Anulare act. Decizia 222/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR.2899.1/59.2006
Înregistrat la data de 13.12.2007
DECIZIA CIVILĂ nr.222
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Daniela Calai
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții-pârâți recurenți și împotriva deciziei civile nr.1106/07.11.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și și pârâții intimați CONSILIUL JUDEȚEAN C-S prin COMISIA DE APLICARE A 112/1995, CONSILIUL LOCAL C, PRIMĂRIA C și SC SA C, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței concluziile scrise formulate de către recurenții și, respectiv de către intimații, și.
dezbaterilor și concluziile părților asupra excepției de inadmisibilitate și pe fond au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 21.02.2008, când pronunțarea a fost amânată pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.1106/R din 7 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis recursul declarat de reclamanții, și, în calitate de succesori ai defuntului -, împotriva Sentinței civile nr.2484 din 18.11.2003, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul nr.4853/2000, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C, SC SA C, Consiliul Județean C-S - Comisia de aplicare a Legii nr.112/1995 și intervenienții și, pe care a modificat-o în sensul că:
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanți împotriva pârâților.
A constatat că imobilul înscris în CF nr.866 C, nr.top 2 casa cu nr.143, situat în C, Calea (fosta str.-. ) nr.24, cu teren în suprafață de 446 mp și nr.top 3/2 în suprafață de 896 mp a trecut în proprietatea statului în mod abuziv și fără un titlu valabil.
A constatat nulitatea absolută a Încheierii nr.385/1980 de intabulare în CF a dreptului de proprietate a Statului Român asupra imobilului mai sus descris.
A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.31/112/22.04.1997 prin care SC SA Cav ândut acest imobil intervenienților.
A dispus rectificarea cărții funciare nr.866 C și a cărților funciare rezultate din aceasta în timpul derulării prezentului proces, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și restabilirea situației anterioare de CF.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că imobilul din litigiu a fost preluat de stat în baza Decretului nr.223/1974, act normativ contrar Constituției din 1965, prevederilor art.480 din Codul civil și Declarației Universale a Drepturilor Omului din 1948, la care România era parte, astfel că imobilul în litigiu nu intră sub incidența Legii nr.112/1995, în sensul că nu putea fi vândut chiriașilor.
Că, însuși art.91din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.112/1995, republicare în temeiul HG nr.11/1997, stipulează că sunt nule vânzările ce poartă asupra imobilelor menționate la art.1 al.4 din norme, respectiv asupra imobilelor preluate de stat fără titlu.
Totodată, instanța de recurs a reținut că, în speță, contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în frauda dreptului de proprietate al reclamanților și cu nesocotirea art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Deși decizia mai sus menționată a fost dată ca irevocabilă de către Tribunalul C-S, ca instanță de recurs, împotriva acesteia au declarat recurs intervenienții și, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul C-S pentru rejudecarea apelului, în complet legal format din doi judecători.
În motivare, recurenții au susținut că Tribunalul C-S a încălcat dispozițiile art.304 pct.1 și 3.pr.civ. făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art.2821pr.civ. întrucât acțiunea reclamantului este o acțiune "în realizare", care are ca finalitate redobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, evaluabilă în bani, iar conform adeverinței nr.21929/13.11.2007 valoarea de impozitare a imobilului este de 151.833 lei, astfel că potrivit art.2821pr.civ. Tribunalul nu putea să califice calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe ca recurs ci ca apel.
Prin precizările cererii de recurs referitoare la motivul de ordine publică prevăzut de art.304 pct.1 pr.civ. recurenții intervenienți au mai învederat că recalificând calea de atac din apel în recurs Tribunalul C-S a încălcat normele imperative prevăzute de art.315 pr.civ. în sensul că a făcut abstracție de indicările date de decizia de casare, evidențiind, totodată, că însuși intimații reclamanți, prin apărătorul lor, au solicitat, la termenul din 03.10.2007, să fie calificată ca apel calea de atac promovată împotriva hotărârii primei instanțe, cu argumentul că acțiunea de față este o acțiune în constatare, neevaluabilă în bani, și că nu au solicitat înapoierea prestațiilor predate.
Prin aceleași precizări ale recursului, recurenții au arătat, în subsidiar, că, în situația în care s-ar aprecia că acțiunea este evaluabilă în bani, calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe este apelul, potrivit art.2821pr.civ. avându-se în vedere că valoarea obiectului litigiului este peste 100.000 lei.
În urma examinării deciziei recurate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.181pr.civ. art.2821pr.civ. art.304 pct.1 și 3.pr.civ. și art.2 al.2 din Legea nr.146/1997, Curtea apreciază că recursul declarat de intervenienți este neîntemeiat, pentru considerentele ce în continuare sunt relevate.
Potrivit art.2821al.1 pr.civ. nu sunt supuse apelului, printre altele, litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821al.1 pr.civ. desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina și jurisprudența în materie, prin raportare la obiectul acestora, care, privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Or, litigiul dedus judecății are ca obiect constatarea dobândirii imobilului de către stat, fără titlu, constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară nr.385/1980 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.31/112/22.04.1997, precum și rectificarea cărții funciare, în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și restabilirii situației anterioare de carte funciară.
Cu alte cuvinte, prin constatarea nulității absolute a încheierii de carte funciară și a contractului de vânzare-cumpărare și restabilirea situației anterioare de carte funciară, acțiunea reclamanților tinde la redobândirea dreptului de proprietate, respectiv la repararea pagubelor suferite conform art.3 din Legea nr.146/1997 lit.a ind.1, fiind de necontestat caracterul său patrimonial.
În al doilea rând, este de observat că art.181pr.civ. stabilește că " instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect".
În același sens, art.2 al.3 din Legea nr.146/1997 prevede că valoarea la care se calculează taxa de timbru este cea declarată în acțiune sau cerere.
Așadar, din economia textelor de mai sus, rezultă că pentru stabilirea competenței și a căii de atac trebuie avută în vedere valoarea obiectului litigiului de la data introducerii acțiunii, iar nu o dată ulterioară acestui moment.
În speță, singurul act depus în fața primei instanțe din care rezultă valoarea obiectului litigiului este contractului de vânzare-cumpărare nr- (fila 30 dosar nr.4853/2000 al Judecătoriei Reșița), potrivit căruia această valoare este de 549 lei (5.496.585 ROL), cu mult sub limita de 100.000 lei prevăzută de art.2821pr.civ.
În legătură cu adeverința invocată, nr.2192/13.-, potrivit căreia valoarea imobilului ar fi de 151.833 lei, este de reținut că aceasta nu poate fi luată în considerare în condițiile în care a fost emisă ulterior datei pronunțării deciziei recurate.
Mai mult decât atât, așa cum rezultă din Încheierea din 03.10.2007, dată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, însuși reprezentantul intervenienților a susținut că trebuie calificată ca recurs calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea recurată nu este susceptibilă de casare în condițiile prevăzute de art.304 pct.1 și 3.pr.civ. urmând a respinge recursul intervenienților ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de intervenienții și împotriva Deciziei civile nr.1106/R din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.GO/28.02.2008
Tehnored.MM/2 ex/04.03.2008
Instanță fond: Judecătoria Caransebeș - jud.
Inst.recurs: tribunalul C-Sb - jud.,
,
Președinte:Daniela CalaiJudecători:Daniela Calai, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
