Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 207/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.207
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 236 din 23.10.2007, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați și - Reșița, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul intimat personal, asistat de avocat și reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată - Reșița.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamanta recurentă a depus taxa judiciară de timbru în valoare de 4,5 lei și 0,15 lei timbru judiciar.
Nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, precizând că în anul 1992 cumpărat imobilul de la societatea la care lucra și s-a intabulat în cartea funciară în anul 2004 - 2005, situație față de care solicită evacuarea pârâtului intimat care nu deține nici un titlu.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, precizând că pârâtul intimat locuiește în imobilul din litigiu pe care l-a primit de la, contractul de închiriere al acestuia nu a fost anulat niciodată, starea de fapt în prezenta cauză a fost corect stabilită de cele două instanțe.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița sub nr.2665/19.05.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună evacuarea pârâtului din apartamentul situat în Reșița,-,.1,.41, înscris în CF 16604 ind., nr. cadastral 737/1/2/a/2/738/1/2/b/.III/41- să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului descris mai sus, iar pârâtul îl ocupă fără nici un titlu.
În drept, reclamanta și-a motivat cererea cu dispozițiile cuprinse în art. 480 Cod civil.
Prin sentința civilă nr.831/22.03.2007, Judecătoria Reșița a respins cererea de evacuare formulată de reclamanta împotriva pârâtului precum și cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 599/1993 reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Reșița,-,.1,.41, înscris în CF 16604 ind., nr. cadastral 737/1/2/a/2/738/1/2/b/.III/41- apartament 41.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că în apartamentul în litigiu a locuit în fapt fratele pârâtului, numitul împreună cu familia sa, însă în prezent acesta lucrează în
Considerând că pârâtul nu locuiește în apartamentul în litigiu, fiind doar administratorul blocului, prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței civile apelate în sensul admiterii acțiunii și evacuării pârâtului din apartament nr. 41.
Motivele de apel au fost depuse de reclamantă la termenul de judecată din 25.09.2007, cu nesocotirea dispozițiilor art.287 pct.3 Cod procedură civilă, potrivit cu care propunerea probelor în apel se face prin cererea de apel sau,cel mai târziu, la prima zi de înfățișare, astfel că tribunalul (pentru nerespectarea acestui termen( a sancționat-o pe reclamantă cu decăderea din dreptul de a mai propune probe. La pronunțarea hotărârii tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 292 Cod procedură civilă, în sensul că a ținut seama doar de motivele, mijloacele de apărare și dovezile invocate de apelantă în primă instanță.
Prin decizia civilă nr. 236 din 23.10.2007, Tribunalul C-S a respins apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.831/22.03.2007 pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul civil nr.2665/2006 în contradictoriu cu intimatul pârât și a obligat-o pe apelantă să plătească intimatului suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prima instanță a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, deoarece așa cum rezultă din contractul de închiriere nr.30/23.02.1992, locatarul garsonierei din litigiu este fratele pârâtului intimat, numitul, care a locuit împreună cu familia în apartamentul din imobil, iar în prezent se află la lucru în localitatea
S-a mai reținut că reclamanta apelantă a dobândit același imobil, situat în Reșița, str. -,.3,.2,.41, prin cumpărare de la aceeași unitate SC, întabulându-și dreptul în cartea funciară (fila 4 dosar).
Fiind astfel în prezența a două titluri și anume contractul de închiriere nr. 30/23.02.1992 și contractul de vânzare-cumpărare nr. 599/28.09.1993 și având în vedere că în soluționarea litigiului calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza obiectul acțiunii civile, tribunalul a apreciat sentința pronunțată în cauză ca fiind legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 297 Cod procedură civilă, a respins apelul.
Împotriva deciziei civile nr. 236 din 23.10.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând hotărârea pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii și evacuarea pârâtului din imobilul situat în Reșița,-,.1,.41, înscris în CF 16604 ind., nr. cadastral 737/1/2/a/2/738/1/2/b/.III/41- apartament 41.
În drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 304 punctele 7 și 9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului a arătat că motivele de apel au fost depuse în conformitate cu dispozițiile art. 287 al. 2 Cod procedură civilă, la prima zi de înfățișare, iar potrivit art. 134 Cod procedură civilă, prima zi de înfățișare este aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.
