Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.206
Ședința publică din 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul de către SA C, împotriva deciziei civile nr. 226/A/ din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Primăria și Consiliul Local, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanții intimați Primăria și Consiliul Local, lipsă fiind pârâta recurentă SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, conform motivelor din întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la aceasta instanță sub nr. de mai sus, la data de 29 sept. 2005, reclamanta Primăria comunei a chemat în judecată pârâta SC SA C, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din imobilul evidențiat în CF nr.142 cu nr.top.401 si 402, cu casa de la și arabil la, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara imobilului din care a solicitat evacuarea pârâtei, conform extrasului de CF, pârâta ocupând acest imobil fără nici un drept.
Pârâta s-a opus acțiunii reclamantei iar prin întâmpinare, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, învederând si faptul că pe rolul acestei instanțe a promovat o acțiune împotriva reclamantei pentru recunoaștere drept de proprietate asupra construcțiilor și instituire drept de superficie asupra terenului afectat de aceste construcții.
Prin acțiunea civilă înregistrată la aceasta instanța sub nr. 4557 / 15.11.2005, pârâta SC SA Cac hemat în judecată Consiliul Local si Primăria comunei, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea de către ea a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra clădirii denumită "sediul administrativ, laborator probe " evidențiata pe CF nr. 142 cu nr. top. 401 și 402 si să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate in cota de 1/1 în favoarea ei și instituirea unui drept de superficie pe durata existenței construcțiilor asupra terenului. Pe de altă parte s-a invocat pe cale de excepție, in temeiul art. 4 din Legea nr. 544/ 2 dec.2004, nelegalitatea hotărârii Consiliului local al comunei, prin care imobilul din litigiu a fost trecut în domeniul public al comunei.
In motivarea acțiuni sale, pârâta a arătat că în anul 1968 construit pe terenul mai sus arătat, care la vremea respectivă se afla în proprietatea Statului Român, o organizare de șantier, respectiv un sediul administrativ și un laborator de probe, construcții ce au fost înregistrate în patrimoniul societății din anul 1968,iar din anul 1971 plătește impozit pentru terenul afectat. Din anul 1968, reclamanta - pârâtă a folosit și folosește imobilul respectiv sub nume de proprietar, având o posesie utilă, în senul art. 1847 Cod civil. Pe de altă parte în anul 1994, cu ocazia întocmirii documentației privind obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale, Primăria comunei a recunoscut dreptul său asupra imobilului. Pe de altă parte se mai arată faptul că Primăria comunei a solicitat în temeiul Legii nr.10/ 2001 restituirea în natură a imobilului,însă reclamanta pârâta nu a fost de acord cu aceasta solicitare,însă acest lucru reclamanta pârâta îl invocă ca un fel de recunoaștere a dreptului său asupra imobilului din litigiu.
Având în vedere că în speță era vorba despre aceleași părți si același imobil, chiar dacă cu cereri diferite, instanța la termenul de judecată din 16 dec.2005, a dispus conexarea celor două cauze in vederea soluționării lor împreună.
Având în vedere că prin acțiunea sa pârâta-reclamantă SC SA C, a invocat pe cale de excepție nelegalitatea hotărârii Consiliului Local al comunei privind trecerea imobilului din litigiu în domeniul public, instanța a dispus la termenul de judecată din 14 sept.2006, suspendarea cauzelor și trimiterea dosarului pentru soluționarea excepției la Secția de contencios Administrativ a Tribunalului C-S, având în vedere faptul că excepția invocată cădea în competența acestuia.
Tribunalul C-S, prin sentința civilă nr.179 din 6 februarie 2007 din dosar nr-, a respins excepția invocată, cauza reintrând pe rol la aceasta instanță.
Prin sentința civilă nr. 525 din 15.03.2007, Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Primăria comunei, împotriva pârâtei, pentru evacuare.
A dispus evacuarea pârâtei din imobilul evidențiat în 142, nr. top.401 Casa cantonierului la de 76. și nr. top 402 la de 1981. astfel cum acesta a fost identificat prin expertiza și schița întocmite în cauză de către expert inginer, expertiză și schiță ce fac parte integrantă din prezența hotărâre.
A respins acțiunea din dosar conexat nr.4557/C/2005 al acestei instanțe, formulată de pârâtă împotriva reclamantei și a Consiliului Local al comunei, pentru uzucapiune și instituire drept de superficie.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Din copia extrasului nr.-141 nr. top. 401 Casa cantonierului la de 76. și nr. top. 402 la de 1981. rezultă că asupra acestui imobil este proprietară în cotă de 1/1 Comuna drept restituire Legea nr.10/2001.
