Anulare act. Decizia 345/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 345/2008
Ședința publică de la 10 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 3: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 216/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă, intimata reclamantă, lipsă fiind restul părților și apărătorii recurentei pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este îndeplinită, Tribunalul Sibiu la data de 02.09.2008 a înaintat cu adresă recursul promovat de reclamanta, s-au depus precizări din partea intimatei reclamante cu anexă înscrisuri, și o cerere de strigare a cauzei la orele 10.30 din partea avocaților și apărători ai recurentei pârâte împreună cu împuternicirile avocațiale și copie după taxa judiciară de timbru și timbru judiciar. În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Instanța dă curs cererii de strigare a cauzei la orele 10.30.
La reluarea cauzei și apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocații și pentru recurenta pârâtă, intimata reclamantă, lipsă fiind recurenta pârâtă și intimatul pârât Statul Român prin Consiliul local Dumbrăveni prin Primar.
Apărătorii recurentei pârâte depun în fața instanței originalul taxei judiciare de timbru în sumă de 19 lei, timbru judiciar de 0,30 lei, împuternicirile avocațiale și 4 patru chitanțe onorar de avocat.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului formulat împotriva celor două hotărâri
-//-
pronunțate la fond și în apel,în principalcasarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iarîn subsidiarmodificarea hotărârilor în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În susținerea recursului arată în esență că din toate actele dosarului reiese împrejurarea că instanțele de fond și apel au încălcat principiul contradictorialității, al dreptului la un proces echitabil, încălcând termenele procedurale privind formularea unei cereri. Instanța de fond a admis cererea reclamantei, formulată cu mult peste termenul prevăzut de lege, dispunând, nemotivat, înlocuirea în cauză a unui pârât - Primăria Orașului Dumbrăveni - cu alt pârât Statul Român prin Consiliul local Dumbrăveni, deși Statul român este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice. Mai apoi, în fața instanței de apel reclamanta își menține cadrul procesual inițial. Învederează toate cele arătate în motivele de recurs.
În completare, avocat apărător al recurentei pârâte, susține că este vorba despre obiectul contractului de vânzare cumpărare - construcție și terenul de sub construcție. Intimata este proprietara unui apartament din acel imobil, iar restul terenului se află în proprietatea statului, în mod greșit instanța dispunând desființarea contractului de vânzare cumpărare. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului formulat de pârâtă. Fără cheltuieli de judecată.
Învederează instanței că locuiește în apartamentul nr. 1 din anul 1980, iar pârâta după 7 ani, primul contract de închiriere fiind încheiat în anul 1999 pentru toate cele patru camere. În anul 2000 Primăria Dumbrăveni procedează la împărțirea imobilului formând 2 apartamente cu câte 2 camere, fără act de dezmembrare și fără aoa nunța deși era chiriaș în imobil, și nici în anul 2005 când a solicitat cu adresă vânzarea în condițiile legii Primăria nu a întocmit documentația de dezmembrare. Mai susține că în 17.04.2006 se fac modificări în înscrierile din cartea funciară, deși exista proces pe rol din 14.12.2005 la Judecătoria Mediaș. În încheiere susține că plătește impozit pentru un teren care nu există, apartamentul nr. 1 fiind atribuit pârâtei cu cota de 60%, iar apartamentul nr. 2 i-a fost atribuit ei cu cota de 40%. Depune înscris.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1890/2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu Statul român prin Consiliul local Dumbrăveni și pârâta și în consecință:
-//-
- s-a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 3105/11.07.2000 încheiat pârâtei în baza Legii nr. 112/1995 în sensul că apartamentul nr. 1 din str. - nr. 16 Dumbrăveni, ocupat de aceasta, are o suprafață construită de 71,41 mp, exclusiv terasa și treptele exterioare și o suprafață utilă de 69,11 mp cu o cotă indiviză de 49,9 % din întreg terenul clădit și neclădit în suprafață reală de 778 mp înscris în CF 1692 Dumbrăveni nr. cad. 628, 623/5/4/b căruia îi revine o suprafață de pivniță de 18,31 mp;
- s-a constatat nulitatea parțială a documentației tehnice de dezmembrare întocmită de SC SRL Mediaș cu privire la imobilul înscris în CF 1692 Dumbrăveni nr. cad. 628 - casă de piatră și nr. cadastral 629/5/4/b - grădină intravilan în sensul că apartamentul nr. I vândut pârâtei are o suprafață construită de 71,41 mp exclusiv terasa și treptele exterioare iar apartamentul nr. II închiriat reclamantei are o suprafață construită de 71,64 mp (suprafață utilă de 54,0 mp), cota parte din proprietatea indiviză asupra terenului clădit și neclădit fiind de 49,9 % pentru cel dintâi apartament, respectiv 50,1 % pentru cel de-al doilea apartament.
