Anulare act. Decizia 143/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 143
Ședința publică de la 08 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 3: Andronic Adriana
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta Creștin după Comunitatea Nr. 1 și pe intimații și, având ca obiect anulare act împotriva deciziei numărul 913 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurenta Creștin după Comunitatea Nr. 1 și av. pentru intimații și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, recursul este insuficient timbrat.
Av. pentru recurentă depune chitanță taxă judiciară în valoare de 5 lei.
Instanța constată legal timbrat recursul și dă citire raportului asupra recursului din care rezultă că recursul este declarat în termen și motivat.
Apărătorul intimaților depune concluzii scrise și nemaifiind alte cereri de formulat se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul la dezbateri.
Av. pentru recurentă arată că recursul este întemeiat și motivat în concordanță cu legea iar motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Acțiunea inițială a vizat anularea unui proces-verbal emis de biserică prin care intimații erau excluși din rândul cultului, acțiune ce a adus atingere activității cultului.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 126 alin. 1 din Constituția României justiția se realizează prin intermediul instanțelor judecătorești dar acest text trebuie privit în corelație cu dispozițiile art. 29 din Constituție potrivit căruia cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia.
Conform art. 8 din Decretul Lege 177/1948 cultele religioase recunoscute pot avea organe pentru disciplinarea personalului din serviciul lor.
Potrivit dispozițiilor art. 15 din statutul Bisericii Creștin după măsurile disciplinare se aplică prin intermediul Sfatului de Frați.
Consideră că instanța de apel s-a subrogat acestor organe interne
Pentru aceste motive apărătorul recurentei pune concluzii în sensul admiterii recursului, desființării hotărârii pronunțate de instanța de apel și menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond. Solicită cheltuieli de judecată.
Av. pentru intimați solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de apel ca fiind temeinică și legală.
Apărătorul intimaților arată că dispozițiile legale invocate de recurentă nu pot fi aplicate în speța de față întrucât legea a apărut în 2006 și nu poate să privească fapte anterioare apariției acesteia potrivit principiului neretroactivității. Același principiu se aplică și în privința Statutului Bisericii Creștine după, statut recunoscut prin HG nr. 897/2008, deci cu mult după momentul faptei juridice supusă controlului.
Av. mai arată că nu există nici o dispoziție legală care să nu permită instanței să intervină într-un litigiu.
Dacă există o dispoziție expresă care judecă organele de conducere ale cultelor nu există o dispoziție legală care să interzică instanței să intervină dacă a fost investită cu o cerere.
Pentru toate aceste motive, apărătorul intimaților pune concluzii în sensul respingerii recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 6166 din 16.05.2008 a Judecătoriei Iașis - admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de către reclamanții G și, în contradictoriu cu pârâta Creștin după - Comunitatea 1 I ca inadmisibilă
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal din data de 7.05.2005 prin care s-a dispus excluderea și scoaterea reclamanților din evidențele bisericii și, drept consecință a acestei nulități, să se dispună repunerea părților în situația anterioară.
Instanța de fond s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârâtă deoarece competența instanțelor judecătorești, ca aptitudine recunoscută de lege organelor cu atribuții jurisdicționale de a soluționa mai multe pricini, nu se regăsește în cauză având în vedere respectarea cultelor religioase față de stat potrivit Constituției României, reclamanții putându-se adresa organelor apte să decidă în cadrul cultului.
Instanța de fond a apreciat că soluționarea acestei cereri a depășit normele de competență generală și ar declanșa un conflict între organele laice ale statului și cele religioase.
Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții G și.
Prin decizia civilă nr.913 din 17 decembrie 2008 Tribunalului Iași se admite apelul formulat de reclamanții G și împotriva hotărârii primei instanțe, pe care o desființează.
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate cât și în baza dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă reține că reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a procesului verbal încheiat la 7.05.2005 de Creștin după Comunitatea nr. 1 I prin care s-a hotărât, de către Sfatul de Frați, scoaterea din evidența Bisericii a reclamanților.
Din acest proces-verbal se reține că a avut intenția să o angajeze pe reclamanta pentru a face curățenie în clădirea Bisericii încheindu-se un contract de muncă în 4.12.2004 iar în următoarea zi reclamantul a solicitat modificarea acestui contract prin acordarea unui spor de vechime de 25% soției sale, în timpul negocierii asupra salariului, reclamanții exprimându-se nepoliticos și jignitor și amenințând cu inițierea unui litigiu de muncă, pe acest contract.
La 9.01.2005 reclamanta nu a dorit să presteze serviciu de curățenie aducând jigniri conducerii bisericii, astfel că Sfatul de Frați a constatat că reclamanții s-au abătut de la principiile biblice provocând tulburare în rândul membrilor acestei biserici.
Potrivit art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, "orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independenta și imparțială, instituită de lege".
Întrucât sancțiunea disciplinara a excluderii din evidența Bisericii Creștin după a reclamanților a luat naștere dintr-un conflict privind încheierea unui contract de muncă între reclamanta și, acest proces verbal de excludere nu trebuie privit ca un act ce iese din câmpul de aplicarea articolului 6 ci ca o contestație ce privește drepturi și obligații cu caracter civil și care pot fi aduse în fața unui organ care să asigure garanțiile cerute de articolul 6 din DO.
