Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 208/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.208
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile de apel nr. 732/A din 01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, pârâtă intimată, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâții recurenți și și pârâta intimată, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului conform prevederilor art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, casarea în totalitate a deciziei civile recurate și cu trimiterea spre rejudecare la instanța de apel, conform concluziilor scrise.
Pârâta intimată lasă soluționarea recursului la aprecierea instanței.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 5852/19.06.2003, pronunțată în dosarul nr. 5490/2003 Judecătoria Timișoaraa admis in parte acțiunea formulata de reclamanții si, in contradictoriu cu parații, si, ce a avut ca obiect obligarea acestora din urma la restituirea împrumutului in cuantum de 10226 EURO sau echivalentul in lei la data plății, împreuna cu dobânda legala aferenta sumei de bani menționate, concomitent cu înscrierea in favoarea titularilor cererii unei interdicții de înstrăinare si grevare in CF nr. 91687 T si - In consecința, parații au fost obligați la restituirea sumei de 10226 EURO sau echivalentul in lei la data plații către reclamanți, suma reprezentând împrumut nerestituit, precum si dobânda legala aferenta acestui cuantum, începând cu data introducerii acțiunii, 08.05.2003 si pana la data achitării debitului.
Prin aceeași hotărâre judecătoreasca au fost respinse pretențiile reclamanților privind instituirea unei interdicții de înstrăinare si grevare in cărțile funciare arătate mai sus, iar parații au fost obligați la plata sumei de 21.676.362 rol către reclamanți cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru pronunța aceasta hotărâre Judecătoria Timișoaraa respins ca neîntemeiată exceptia prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, reținând ca in baza contractului de împrumut denumit "chitanța", încheiat la 15.02.1996 reclamantul împrumutat paratului suma de 20.000DM in prezenta martorului si ca natura juridica a acestui act a fost clarificata anterior promovării prezentului litigiu prin Sentința Civila nr. 9696/2002 Judecătoriei Timișoara rămasa definitiva si irevocabila, prin care s-a constatat ca voința reala parților a fost aceea de încheia un act de împrumut pentru suma de 20.000DM, transformata in 10.226 EURO.
In continuare, Judecătoria Timișoaraa mai reținut ca, de vreme ce parata nu a contestat ca datoria paratului este una personala si garantat acest împrumut prin contractul de vânzare cumpărare declarat simulat prin hotărârea judecătoreasca anterioară, acest împrumut este o datorie comuna a soților, contractata pentru îndeplinirea nevoilor obișnuite ale căsătoriei.
Observând natura si obligațiile parților contractante, in raport cu prevederile art. 1576 si 1584 /Cod civil, precum si probele administrate in cauza instanța de fond a stabilit ca pretențiile reclamanților sunt întemeiate in parte si a înlăturat ca nedovedite apărările paraților privind achitarea unei parți din împrumut.
In fine in privința petitului având ca obiect instituirea unei interdicții de înstrăinare si grevare, Judecătoria Timișoaraa considerat ca fiind vorba de un drept personal, corelativ unei obligații asumate de proprietarul unui imobil si care implică un consimțământ valabil exprimat al acestuia din urma, capătul de cerere in discuție nu poate fi privit ca întemeiat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel in termenul legal parații, si, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la nr. 9802/11.09.2003, solicitând schimbarea in parte a sentinței supusa reformării in sensul respingerii in totalitate a acțiunii reclamanților.
Autorii apelului au criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie si nelegalitate, invocând in principal excepția prescripție acțiunii in raport cu prevederile art. 1, 2 si 7 al. 1 si 2 din Decretul nr. 167/1958, susținând ca împrumutul a fost acordat fără termen si in aceasta situație termenul de prescripție curge de la data nașterii raportului juridic, respectiv de la data acordării împrumutului, adică luna februarie 1996 și nu de la data la care Judecătoria Timișoaraa soluționat acțiunea in simulație.
Apelanții au mai arătat ca judecătoria nu ținut seama ca, urmare interogatoriului luat reclamantului, acesta a declarat ca nu împrumutat paraților nici o suma de bani, ci a cumpărat cele doua apartamente si nici de împrejurarea ca din totalul sumei împrumutate parații au achitat 18.800 DM, rămânând un rest de plata in cuantum, de 1200 DM, pe care au fost de acord sa îl restituie.