Au fost respinse petitele de constare a nulității încheierii de CF dată în baza documentației de dezmembrare cât și cel vizând rectificarea CF nr. 1692 Dumbrăveni ca lipsite de obiect.
Pârâta a fost obligată la 200 lei reprezentând onorarul apărătorului din oficiu cât și la 250 lei cheltuieli parțiale de judecată către reclamantă.
A fost respinsă cererea de obligare a Statului român la plata cheltuielilor de judecată față de reclamantă cât și cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că a solicitat instanței să se constate că imobilul din CF 1692 nr. top 628, 629/5/4/b apartament I cuprinde din eroare terasa și scările de 15,81 mp ca spațiu locuibil în loc de anexe, astfel că suprafața locuibilă a apartamentului său este de 72,91 mp în loc de 54 mp; să se dispună efectuarea rectificărilor necesare și să se recalculeze suprafața de teren a apartamentului pe care reclamanta îl deține.
Prin precizarea de acțiune reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 3105/2000 încheiat între Primăria orașului Dumbrăveni prin Primar și sub aspectul cotei de teren și a suprafeței locative înstrăinate, nulitatea relativă a încheierii de CF și a actului de dezmembrare cu consecința rectificării CF 1692 Dumbrăveni nr. top 628-629/5/4/b/1 apartament
Imobilul în litigiu este înscris în CF Dumbrăveni nr. cadastral 628 - casă cu 3 camere, bucătărie, o, o cameră pentru lemne, curte și grădină de 615 mp și nr. cadastral 629/5/4/b - grădină intravilan de 331 mp și este proprietatea Statului român.
-//-
Reclamanta este chiriașă într-unul din cele 2 apartamente ale imobilului deținând contractul de închiriere nr. 50/2002 iar pârâta este proprietara apart. nr. I din același imobil dobândit prin cumpărare în baza Legii 112/1995 contract de vânzare cumpărare, anterior deținând contractul de închiriere nr. 821/2000.
Conform contractului de vânzare cumpărare rezultă că a cumpărat apartamentul I a cărui suprafață utilă este de 52,68 mp dobândind și 70,11 mp teren de sub construcție.
Documentația de dezmembrare ce urma să fie operată pentru întabularea pârâtei statua că apart. I are o suprafață utilă de 72,91 mp și o cotă indiviză de 58%, iar apart. II avea o suprafață utilă de 53,59 mp și o cotă indiviză de 42%.
Reținând expertiza efectuată în cauză ca o probă pertinentă cauzei și prevederile art. 22 din Legea 112/1995 care prevăd că, cotele de proprietate se determină proporțional cu suprafața construită, instanța a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare nr. 3105/2000 a cărui titular este pârâta și s-a statuat că apart. I are o suprafață construită de 71,41 mp exclusiv terasa și treptele și o suprafață utilă de 69,11 mp cu o cotă indiviză de 49,9 % din întregul teren clădit și neclădit în suprafață reală de 778 mp și o suprafață de pivniță de 18,31 mp.
Prin decizia civilă nr. 216/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în același dosar au fost respinse apelurile declarate de reclamantă și de către pârâtă împotriva acestei sentințe.
În considerentele deciziei s-a reținut că situația faptică dedusă judecății vizează un imobil înscris în CF 1692 Dumbrăveni nr. top 628 casă cu 3 camere, 1 bucătărie având curte și grădină de 615 mp și nr. top 629/5/4/b grădină de 331 mp a cărui proprietar tabular este Statul român.
