alte mențiuni și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, dar recurenții nu s-au conformat acestor dispoziții legale.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al reclamanților de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosar și cu respectarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil și căruia îi este specific, în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză nici unui dintre motivele recursului, invocate, prevăzute de art. 304 pct. 1, 4,5 -9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de C.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs, de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile de apel 506/A/29.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.TP/ 8.12.2009
Dact. NF/8.12.2009
Ex.
Tribunalul Președinte,
Judecător.
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Trandafir Purcărița, Lucian Lăpădat