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești au declarat apel si reclamanții si, solicitând schimbarea in parte a sentinței atacate, in sensul admiterii in totalitate a acțiunii si înscrierea in CF interdicției de înstrăinare si grevare cu privire la imobilele in litigiu cu care parații au înțeles sa garanteze împrumutul acordat.
In motivarea acestui din urma apel s-a arătat ca prin Sentința Civila nr. 9696/27.05.2002 Judecătoriei Timișoaras -a reținut ca părțile au înțeles sa garanteze împrumutul acordat, scop in care au încheiat cele doua contracte de vânzare cumpărare, ulterior încheierii actului juridic de împrumut. Întrucât convenția parților a primit un caracter autentic prin consemnarea ei in hotărârea judecătoreasca, in baza art. 969-970/ cod civil si art. 22 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, cererea lor de înscriere interdicției de înstrăinare si grevare in cele doua cărți funciare este pe deplin justificata.
Aceeași reclamanți s-au apărat împotriva apelului pârâților și prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de control judiciar la fila 16, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, cu argumentul că termenul general de prescripție pentru introducerea acțiunii in restituirea împrumutului a început să curgă de la data pronunțării Sentinței Civile nr.9696/2002 a Judecătoriei Timișoara, întrucât până în acel moment reclamanții au avut proprietatea celor două apartamente.
Prin Decizia Civila nr. 1830/A/2003 Tribunalului Timiș a fost admis apelul paraților apelanți si si in consecința a fost schimbata parțial sentința atacată in sensul respingerii in totalitate a acțiunii reclamanților, iar apelurile declarate de reclamanții, si au fost respinse.
Pentru a decide astfel tribunalul dat eficienta excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, considerând in esența ca actul juridic constatator al împrumutului nu a fost afectat de modalitatea termenului, astfel ca dreptul subiectiv civil al reclamanților de restituire a împrumutului este un drept de creanța supus principiului prescriptibilității. Cum in speța, raportul de drept dintre parți s-a născut la 15.02.1996, urmează ca acțiunea in restituirea împrumutului trebuia formulata in termenul general de 3 ani potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen pe care reclamanții l-au lăsat sa treacă.
Împotriva hotărârii Tribunalului Timiș au formulat recurs reclamanții înregistrat sub nr. 19696/A/2004 pe rolul Înaltei Curți de Casație si Justiție care si-a declinat competenta in favoarea Curții de APEL TIMIȘOARA.
Prin Decizia Civila nr. 530/23.02.2005 pronunțata in Dosarul nr. 9323/2004 Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul reclamanților, a casat în totalitate decizia civila ce fusese pronunțata de tribunal in apel si a dispus trimiterea cauzei pentru soluționarea in fond a apelului la Curtea de APEL TIMIȘOARA, apreciind ca in mod greșit Tribunalul Timișa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Constatând modificările procedurale in materia competentei materiale, survenite după data soluționării recursului, prin Decizia Civila nr. 1549/17.08.2005, Curtea de APEL TIMIȘOARAa declinat competenta de soluționare a apelului in favoarea Tribunalului Timiș, cauza fiind înregistrata aici sub nr. 9517/2005.
fiind cu rejudecarea apelului după casare e Tribunalul Timișa pronunțat Decizia Civila nr. 852/A/07.12.2005, prin care, dând eficienta excepției insuficientei timbrări a apelului declanșat de parații, și, a anulat cererea de apel ca insuficient timbrată.
In privința apelurilor formulate de reclamanții și acestea au fost respinse ca nefondate, reținându-se ca cererea accesorie privind notarea in cartea funciara interdicției de înstrăinare si grevare asupra imobilelor proprietatea paraților a fost corect respinsa in primul ciclu procesual, cu argumentul ca împrumutații nu au consimțit la instituirea vreunei astfel de interdicții, iar înscrisul sub semnătura privata intitulat "chitanța" nu poate fi interpretat ca dând naștere unei astfel de interdicții in favoarea reclamanților.