Potrivit Statutului Bisericilor Creștine după din România Sfatul de Frați este organul care aplică masuri disciplinare asupra unui membru al Bisericii care s-a făcut vinovat de trăire în păcat, abatere de la Mărturisirea de credință, dezbinare și alte cauze constatate de acesta.
În cazurile în care legea conferă autorităților putere discreționară în a decide, ne vom afla în fața unui drept din punctul de vedere al articolului 6. Aceasta întrucât, pe de o parte puterile conferite autorităților, în cazul acesta, religioasă, nu pot fi nelimitate iar pe de altă parte, accesul persoanelor în cauză la instanță va trebui asigurat tocmai pentru a verifica dacă autoritățile s-au menținut în limitele puterii lor discreționare (vezi cauza Pudas din 23 octombrie 1987).
A considera că această acțiune formulată de reclamanți este inadmisibilă, înseamnă a aduce încălcare principiului consacrat în art. 6 din Convenția europeana a drepturilor omului, excepția inadmisibilității fiind o excepție de procedură ce vizează posibilitatea titularului unui drept de a și-l valorificat n justiție.
Autonomia cultelor religioase față de stat consacrată de art. 29 din Constituția României, revizuita prin Legea 429 din 23 octombrie 2003, nu trebuie interpretată în sensul împiedicării părților la un proces echitabil, această autonomie referindu-se la organizarea internă, la administrarea bugetului.
Pentru aceste considerente, constatând ca excepția inadmisibilității a fost soluționată greșit, tribunalul va admite apelul, va desființa sentința și va respinge excepția invocată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Creștin după - Comunitatea 1 I, pentru următoarele motive:
- instanța de apel prin modul de soluționare a cauzei a încălcat legea și autonomia cultelor religioase conferită prin art.29 din Constituție.
Se susține că prin modul în care a fost soluționată excepția inadmisibilității instanța de apel a încălcat principiul autonomiei Bisericii, antepronunțându-se asupra fondului.
Calitatea de membru al unei biserici este onorifică și recunoscută de către organele sale de conducere și are la bază liberul consimțământ al persoanei care înțelege să adere la principiile consacrate de cultul respectiv. Nu este legală intervenția statului prin organele sale pentru a judeca unele sancțiuni disciplinare aplicate membrilor săi, inclusiv excluderea. Aceste sancțiuni se pot judeca și soluționa de către organele ierarhic superioare ale bisericii.
Este total greșită interpretarea dată de instanța de apel obiectului cauzei de față prin asimilarea cu un conflict de muncă, purtător de drepturi și obligații, și că acesta are la bază refuzul bisericii de a acorda un spor de vechime de 25% reclamantei, salariată la biserică.
- instanța de apel a depășit atribuțiile de competență ale puterii judecătorești, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, care cuprinde motive contradictorii față de natura pricinii, prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și aplicarea eronată a legii.
Recursul este fondat.
Instanța de apel a stabilit greșit situația de fapt dedusă judecății și astfel în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
Astfel instanța de apel atunci când a stabilit că acțiunea reclamanților este admisibilă a stabilit în mod greșit că acțiunea de față s-a născut dintr-un conflict de muncă, astfel că acțiunea reclamanților este admisibilă.
instanței de apel sunt eronate.
Din examinarea conținutului acțiunii rezultă că reclamanții s-au adresat instanței de judecată pentru a solicita anularea procesului verbal întocmit la data de 7.05.2005 de către Sfatul de Frați, prin care reclamanții au fost excluși din acest cult.
Este de principiu că acțiunea civilă urmărește apărarea, recunoașterea, conservarea unui drept civil recunoscut de o normă juridică civilă. Or în speță reclamanții nu au pretins încălcarea, ocrotirea, recunoașterea unui drept ci soluționarea unor conflicte de natură religioasă, ca o consecință a unor raporturi de ordin moral și religios.
Potrivit Constituției cultele religioase sunt autonome, libere să se organizeze potrivit statutului propriu, în condițiile legii.
Potrivit Statutului Bisericii Creștin după, sunt instituite anumite organisme care să aplice măsuri disciplinare în cazul încălcării propriilor doctrine atât la nivel zonal cât și la nivel național, reclamanții având posibilitatea parcurgerii procedurii stabilite prin statutul cultului religios la care au aderat în mod liber.
Atâta timp cât în cauză ne aflăm în situația unui conflict de natură principială, morală, religioasă, a cărui competență de soluționare revine exclusiv organelor interne ale cultului religios la care au aderat reclamanții, iar obiectul acțiunii nu îl constituie apărarea, ocrotirea sau conservarea unui drept, deoarece nu are ca bază un raport juridic, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Drept urmare se va admite recursul, se va modifica decizia instanței de apel în sensul respingerii apelului și păstrării sentinței primei instanțe.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Creștin după - Comunitatea 1 I, împotriva deciziei civile nr.913 din 17.12.2008 a Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot.
Respinge apelul formulat de reclamanții G și împotriva sentinței civile nr.6166 din 16.05.2008 a Judecătoriei Iași, pe care o păstrează.
Obligă intimații să plătească recurentei suma de 550 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
-
Judecătoria Iași:
-
04.2009/2 ex.-
Președinte:Gheorghiu ElenaJudecători:Gheorghiu Elena, Buliga Georgeta, Andronic Adriana
