Anulare act. Decizia 1917/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1917/2009-R
Ședința publică din 17 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Galeș Maria
- - -- judecător
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta pârâtă cu domiciliul în C N,-, -. 6,. 88, județul C, recurentele interveniente, toate cu domiciliul în,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în,-/C,. 8, județul B, împotriva deciziei civile nr. 634/A din data de 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-,prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.627/2004 pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosar nr.2597/2002, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul recurenților intervenienți, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din data de 06.02.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, intimatul reclamant personal, și reprezentanta acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 93 din data de 29.04.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt legal timbrate, fiind achitate taxele judiciare de timbru în sumă de 14,5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, după care:
Reprezentantul recurenților intervenienți învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
emaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurenților intervenienți, susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea deciziei și în urma judecării cauzei să fie respins apelul și păstrată în totalitate hotărârea instanței de fond, cu cheltuieli de judecată. În esență, solicită a se constata că, acțiunea de prestație tabulară, formulată în baza unei promisiuni de vânzare-cumpărare este o acțiune prescriptibilă, deoarece dreptul cumpărătorului de a solicita pronunțarea unei sentințe care să țină loc de act autentic, este un drept de creanță, fapt reținut și de către instanța de fond, ca atare, promisiunea de vânzare fiind încheiată în anul 1998, acțiunea s-a prescris până în anul 2002, când s-a înaintat acțiunea. Mai mult decât atât, precizează că, în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa bunei credințe în defavoarea intervenienților și -, în momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare, referitor la imobilul înscris în CF nr.1380 nr.top.199 de, în realitate însă, la data încheierii actului, vânzătoarea le-a prezentat terenul, declarând că acesta este în proprietatea sa, că nu este grevată de sarcini și procese și că nu există nici un risc de cumpărare a acestuia, la aceea dată, reclamantul nu avea înaintat nici un proces, acțiune pentru blocarea cărții funciare, sau notificare, care să-i fi înștiințat de pretențiile sale, astfel că în mod normal s-a înscris în contractul autentic formula fixată de notar -cunosc situația de fapt și de drept a terenului-, astfel, situația de fapt se referă la situarea sa, întinderea, vecinătățile, amplasamentul, fără să se fi pus în discuție că nu ar fi în posesia vânzătorului; situația de drept, faptul că vânzătoarea este proprietara, că terenul nu este scos din circuitul civil, nu este grevat de sarcini și procese; cumpăr pe riscul meu, este formula fixată de notar, referitor la evicțiunea care s-ar putea ivi ulterior, față de un terț care să invoce un drept sau pretenție, toate aceste elemente au arătat că buna credință nu era combătută cu un act sau fapt juridic, care să răstoarne această prezumție. În concluzie arată că, decizia atacată încalcă principiul autorității de lucru judecat, deoarece, printr-o sentință irevocabilă s-a consolidat dreptul recurenților de proprietate, prin obligarea reclamantului să le lase în deplină proprietate posesia acestui teren. Face trimitere la decizia nr.614/2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe care o va depune, în condițiile în care s-ar acorda un termen de pronunțare. În ceea ce privește recursul declarat de către pârâta, solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune ca nefondată și respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. În esență, precizează că, conform art.27 alin.4 din Legea nr.7/1996 republicată, dreptul la acțiune în prestație tabulară este imprescriptibil, astfel cum a arătat instanța de apel prin hotărârea atacată, atât vânzătoarea cât și cumpărătorii și - au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare atacat de reclamant. Pe fondul cauzei, solicită a se constata că, reclamantul a cumpărat imobilul în litigiu de la numita, prin antecontract de vânzare-cumpărare, în fața unei autorități publice, act ce a fost semnat și de fiica defunctei, însă după moartea mamei sale, a inclus în masa succesorală și terenul cumpărat de reclamant, teren pe care l-a și vândut apoi numiților și -. Din depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța de apel a reținut că terenul în litigiu se afla de mai multă vreme în folosința intimatului reclamant, iar dovada achitării prețului rezultă din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată, contract de vânzare-cumpărare, așa cum a reținut și instanța, iar din concluziile raportului de expertiză grafologică efectuat în cauză, reiese că acel contract de vânzare-cumpărare s-a încheiat între defuncta și intimatul reclamant, semnătura fiind a acesteia la rubrica vânzător, aspect față de care se impune respingerea recursurilor ca nefondate. Arată de asemenea că, în situație în care recurenții nu au fost de acord cu rezultatul expertizei grafologice, aveau posibilitatea să formuleze obiecțiuni sau să ceară o expertiză contrarie, însă aceștia, nu au formulat o asemenea cerere, astfel că rezultă că și-au însușit concluziile raportului de expertiză efectuat.