Decizia tribunalului a fost atacata din nou cu recurs de către reclamanții si, dar si de parații si, ambele cai de atac ale parților fiind admise prin Decizia Civila nr. 793/30.03.2006 de Curtea de APEL TIMIȘOARA care a casat integral decizia supusa retractării si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Curtea a constatat ca,pentru termenul de judecata din 07.12.2005, când s-a dezbătut in fond apelul si s-a admis excepția insuficientei timbrări, parații si nu au fost legal citați, întrucât citațiile cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru au fost comunicate la o alta adresa decât cea indicata in cuprinsul cererii de apel, context in care ei nu au putut lua cunoștința despre obligațiile procesuale stabilite de instanța.
Urmare casării cu rejudecare dosarul a fost din nou înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la numărul -.
In cursul rejudecării apelului a fost administrata proba cu înscrisuri, părțile depunând la dosarul cauzei in copii xerox următoarele acte: cererea de chemare in judecata pentru constatarea simulației formulata de parați la 11.11.1997, SC nr. 5907/1998 pronunțata de Judecătoria Timișoara, plângere penala înregistrata la Parchetul de pe lingă Tribunalul Timiș sub nr. 1449/P/2000, contract de donație autentificat sub nr. 245/30.01.1996, titlu de proprietate nr. 20016/56/03.10.1994, decizia civila nr. 2211/A/ Tribunalului Timiș - secția civila, declarația luata paratului in data de 20.05.2002 in dosarul nr. 22680/2001 al Judecătoriei Timișoara, Certificat eliberat de Înalta Curte de Casație si Justiție pentru dosarul nr- al acestei instanțe si adresa nr- emisa de instanța suprema.
La solicitarea expresă a paraților apelanți, care si-au îndeplinit obligația procesuala de timbra cererea de apel la termenul de judecata din 09.10.2006 a fost administrata si proba testimoniala cu martorii si propuși pentru dovedirea achitării de către parații împrumutați unei parți din împrumut.
Prin decizia civilă nr. 732/A/09.07.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de pârâții și și, împotriva sentinței civile nr.5852/19.06.2003 pronunțată de Judecătoria Timișoara in Dosarul nr.5490/2003, in contradictoriu cu intimații și, ca neîntemeiat.
Respinge apelul promovat de reclamanții și, împotriva aceleași sentințe.
Analizând cele două apeluri, prin prisma motivelor invocate,precum și a apărărilor de fond ale părților,astfel cum acestea se desprind din conținutul primului dosar de apel,respectiv Dosarul nr.9802/2003 al Tribunalului Timiș, a probelor administrate in primul ciclu procesual și in calea de atac,precum și a Dosarului nr.2611/08.04.2003 al Curții de APEL TIMIȘOARA, cu aplicarea corespunzătoare a art.295 alin.1 și art.296 /pr.civ. tribunalul reține următoarele:
Intr-adevăr,așa cum in mod corect a observat judecătoria,raporturile juridice dintre părțile litigante au fost clarificate printr-un litigiu anterior,finalizat cu pronunțarea Sentinței Civile nr.9696/2002 a Judecătoriei Timișoara,rămasă definitivă și irevocabilă,prin care s-au constatat simulate Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.387/1996 de BNP,prin care pârâta înstăina reclamanților dreptul de proprietate asupra imobilului înscris in CF - precum și Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.246/1996 la același birou notarial,încheiat intre familia,in calitate de vânzători și reclamantul,in calitate de vânzător pentru imobilul din CF nr.91687 T, fiind radiate din evidența imobiliară drepturile reale transmise prin actele juridice menționate in favoarea cumpărătorilor.
In cadrul litigiului in discuție,instanțele judecătorești au reținut că cele două acte juridice de înstrăinare au fost încheiate intre părți nu în scopul de a vinde, respectiv de a cumpăra imobilele, ci de a garanta restituirea unui împrumut de 20.000.DM, contractat conform înscrisului sub semnătură privata întocmit la data de 15.02.1996 intre in calitate de împrumutat și,in calitate de împrumutător.
Pornind de la reala natură juridică a actelor de înstrăinare,tranșată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, reclamanții s-au adresat instanței pentru a-i obliga pe pârâți să-și execute obligația de restituire a sumei împrumutate, precum și să dispună notarea in cele două cărți funciare in care se află individualizate imobilele ce au făcut obiectul înstrăinării a unei interdicții de înstrăinare și grevare in favoarea lor,până la restituirea integrală a datoriei de către pârâți.