A criticat faptul că instanța de apel nu a luat în considerare probele noi depuse la dosar, respectiv contractele încheiate de pârât cu societatea de furnizare a energiei electrice, procesul - verbal de instalare a gazului metan și declarația acestuia, pe propria răspundere, cum că ar fi proprietarul imobilului în litigiu, de unde rezultă neîndoielnic că pârâtul locuiește în apartamentul proprietatea reclamantei.
Pe considerentul că dreptul de proprietate asupra imobilului o îndrituiește să ceară evacuarea pârâtului, reclamanta a solicitat admiterea recursului și evacuarea pârâtului.
Pârâtul nu a depus întâmpinare ci doar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului ca neîntemeiat.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 599/1993 reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Reșița,-,.1,.41, înscris în CF 16604 ind., nr. cadastral 737/1/2/a/2/738/1/2/b/.III/41- apartament 41.
Pe considerentul că pârâtul nu locuiește în imobil, acesta fiind doar administratorul blocului, prima instanță a respins acțiunea reclamantei, această soluție fiind menținută și de instanța de apel prin respingerea apelului reclamantei.
Din adresa emisă de Poliția Municipiului Reșița - Biroul Ordine Publică - și înregistrată sub nr. 124 din 15 februarie 2008, rezultă că în prezent în imobilul situat în Reșița,-,.1,.41, înscris în CF 16604 ind., nr. cadastral 737/1/2/a/2/738/1/2/b/.III/41- apartament 41, locuiește efectiv numitul încă din anul 2004, dată la care și-a vândut imobilul proprietate personală, situat în Reșița, str. -,. 1,. 12 și s-a mutat efectiv în apartamentul nr. 41, proprietatea reclamantei.
La dosarul cauzei există și declarația pârâtului, dată pe propria răspundere și sub sancțiunile prev. de art. 292 Cod penal, cum că este proprietarul apartamentului nr. 41, situat în Reșița,-,.1, înscris în CF 16604 ind., declarația fiind dată personal, la 07.07.2005, în scopul încheierii contractului de furnizare energiei electrice.
Toate înscrisurile depuse la dosar dovedesc faptul că în apartamentul în litigiu locuiește pârâtul, în caz contrar opoziția acestuia la admiterea acțiunii apare lipsită de sens, reclamanta neputând pune în executare hotărârea judecătorească în situația în care pârâtul nu ar locui în apartament.
Referitor la contractul de închiriere nr. 30 din 23 februarie 1992 încheiat între - și numitul fratele pârâtului, Curtea stabilește că acest contract de locațiune a avut ca termen "încetarea contractului de muncă al chiriașului cu -", iar prin sentința civilă nr. 680 din 27 februarie 1997, s-a constatat că pârâtul nu a fost niciodată salariatul acestui agent economic, iar contractul de închiriere a fost anulat încă de la data de 31.03.1993.
Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, iar reclamanta, deși este proprietară tabulară a apartamentului în litigiu nu se poate bucura de posesia și folosința acestuia câtă vreme pârâtul îl ocupă fără a deține un titlu legal.
Apoi, art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale spune că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Ca urmare, pentru cele ce preced recursul declarat de către reclamantă apare ca fondat astfel că, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va fi admis.
Constatând că hotărârile pronunțate de cele două instanțele au fost date cu încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 480 Cod civil, Curtea în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica decizia civilă recurată și sentința civilă nr. 831 din 22.03.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2665/2006 și rejudecând în fond: va admite acțiunea reclamantei și va dispune evacuarea necondiționată a pârâtului din apartamentul nr. 41 situat în Reșița,-,. 1, înscris în 16604, nr. top. 737/1/2/a/2/738/1/2/6/etajul III/41.
Văzând că reclamanta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată avansate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 236 din 23.10.2007, pronunțată de Tribunalul C- în dosarul nr-.
Modifică decizia civilă recurată și sentința civilă nr. 831 din 22.03.2007, pronunțată de Judecătoria Reșița în dosarul nr. 2665/2006 și rejudecând în fond: Admite acțiunea reclamantei și dispune evacuarea necondiționată a pârâtului din apartamentul nr. 41 situat în Reșița,-,. 1, înscris în 16604, nr. top. 737/1/2/a/2/738/1/2/6/etajul III/41.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. C,/12.03.2008
Tehnored /13.03.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