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 627/2004 a Judecătoriei Beiușa fost respinsă acțiunea precizată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, și -, a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienții în interes propriu și - și în consecință a fost obligat reclamantul să lase intervenienților în deplină posesie și proprietate imobilul cu nr. top. 1380 înscris în CF nr. 199 S de; totodată a fost obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtei și a intervenienților suma de 4.434.739 ROL cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pretențiile reclamantului s-au bazat pe actul sub semnătură privată intitulat contract de vânzare cumpărare încheiat de acesta la data de 28 ianuarie 1998 cu vânzătoarea - în prezent decedată. Instanța de fond a reținut că martorii audiați în legătură cu încheierea convenției prezentată de reclamant nu au putut relata nici o împrejurare concretă pe baza căreia să se poată concluziona că ar fi avit loc o vânzare reală a imobilului în litigiu, susținerile reclamantului referitoare la raporturile existente între el și defunctă anterior momentului încheierii promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare nefiind în nici un fel probate. Mai mult, s-a reținut că nici în litigiul având ca obiect revendicare reclamantul nu a produs dovezi convingătoare cu privire la existența reală a convenției, după cum nu s-a făcut de către reclamant nici măcar dovada faptului că semnătura de pe înscrisul sub semnătură privată de care acesta se prevalează ar aparține pretinsei vânzătoare - în prezent decedată. Totodată, prima instanță a mai reținut că nu s-a făcut de către reclamant dovada achitării prețului imobilului, respectiv că suspiciunea legată de caracterul fictiv al actului pe care se bazează acțiunea reclamantului este întărită de de comportamentul pe care l-a avut acesta după presupusul moment al încheierii actului, în sensul că, deși avea posibilitatea să promoveze acțiunea în prestație tabulară în timpul vieții promitentei vânzătoare, nu a făcut acest lucru decât după ce a intervenit decesul acesteia.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea precizată a reclamantului prin care acesta a solicitat a se dispune anularea certificatului de moștenitor mr. 74/2002 eliberat de BNP, anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2410/2002 și pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract autentic de vânzare cumpărare pentru imobilul cu nr. top. 1380 din CF nr. 199 S de.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen și legal timbrat, apelantul solicitând admiterea pelului și schimbarea în totalitate a sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul de a se dispune anularea parțială și excluderea din certificatul de moștenitor nr. 78/2002 emis de BNP a imobilului cu nr. top. 1380 S de; a se constata nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2410/2002 de BNP și de a se pronunța o hotărâre care să șină loc de contract de vânzare cumpărare cu privire la același imobil; totodată reclamantul a solicitat a se dispune și rectificarea situației de carte funciară; cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.634/A din 19 decembrie 2008, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații, - și, decedat pe parcursul judecării apelului, în cauză fiind introduși moștenitorii acestuia: -, și -, împotriva Sentinței civile nr. 627/2004 a Judecătoriei Beiuș pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A admis în parte cererea principală formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, - și.
A constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP sub nr. 2410/2002 în ceea ce privește înstrăinarea imobilului cu nr. top 1380 înscris în CF nr. 199 S de.
A dispus rectificarea situației de carte funciară în sensul radierii inscripțiunilor de sub B 3,4 din CF nr. 199 S de.
A constatat că la data de 28 ianuarie 1998 între reclamantul în calitate de promitent cumpărător și antecesoarea pârâtei în calitate de promitentă vânzătoare s-a încheiat o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare având ca obiect înstrăinarea către reclamant a imobilului cu nr. top. 1380 înscris în CF nr. 199 S de, în schimbul unui preț de 3.000.000 ROL integral achitat, prezenta hotărâre urmând a ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
A dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului dobândit cu titlu de cumpărare.
A respins celelalte pretenții ale reclamantului.
A respins cererea de intervenție în interes propriu.
A înlăturat obligația reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată.
A obligat intimații să plătească în favoarea apelantului suma de 1742,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, cauza a parcurs un prim ciclu procesual în apel și recurs, ciclu procesual finalizat prin Decizia civilă nr. 979/2006-R a Curții de Apel Oradea prin care s-a dispus casarea hotărârii pronunțată de instanța de apel și trimiterea cauzei la această instanță în vederea rejudecării apelului, cu îndrumarea obligatorie pentru instanța de rejudecare de a proceda la efectuarea unei expertize grafologice prin care să se verifice dacă semnătura de pe actul de care se prevalează reclamantul a fost sau nu executată de către defuncta.