Ori acestea fiind mari limitele investirii in litigiul supus analizei,tribunalul constată că principalul motiv de apel al pârâților, ce a vizat modul de soluționare de către judecătoriei a excepției prescripției dreptului la acțiunea in restituirea împrumutului, a fost irevocabil tranșată in fața instanței de recurs prin Decizia Civilă nr. 530/23.02.2005 pronunțata de Curtea de APEL TIMIȘOARA prin care s-a statuat in mod irevocabil că prin actul juridic de împrumut părțile nu au prevăzut un termen de restituire, contractului fiindu-i aplicabile dispozițiile art.1583/civ. De aceea termenul de plată trebuie stabilit de instanță la cererea creditorului, context in care cererea reclamanților, de chemare in judecată pentru restituire, marchează momentul exigibilității creanței și implicit momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție de trei ani prevăzut de decret.
Conformându-se imperativului art.315 alin.1/C.pr. civ. ce prevede că in caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului,tribunalul va conchide in rejudecare asupra aplicabilității in speță a dispozițiilor art. 7 alin.3 din Decretul nr. 167/1958, precum și asupra netemeiniciei motivului de apel constând in greșita soluționare de judecătorie a excepției prescripției.
In privința motivului de apel al pârâților referitor la aprecierea eronată a probatoriului, prin omisiunea de a lua in considerare declarațiile reclamantului intimat care contestă in interogatoriul luat in primul ciclu procesual că ar fi împrumutat familiei suma de bani in litigiu, tribunalul apreciază că poziția procesuală a reclamantului,care contestă in continuare existența simulației, nu putea și nici nu trebuia luată in considerare de prima instanță de fond ca aplicare a principiului disponibilității, deoarece contestarea raportului juridic de împrumut, a cărui existență a fost statuată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă nu reprezintă un drept de care reclamantul să poată dispune.
Pe de altă parte,tribunalul mai observă că, deși reclamantul a contestat că ar fi dat împrumut suma de bani pe care tot el a solicitat-o prin acțiune, la finalul declarației consemnată in scris și aflată la dosarul judecătoriei la fila 22 partea in discuție adaugă că înțelegerea dintre el și pârâți a fost consemnată prin înscrisul depus la dosar la fila 12,adică prin chiar actul juridic constatator al împrumutului.
In fine, epuizând motivele de apel ale pârâților, tribunalul constată că împrumutații au invocat îndeplinirea parțială a obligației de restituire, susținând că au plătit reclamanților o parte din împrumut,anume suma de 18.800 DM iar in cursul rejudecării apelului au și încercat să dovedească efectuarea plății,prin proba testimonială cu martorii și,administrată la solicitarea lor de instanța de control judiciar.
Pentru o corectă rezolvare a litigiului dintre părți, tribunalul constată că operațiunea plății, ca modalitate de stingere a obligațiilor prin executarea lor voluntară de către debitor are natura juridică a unei convenții între cel care o execută și cel care o primește,fiind in realitate un act și nu un fapt juridic.În aceste condiții dovada plății,care incumbă potrivit art.1169/civ. celui care o pretinde nu poate fi făcută decât cu mijloacele de probă limitate, din materia actelor juridice, deci in condițiile art.1191/civ. care interzice proba cu martori pentru actele juridice ce depășesc suma de 250 lei.
Cum nici un înscris din dosar nu atestă eliberarea de către reclamanți a vreunei chitanțe liberatorii,menite să probeze in favoarea împrumutaților plata parțială a creanței, urmează că soluția primei instanțe care a înlăturat ca nedovedită apărarea de fond a pârâților este legală și temeinică.
In plus,chiar dacă s-ar admite in confirmarea unei opinii exprimată in mod constant in literatura și practica de specialitate că au fost in imposibilitate morală de preconstituite a unui act scris cocontractanții care,datorită legăturilor de rudenie ori prietenie strânsă, s-au aflat in relații de afecțiune și încredere reciprocă și au considerat inutilă preconstituirea unui act scris pe care să-l prezinte ca dovadă intr-un eventual litigiu, tribunalul constată că această excepție de la regula consacrată de art.1191/civ. nu este incidentă in speță.