Din declarația martorul, rezultă că acesta a fost angajat al pârâtei SC SA C până la pensionarea sa in anul 1986 și cunoaște obiectul litigiului dintre părți, precum și faptul că construcțiile au fost efectuate in perioada 1967 - 1968, însă la data respectivă nu se cunoștea al cui era terenul,presupunând că era închiriat de la fostul Consiliu Popular al localității, unde în mod sigur s-a plătit și chiria pentru acel teren. Martorul mai arată că prin anii 1978 -1980 SC a făcut demersuri pentru a-și intabula dreptul de proprietate, însă nu au fost obținute avizele necesare. De la acea dată pârâta a refuzat să mai plătească chirie pentru terenul din litigiu.
Din declarația martorului, rezultă că și acesta a lucrat în perioada 1968 -1988 la pârâta SC SA in calitate de inginer geolog și că are cunoștință despre obiectul litigiului, clădirile respective având destinație de laborator și birouri, pe lângă care mai sunt niște magazii numite litotecă pentru probe de foraj și lucrări miniere, construcții edificate parțial din bolțari și parțial din panouri metalice, suprafața afectata de toate construcțiile fiind de aproximativ 1 lanț,ceea ce înseamnă aproximativ 5000 mp. Deși nu este sigur martorul apreciază că aceste construcții au fost edificate prin investițiile pârâtei SC SA.
Din raportul de expertiză și schițele aferente, întocmite în cauza de către expert-ing., rezultă că intr-adevăr terenul din litigiu cu anumite corecturi este în proprietatea publică a Comunei.
Din analiza probelor mai sus arătate, în ceea ce privește acțiunea pârâtei-reclamante SA C, este de observat că pe de o parte excepția invocată de către aceasta cu privire la nelegalitatea hotărârii Consiliului Local al comunei de trecere a imobilului in domeniul public a fost respinsă prin Hotărârea Tribunalului C-S nr.179/ 6 febr.2007, iar pe de altă parte că nu sunt întrunite condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune,întrucât aceasta nu a deținut și folosit imobilul sub nume de proprietar ci cu titlu de drept de administrare directă, aspect invocat in însăși acțiune, drept pe care nu și l-a valorificat în condițiile de atestare a dreptului de proprietate, a dreptului de administrare operativa directă în anul 1994, situație față de care lăsând la o parte faptul că nici termenul de împlinire a prescripției achizitive nu este realizat,acțiunea pârâtei reclamante SA cu privire la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune apare ca neîntemeiată și pe cale de consecință urmează a fi respinsă și tot pe cale de consecință urmează a fi respins si capătul de cerere privind instituirea dreptului de superficie asupra terenului pe care sunt edificate construcțiile al căror drept de proprietate nici nu a fost dovedit.
Pe de altă parte, având în vedere extrasul de CF mai sus arătat, precum și raportul de expertiză si schița aferentă arătate, instanța a apreciat ca dovedită si întemeiată cererea reclamantei Primăria comunei, împotriva pârâtei SC SA C pentru evacuare și pe cale de consecință in baza art. 480 si următoarele cod civil a admis-o, dispunând evacuarea pârâtei din imobil, astfel cum acesta a fost identificat prin expertiza si schița întocmite în cauză de către expert -ing., expertiza si schiță ce urmează să facă parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen legal pârâta SC SA, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea acesteia.
Prin decizia civilă nr. 226/ din data de 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, a fost respins apelul formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 525 din 15.03.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr- și respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamantele Consiliul Local și Primăria împotriva aceleiași sentințe.
A fost obligată apelanta pârâtă să le plătească intimatelor suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate, având în vedere și dispozițiilor art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă și sub aspectul temeiniciei și legalității, se constată că apelul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului constatăm că imobilele în cauză sunt evidențiate în CF nr. 142, nr. top. 401 - Casa la de 76 mp și nr. top. 402 - la de 1.981 mp. Din anul 1922 și până în anul 2002, proprietar asupra imobilelor de mai sus a fost Statul Român în cotă de 1/1parte. În anul 2002 imobilele au fost restituite la /2001 comunei în cotă e 1/1 parte.
Anterior anilor 1966 Întreprinderea de Prospecțiuni și Exploatări "" L, actualmente SC SA C, a preluat terenul în cauză și a construit o incinta, care a servit inițial secția de Cercetări geologice, ulterior s-a construit și laboratorul de prelucrarea probelor geologice-mineralogice, care a deservit întreaga întreprindere de cercetări geologice, laborator ce a fost construit pe o altă parcelă cu nr. top 384/3 proprietatea Statului Român, după cum a stabilit expertul în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Deși pârâta a solicitat să se constate că a dobândit un drept de proprietate prin uzucapiune asupra acestor imobile, prima instanță a reținut corect că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 și urm. Cod civil.
Mai mult, terenul înscris în CF pe numele statului, nu poate trece în proprietatea pârâtei, prin uzucapiune, deoarece, dreptul de proprietate al statului fiind inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, nu se poate pierde prin trecerea timpului.