S-a mai reținut totodată că, la data de 28 ianuarie 1998, între reclamantul în calitate de promitent cumpărător și defuncta în calitate de promitentă vânzătoare, s-a încheiat antecontractul de vânzare cumpărare depus în copie la fila 4 dosar, antecontract prin care defuncta s-a obligat să-i înstrăineze reclamantului imobilul cu nr. top. 1380 înscris în CF nr. 199 S de în schimbul sumei de 3.000.000 ROL, preț cu privire la care se face mențiunea că a fost achitat integral anterior semnării înscrisului constatator al înțelegerii părților.
Întrucât moștenitoarea defunctei a contestat semnătura mamei sale aplicată pe înscrisul mai sus menționat, după reluarea judecății în apel, s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice care să verifice dacă semnătura aparține sau nu promitentei vânzătoare.
Conform concluziilor raportului de expertiză criminalistică, semnătura contestată de pârâta a fost executată de către mama sa - defuncta.
În consecință, tribunalul a reținut că în mod greșit instanța de fond a înlăturat înscrisul prezentat de reclamant cu motivarea că nu s-a probat faptul că semnătura ar aparține pretinsei vânzătoare.
De asemenea s-a constatat că eronată este și concluzia primei instanțe referitoare la neconcludența probelor testimoniale administrate în cauză, probe pe care, dimpotrivă, instanța de apel le-a apreciat a fi relevante în cauză în contextul în care toți martorii audiați, inclusiv cei propuși de pârâtă, au arătat că terenul în litigiu se află de mai multă vreme în folosința familiei reclamantului.
Totodată, instanța de apel a reținut că dovada achitării prețului rezultă din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată datat 28 ianuarie 1998, astfel că în mod greșit instanța de fond i-a imputat reclamantului faptul că nu a administrat probe suplimentare în dovedirea acestui aspect.
Reținând încheiată promisiunea sinalagmatică constatată prin înscrisul sub semnătură privată depus la fila 4 din dosarul de fond, instanța de apel a apreciat că reclamantul este îndreptățit să pretindă obligarea pârâtei în calitate de moștenitoare a promitentei vânzătoare la executarea obligațiilor asumate prin respectiva convenție de către antecesoarea sa.
Susținerea apelantului în sensul că prin încheierea antecontractului de vânzare cumpărare imobilul în litigiu a ieșit din patrimoniul defunctei și a intrat în patrimoniul său, a fost înlăturată ca nefondată de instanța de apel, reținându-se că ceea ce s-a transmis în patrimoniul reclamantului fiind un simplu drept de creanță, în temeiul căruia acesta are posibilitatea de a cere perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
Drept consecință, reținându-se că imobilul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare cumpărare se afla la momentul la care a intervenit decesul defunctei în patrimoniul acesteia, tribunalul a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 78/2002 emis de BNP.
În ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2410/2002 de BNP prin care pârâta a înstrăinat la data de 14.10.2002 imobilul cu nr. top 1380 în favoarea numiților și -, instanța de apel a reținut că la momentul încheierii acestui contract pârâta avea cunoștință de existența promisiunii sinalagmatice de vânzare cumpărare încheiată între reclamant și mama sa, întrucât aceasta fusese invocată de reclamant în litigiul având ca obiect revendicare, aspect ce rezultă din considerentele Sentinței civile nr. 1670/2002 a Judecătoriei Beiuș (filele 39-40 din dosarul de fond). Coroborând împrejurarea că imobilul în litigiu se află la momentul perfectării actului autentic în folosința familiei reclamantului, după cum au relatat martorii audiați în cauză, cu clauza inserată în contract prin care cumpărătorii și - arată expres că au cunoștință despre situația de fapt și de drept a terenului, înțelegând să cumpere pe riscul lor, instanța de apel a constatat că și ceilalți doi pârâți știau de pretențiile pe care reclamantul le avea cu privire la terenul în litigiu. Întrucât atât vânzătoarea cât și cumpărătorii și - au fost de rea credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare atacat de reclamant, instanța de apel a apreciat că se poate reține existența concursului la fraudă al celor două părți contractante, împrejurare în raport de care, văzând dispozițiile art. 966 și 968 Cod civil, a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2410/2002 de BNP în ceea ce privește înstrăinarea de către pârâta a imobilului cu nr. top. 1380 înscris în CF nr. 199 S de.