Astfel, nici unul dintre martorii audiați de instanța de apel, care cunoșteau ambele părți nu au făcut vorbire de existența unor relații speciale de prietenie, care să justifice inexistența unei chitanțe liberatorii. Mai mult, împrejurarea că intre părți nici nu a putut fi vorba de asemenea relații este confirmată de raporturile juridice pe care ele le-au avut anterior și care au fost constatate de instanța care s- pronunțat asupra acțiunii in simulație, din care rezultă că pentru toate celelalte acte juridice cocontractanții au înțeles să întocmească înscrisuri doveditoare, reclamantul simțind chiar nevoia să-și constituie o garanție reală asupra a două apartamente, care să-i confere siguranța restituirii împrumutului de către partea adversă.
Concluzionând asupra netemeiniciei motivelor de apel ale pârâților, tribunalul va respinge cererea acestora de reformare a sentinței primei instanțe, cu precizarea că apelul pârâtei apare ca lipsit de interes ținând seama de faptul că ea nu a fost parte in contractul de împrumut iar judecătoria a respins singurul petit care îi justifica legitimarea procesual pasivă,cel relativ la notarea unei interdicții de înstrăinare și grevare in cartea funciară a imobilului proprietatea ei.
In privința apelului declarat de reclamanții intimați și, tribunalul apreciază că raționamentul acestora care pretind că prin încheierea contractelor de vânzare cumpărare anulate prin acțiunea in simulație, părțile au înțeles să consimtă asupra instituirii unei interdicții de înstrăinare și grevare a celor două imobile aparent înstrăinate și că această intenție rezultă din scopul urmărit la încheierea lor, de a garanta împrumutul contractat de pârâți de la reclamanți, nu poate fi reținut in orientarea sa spre o soluție de reformare a sentinței apelate.
Instanța de fond a considerat in mod corect că interdicția de înstrăinare și grevare, creație a doctrinei și practicii judiciare,este un drept personal corelativ unei obligații asumată de proprietarul unui imobil față de o altă persoană și că ea trebuie să fie asumată de proprietar printr-o clauză expresă, iar nu doar presupusă.
Pentru aceste argumente, in temeiul art.295 alin. 1 și art. 296 /pr.civ. tribunalul va respinge și apelul declanșat de reclamanți cu consecința firească a menținerii sentinței apelate,considerată a fi legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii civile de apel au declarat recurs, în termen legal, numai pârâții și, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, în vederea audierii a unei martore, care deși încuviințată, nu a fost audiată, a atașării dosarului având ca obiect constatarea simulației pentru a face dovada achitării parțiale a debitului de către recurenți, ca și de audierea casetei aflate la dosarul atașat, invocând în drept art. 304 pct. 9 și 10 Cod procedură civilă.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art. 299 și urm. Cod procedură civilă, și în raport de motivele de recurs invocate, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâților de mai sus este nefondat, urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă să fie respins ca atare, deoarece bine și cu temei a fost respins apelul acestora.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale în materie, prev. de art. 1583, 1169 și 1191 Cod civil, art. 7 alin.3 din Decretul nr. 167/1958, ca și art. 315 al. 1 Cod procedură civilă, când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al.2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâților de mai sus, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs nefiind întemeiate.
Astfel, în dosar este bine stabilit că nu s-a făcut dovada, prin mijloacele legale de probă, prev. de art. 1169 raportat la art. 1191 Cod civil, a existenței eliberării de către reclamanți a vreunei chitanțe liberatorii de plată, menite să probeze în favoarea împrumutaților a plății creanței, după cum tot just s-a stabilit, conform probelor testimoniale administrate în cauză că nu s-a probat în cauză existența unor relații speciale de prietenie care să justifice inexistența unei asemenea chitanțe liberatorii, mai ales că absența acestor raporturi juridice speciale dintre părțile litigante au fost constatate și de către instanța de judecată, care a soluționat acțiunea în simulație, în fața căreia s-a dovedit întocmirea de înscrisuri doveditoare pentru toate celelalte acte juridice încheiate între aceste părți cocontractante, reclamantul constituind chiar o garanție reală imobiliară asupra a două apartamente, care să-i confere siguranța restituirii împrumutului de către pârâți.