Pe de altă parte, pârâta SC SA a avut un drept de administrare operativă asupra acestor imobile, pe care însă nu a înțeles a-l valorifica.
În aceste condiții, considerăm că apelul pârâtei este nefondat.
Referitor la cererea de aderare la apelul SC SA formulată de intimatele Consiliul Local și Primăria, constatăm că aceasta este tardivă.
Potrivit art. 293 Cod procedură civilă aderarea la apel se poate face numai până la prima zi de înfățișare, indiferent dacă cererea este formulată înăuntrul termenului de apel sau după expirarea acestuia. Or, intimatele au formulat cererea de aderare la apel, la a 2-a înfățișare, respectiv la al treilea termen de judecată din 05.09.2007.
Față de aceste considerente, Tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 525 din 15.03.2007, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr-, ca nefondat, în baza art. 293 Cod procedură civilă și va respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamantele Consiliul Local și Primăria împotriva aceleiași sentințe, ca fiind tardivă.
În baza art. 274 va obliga apelanta pârâtă să le plătească intimatelor suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, sumă reprezentând contravaloare onorariu de avocat.
Împotriva deciziei civile nr. 226/A/ din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița, în dosarul nr- a declarat recurs pârâta SA
Recurenta a arătat că în mod greșit primele instanțe au reținut că SA C nu a dovedit dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul de pe care s-a dispus evacuarea, deoarece, asupra acestor imobile recurenta a avut un drept de administrare directă încă din anul 1968 și cu toate că societatea nu a urmat procedura prevăzută de HG 834/1991, care reglementa obținerea dreptului de proprietate asupra terenurilor, ea a devenit proprietară asupra construcțiilor în temeiul Legii nr. 15/1990.
S-a mai arătat că laboratorul de probe deși se află în proprietatea societății comerciale, în temeiul Legii nr. 15/1990, a fost trecut abuziv în domeniul public al comunei și în mod neîntemeiat s-a apreciat că terenul înscris în CF pe numele Statului Român nu poate trece în proprietatea societății, prin uzucapiune,
În finalul recursului s-a arătat că în barăcile metalice situate pe terenul de pe care s-a dispus evacuarea sunt depozitate probe geologice care nu pot fi distruse fără acordul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale.
În drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
La fila 11 - 12 dosar Consiliul Local și Primăria comunei au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, deoarece recurenta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.
În întâmpinare s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 1844 Cod civil și Legea nr. 213/1998.
Examinând recursul prin prisma celor art. și în condițiile prevăzute de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Hotărârea Tribunalului C-S, în considerentele sale, cuprinde argumente care susțin soluția adoptată în dispozitiv respectiv aceea de respingere a apelului.
Se arată că, anterior anilor 1966 fosta Întreprindere de Prospecțiuni și Exploatări "" L, actualmente SA Cap reluat terenul în cauză și a construit o incintă, respectiv secție de cercetări geologice, la care s-a adăugat ulterior și laboratorul de prelucrare a probelor geologice.
La data edificării construcțiilor proprietar asupra terenului era Statul Român.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 15/1990, recurenta nu a înțeles să-și valorifice dreptul de administrare directă asupra acestor imobile, ceea ce a condus ca la apariția legilor privind constituirea domeniului public și privat al unităților administrativ teritoriale locale, terenurile respective, aparținând Statului Român să fie incluse în patrimoniul unității administrativ teritoriale.
În această ordine de idei hotărârea instanței de apel este motivată, iar argumentele prezentate sunt pertinente obiectului cauzei.
Sub aspectul legalității hotărârii, motiv de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va reține că nici acest motiv de recurs nu este incident în cauză, instanța de apel interpretând corect dispozițiile legale respectiv art. 1847 și urm. Cod civil, specifice materiei uzucapiunii.
Astfel, un teren proprietatea Statului Român, în condițiile speței, nu putea fi uzucapat, până în anul 1989 de către o întreprindere socialistă de stat, iar după anul 1989 de către societate comercială pe acțiuni.
Dimpotrivă regimul juridic al terenurilor respective a fost consacrat prin legile privind administrația publică locală și cele care vizează patrimoniul acestor unități,(art. 2 și urm din Legea nr. 213/1998), în prezent recurenta nefăcând dovada deținerii unui just titlu cu privire la terenurile în legătură cu care s-a dispus evacuarea.
Față de cele arătate Curtea, va respinge recursul de către SA C, împotriva deciziei civile nr. 226/A/ din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița, în dosarul nr-.
Conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimaților Consiliul Local și Primăria comunei, jud. C-S, suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul de către SA C, împotriva deciziei civile nr. 226/A/ din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S, Reșița, în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimaților Consiliul Local și Primăria comunei, jud. C-S, suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /25.03.2008
Tehnored// 26.03.2008
Ex.2
Primă instanță:C-tin
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