În temeiul art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 a dispus rectificarea situației de carte funciară în sensul radierii inscripțiunilor de sub B 3-4 din CF nr. 199 S de.
În calitate de moștenitor al defunctei, pârâta fiind ținută de executarea obligațiilor asumate până la momentul decesului de către defunctă, tribunalul, în temeiul art. 969 cod civil coroborat cu art. 5 aliniat 2 din Tilul X al Legiii nr. 247/2005 a constatat că la data de 28 ianuarie 1998 între reclamantul în calitate de promitent cumpărător și antecesoarea pârâtei în calitate de promitentă vânzătoare s-a încheiat o promisiune sinalagmatică de vânzare cumpărare având ca obiect înstrăinarea către reclamant a imobilului cu nr. top. 1380 înscris în CF nr. 199 S de, în schimbul unui preț de 3.000.000 ROL integral achitat, prezenta hotărâre urmând a ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare.
În temeiul art. 22 din Legea nr. 7 /1996 d dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantului dobândit cu titlu de cumpărare.
Ca urmare a desființării parțiale a contractului de vânzare cumpărare mai sus menționat, cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect revendicare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru ansamblul acestor considerente, reținându-se că soluția instanței de fond de respingere a cererii principale și de admitere a cererii de intevenție este greșită, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a admis apelul formulat de apelantul,a schimbat în parte Sentința civilă nr. 627/2004 a Judecătoriei Beiuș, în sensul admiterii în parte a cererii principale și respingerea cererii de intervenție.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, intimații au fost obligați să plătească în favoarea apelantului suma de 1742,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând sume avansate pentru plata taxelor de timbru și a onorariilor avocațiale în toate fazele procesuale.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâta și părțile interveniente.
Recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, casarea deciziei și, în urma rejudecării cauzei, să se dispună respingerea apelului și păstrarea hotărârii instanței de fond.
În motivarea recursului, sunt formulate următoarele critici:
-promisiunea de vânzare-cumpărare a fost încheiată în anul 1998, astfel că acțiunea s-a prescris în anul 2002, când s-a înaintat acțiunea;
- era grav suferindă de boala Parkinson încă din anul 1995 și cancer în stare malignă, ca atare ea nu putea semna direct actul, putând numai să aplice amprenta digitală pe act;
- a fost îngrijită în ultimii ani de viață de fiica recurentei, în mod mincinos intimatul pretinzând că el și familia lui a întreținut-o pe defuncta;
-prețul nu a fost achitat, în realitate terenul i-a fost predat intimatului cu titlu de folosință, conform sentinței civile nr.256/1997 a Judecătoriei Oradea.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.8, art.312 Cod procedură civilă.
Recurentele interveniente -, și -, au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și în urma rejudecării cauzei să se dispună respingerea apelului și păstrarea în întregime a sentinței instanței de fond.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele:
-acțiunea de prestație tabulară este o acțiune prescriptibilă, ca atare, promisiunea de vânzare-cumpărare fiind încheiată în anul 1998, acțiunea s-a prescris până în anul 2002, când s-a înaintat acțiunea;
-în mod greșit instanța de fond a reținut lipsa bunei-credințe în defavoarea intervenienților și -, în momentul încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.2410/2002, astfel, la data încheierii actului, vânzătoarea le-a prezentat terenul, declarând că acesta este în proprietatea ei, că nu este grevat de sarcini și procese, reclamantul neavând la acea dată înaintat nici un proces, acțiunea pentru blocarea cărții funciare sau notificare care să o fi înștiințat pe recurentă despre pretențiile sale, astfel că, în mod normal, s-a înscris în contractul autentic formula obligatorie fixată de notar, în sensul că recurenții cunosc situația de fapt și de drept a terenului;
-decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat, printr-o sentință irevocabilă consolidându-se dreptul de proprietate al recurenților prin obligarea reclamantului să le lase terenul în deplină proprietate și posesie.
În drept sunt invocate prevederile art.304 pct.8, art.312 Cod procedură civilă.