Ca atare, Curtea stabilește că primul motiv de recurs invocat prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat, deoarece hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ci dimpotrivă cuprinde, toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, după toate regulile impuse de art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, instanța de apel manifestându-și și rolul activ, în condițiile art. 129 al. 5 și 6 Cod procedură civilă și stăruind prin toate mijloacele legale de probă, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, hotărând numai asupra obiectului cererii deduse prezentei judecăți.
Cu privire la invocarea de către recurenți a celui de al doilea motiv de recurs, de netemeinicie, prev. de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă(care se referea la nepronunțarea asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii), Curtea constată că la data promovării prezentului recurs(30.11.2007), acest motiv de recurs a fost abrogat prin Legea nr. 219/06.07.2005, de aprobare a nr.OUG 138/2000, pentru modificarea și completarea codului procedură civilă, nemaifiind, așadar, cazul analizării lui, deoarece în prezent modificarea ori casarea unei hotărâri se poate cere în recurs doar pentru motivele de nelegalitate, prevăzute - expres și limitativ - în art. 304 sub punctele 1 - 9 Cod procedură civilă.
Curtea observă totuși că în mod corect instanța de apel s-a pronunțat motivat, prin încheierea de ședință din 08.01.2007, asupra cererii de probațiune privind caseta audio, respingând-o ca inutilă, deoarece respectiva convorbire telefonică purtată între părți a fost consemnată în scris în dosarul nr. 10229/2002 al Judecătoriei Timișoara ( 58 - 59), al cărui conținut nu a fost contestat de părți, devenind și inutilă astfel atașarea dosarului vizând constatarea simulației, pentru a se face dovada actualizării parțiale a debitului de către recurenți (fila 13 și 59 dosar apel).
De asemenea, tot just, instanța de apel, la termenul de judecată, la termenul de judecată din 05.02.2007 ( 68) a încuviințat cererea de suplimentare a probatoriului formulată de pârâții recurenți de mai sus, privind audierea martorei, aceasta fiind citată de la adresa indicată de însăși pârâții, chiar și cu mandat de aducere, care a fost și executat, însă din conținutul procesului-verbal din 08.VIII.2007 (fila 124 - 125), rezultă că motivul imposibilității de prezentare al acestei martore îl constituie faptul plecării ei de la aceea adresă, încă din anul 2000 în loc necunoscut, în care condiții în mod legal instanța de apel a soluționat procesul dând eficiență juridică, prevederilor art. 188 pct. 3 Cod procedură civilă, care arată că "dacă după mandatul de aducere, martorul nu se înfățișează, instanța va putea păși la judecată" și prin urmare, Curtea stabilește că instanței de apel nu i se poate imputa nici un fel de aspect de nelegalitate, referitor la respingere cererilor de probațiune solicitate și în recurs, fiind așadar cazul respingerii acestuia.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum nici una din criticile formulate în recurs nu sunt întemeiate, ele nefiind de natură să facă admisibil acest recurs și să influențeze soluția pronunțată în cauză de către instanța de apel, care este deci corectă sub toate aspectele, nefiind deci cazul casării hotărârii recurate cu trimiterea spre rejudecare la instanța de apel (în vederea audierii martorei sus-indicate și care în mod judicios s-a stabilit că din motive obiective de imposibilitate a prezentării ei în instanță, deoarece nu i se cunoaște noua adresă, nu a putut fi audiată în apel), Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâților, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 și 3 Cod procedură civilă, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale în materie de casare cu trimitere spre rejudecare, câtă vreme procesul a fost just soluționat în fond iar administrarea de noi probe - cerute în recurs - nu este necesară.
În consecință, se va menține în vigoare decizia civilă recurată, pe care Curtea o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele din dosarul cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil, în sensul rezolvării prezentului litigiu în limitele investirii instanței, recurenții nedovedind incidența în cauză a motivelor de recurs invocate, prev. de art. 304 pct. 9 și 10 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
Intimații reclamanți nu au solicitat cheltuieli de judecată, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile de apel nr. 732/A din 01.10.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /05.03.2008
Tehnored /14.03.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
.
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