Intimatul, prin întâmpinare a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune ca nefondată, respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată, cu motivarea că potrivit art.27 alin.4 din Legea nr.7/1996 republicată, dreptul la acțiune în prestație tabulară este imprescriptibil, intimatul făcând trimitere totodată la concluziile raportului de expertiză grafologică efectuat în cauză, din care reiese că semnătura de pe contractul încheiat aparține defunctei.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
În primul rând, referitor la excepția privind prescripția dreptului la acțiune a reclamantului invocată de recurenta pârâtă și de recurenții intervenienți, este de reținut că excepția este nefondată în condițiile în care imobilul ce-a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare s-a aflat în posesia promitentului cumpărător în perioada posterioară încheierii actului încheiat la data de 28 ianuarie 1998 între, în calitate de promitent vânzător și, în calitate de promitent cumpărător.
Posesia reclamantului asupra imobilului litigios a fost exercitată neântrerupt și netulburată până în 27 iunie 2002 când a fost declanșat litigiul având ca obiect revendicare și despăgubiri pornit împotriva sa de către reclamanta -, dată ulterior căreia a început să curgă un nou termen de prescripție de trei ani, care nu era încă împlinit în momentul introducerii acțiunii din prezentul dosar, respectiv la 13 noiembrie 2002.
În atare situație, potrivit dispozițiilor art.16 din Decretul nr.167/1958 devine incident unul din cazurile de întrerupere a prescripției, și anume întreruperea cursului prescripției prin recunoașterea tacită a dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Cât privește susținerea recurentei pârâte în sensul că antecesoarea sa "nu putea semna direct actul", această afirmație este contrazisă de concluziile raportului de expertiză criminalistică nr.159 din 16 octombrie 2008 întocmit de Laboratorul Interjudețean T, concluzii potrivit cu care semnătura de la rubrica "vânzătoare" de pe înscrisul "Contract de vânzare-cumpărare" din 28.01.1998 a fost executată de titulara.
Nici susținerea recurenților intervenienți în sensul că prin decizia recurată s-ar încălca principiul autorității lucrului judecat, nu poate fi primită, având în vedere că, la data pronunțării sentinței civile nr. 167 din 3 septembrie 2002 Judecătoriei Beiuș, nu fusese încă valorificat actul prin care fosta proprietară a imobilului a promis vânzarea acestuia în favoarea lui, act a cărui validare s-a solicitat ulterior, odată cu declanșarea litigiului de față.
În același context, este de subliniat să posesia cumpărătorului s-a exercitat într-adevăr, până în anul intervenirii promisiunii de vânzare-cumpărare cu titlu de folosință în temeiul tranzacției consemnate în sentința civilă nr.256/1997 a Judecătoriei Beiuș, însă ulterior reclamantul din cauză a posedat terenul în baza înțelegerii încheiate cu proprietara acestuia, posesie care ființa și la data încheierii contractului autentic de vânzare-cumpărare nr.2410 din 14 octombrie 2002, prin care recurenta pârâtă a strămutat dreptul de proprietate în favoarea intervenienților și soția -, prin urmare aceștia aveau cunoștință de situația de fapt a terenului în cauză, înțelegând a-l cumpăra pe riscul lor, aspect consemnat și în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare.
Dată fiind situația anterior expusă, concluzia ce se desprinde este aceea că atât vânzătoarea cât și cumpărătorii au fost de rea-credință, prin urmare, în mod just, a reținut instanța de apel existența concursului de fraudă al celor două contractante, dispunând în raport de prevederile art.966 și 968 din Codul civil nulitatea absolută parțială a contractului autentificat sub nr.2410/2002 de Biroul Notarului Public cu privire la înstrăinarea imobilului cu nr.top. 1380 înscris în CF nr.199 S de.
Cât privește motivele invocate de recurenta prin actul intitulat "Dezvoltare a motivelor de recurs", înregistrat la instanță la data de 4.11.2009 (fila 42) este de subliniat că, dată fiind neinvocarea lor în cadrul cererii de recurs inițiale, depuse înăuntrul termenului de recurs în condițiile statornicite de art.303 alin.1 din Codul d e procedură civilă, acestea nu pot constitui obiect al cercetării instanței de recurs.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondate recursurile, decizia recurată fiind păstrată în totul.
Reținând culpa procesuală a recurentelor, -, și -, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs le va obliga să-i plătească părții intimate suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenta pârâtă cu domiciliul în C N,-, -. 6,. 88, județul C și de recurentele interveniente, toate cu domiciliul în,-/A, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în,-/C,. 8, județul B, împotriva deciziei civile nr. 634/A/2008 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente, -, și -,să plătească părții intimate suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
Red.concpet decizie -
Data:4.01.2010
Jud.fond
Jud.apel /
Dact.
Data:8.01.2010
7 ex./5 com./Data:
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina, Galeș Maria