Asupra acestui imobil poartă două contracte, unul de vânzare cumpărare nr. 3105/2000 încheiat între Primarul orașului Dumbrăveni și pârâta recurentă prin care i s-a transmis dreptul de proprietate conform Legii 112/1995 asupra apartamentului nr. I compus din 2 camere, bucătărie, hol și terasă cu o suprafață utilă de 52,68 mp și unul de închiriere nr. 50/2001 încheiat între Serviciul Public de Gospodărire Dumbrăveni și reclamanta ce cuprinde 2 camere, bucătărie, hol, pivniță și șopron cu o suprafață locuibilă de 46,26 mp și reprezintă apart. II.
i s-a aprobat vânzarea apartamentului său prin Hotărârea nr. 105/2005 a Consiliului local Dumbrăveni însă numai după întocmirea unei documentații de dezmembrare.
Urmare a efectuării documentației de dezmembrare reclamanta a contestat includerea în suprafața locuibilă a apart. Iat erasei și scărilor ca spațiu locuibil și recalcularea cotei de teren curte și grădină pe care o deține.
-//-
În ce privește contractul de vânzare cumpărare nr. 3105/2000 a cărei beneficiară este acesta este reglementat de dispozițiile legii sub imperiul căruia a fost încheiat respectiv Legea 112/1995 în atare situație în mod legal instanța de fond a făcut aplicarea prev. art. 22 din Legea 112/1995 care stipulează că pentru apartamentele aflate într-o clădire cu mai multe apartamente cotele de proprietate din proprietatea indiviză asupra părților comune se determină proporțional cu suprafața construită.
Și așa cum a stabilit și expertul prin expertiza tehnică în construcții efectuată în apel terasa și treptele nu fac parte din suprafața construită însă terasa se calculează ca suprafață utilă fiind asimilată lojilor sau balcoanelor.
În atare situație, expertul a concluzionat că suprafața construită apartamentului I este de 71,73 mp iar a apartamentului II 71,62 mp iar cota indiviză calculată conform suprafeței construite este de 50,04 % pentru apart. I și 49,96 % pentru apart. II.
Suprafața utilă a apart. I este de 58,91 mp iar a apart. II este de 54 mp; apart. I îi revine o pivniță de 18,36 mp iar apart. II îi revine o pivniță de 18,34 mp.
Ca atare, având în vedere că a cumpărat din părțile comune indivize, cotele indivize stabilite de experți au respectat prevederile Legii 112/1995 art. 22 și se încadrează în limitele a 50% astfel că în baza art. 295, 296 Cod pr. civ. s-a respins apelul declarat de apelanta.
În ce privește apelul declarat de instanța l-a respins deoarece nu au fost identificate motive de nulitate absolută totală a contractului de vânzare cumpărare nr. 3105/2000 și nici nu au fost invocate de recurenta reclamantă.
Tribunalul a respins solicitarea de indicare în hotărâre a persoanelor care reprezintă Consiliul local Dumbrăveni deoarece acesta a fost reprezentat prin consilier juridic cu delegație la dosar, iar indicarea numelui primarului și secretarului nu reprezintă o cerință în reprezentarea legală a unui organism deliberativ.
În baza art. 8 și 19 alin 1 din OUG 51/2008 cheltuielile procesuale avansate de stat rămân în sarcina acestuia dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții motiv pentru care contravaloarea onorariului avans stabilit la 150 lei s-a decis să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta solicitând în baza art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 5-9 Cod pr. civ. să se dispună în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță iar în subsidiar modificarea hotărârilor în sensul respingerii acțiunii și obligării intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
-//-
În expunerea motivelor de recurs se susține că nici instanța de fond și nici cea de apel nu au lămurit prin punerea în discuția contradictorie a părților obiectul acțiunii, starea de fapt și motivarea în drept cu toate că art. 84 și art. 129 alin 4 și 5 Cod pr. civ. obligă în acest sens.
Invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și art. 43 Cod pr. civ. recurenta susține nelegalitatea încheierii prin care la termenul din 06.11.2006 instanța admis cererea de citare a Statului român prin Consiliul Local Dumbrăveni în calitate de proprietar al terenului în locul Primăriei Orașului Dumbrăveni în condițiile în care această cerere de notificare a acțiunii nu se mai putea face deoarece procesul nu mai era la prima zi de înfățișare conform art. 132 și 134 Cod pr. civ. ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute.
Cererea de completare la acțiune formulată de reclamantă este tardivă fiind formulată după precizarea de acțiune, dar și inadmisibilă deoarece prin aceasta s-a urmărit extinderea cadrului procesual prin procedura de introducere în cauză a altor persoane (încheierea de ședință din 04.09.2006).
Cererea de chemare în judecată a altor persoane este greșit formulată și se impunea a fi respinsă deoarece cel chemat în judecată nu are calitatea de pârât ci de reclamant, aspect rezultat din disp. art. 57 alin 1 și 58 Cod pr. civ. cererea putând fi admisibilă doar când terțul introdus ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul nu și când reclamantul a ales greșit persoana pârâtului.
Apreciază ca fiind nelegală și citarea Statului prin Consiliul local în calitate de reprezentant, potrivit art. 25 din Decretul 31/1954 statul trebuind să fie citat prin Ministerul Finanțelor.
Susține totodată lipsa calității procesuale active a reclamantei deoarece aceasta nu poate invoca nulitatea relativă a contractului de vânzare cumpărare încheiat pârâtei, contract față de care este persoană străină și a cărui încheiere nu i-a lezat nici un interes.
În baza art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 261 Cod pr. civ. se susține că motivarea instanței de fond în ceea ce privește reprezentarea Statului român de către Consiliul local Dumbrăveni nu are temei legal iar sub acest aspect încheierea de ședință și sentința nu sunt motivate în drept, relevând faptul că pentru ca un consilier local să aibă atribuții de administrare a bunurilor din domeniul privat și atribuții de administrare a statului trebuie să existe o dispoziție expresă în acest sens.
de suport legal este considerată și partea din considerente în care instanța motivează că Statul român stă în judecată prin Ministerul Finanțelor Publice atunci când este vorba de un bun proprietate publică, disp. art. 25 din Decretul nr. 31/1954 nefăcând nici o distincție, astfel că nici instanța nu putea face o distincție fără a avea suport legal.
Concluzionează în sensul că nu sunt motivate în drept încheierile
-//-
de ședință și nu există nici un suport juridic prin care instanța să dispună admiterea de acțiune, introducerea în cauză a Statului prin Consiliul local și înlăturarea din proces a pârâtului inițial, Primăria Orașului Dumbrăveni.
Invocând disp. art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 105 alin 2, art. 129 Cod pr. civ. și încălcarea dreptului la un proces echitabil, pârâta recurentă susține că problema reprezentării statului în proces nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților iar pronunțarea direct prin sentință, prin încălcarea principiului fundamental al oralității și contradictorialității și implicit a dreptului la un proces echitabil, reprezintă un motiv de nulitate absolută, de ordine publică care poate fi invocat direct în recurs.
Cu privire la acest aspect mai precizează că instanța avea obligația ca prin punerea în discuția părților să stabilească dacă imobilul aparține domeniului public sau celui privat al statului sau unității administrativ teritoriale și apoi să dispună citarea în cauză a titularului dreptului dacă exista o cerere legal formulată și în termen.
Astfel, trebuiau puse în discuția contradictorie a părților excepțiile calității și capacității procesual pasive și cea a calității de reprezentant legal care trebuiau soluționate fără a se mai intra în cercetarea fondului conform art. 137 raportat la art. 41, 43, 67 și urm. și la art. 101 Cod pr.civ.
Arată că potrivit art. 77 din Legea nr. 215/2001 primăria nu este subiect de drepturi și obligații, nu au personalitate juridică și nu se confundă cu primarul unității administrative, astfel că instanța avea obligația să pună în discuție și să se pronunțe asupra capacității și calității procesuale a primăriei dar și a consiliului local care, așa cum rezultă din art. 21, art. 1 pct. 2 lit. d coroborat cu art. 23 din Legea nr. 215/2001 nu poate sta în proces nici în nume propriu și nici ca reprezentant al altui subiect de drept.
Susține, totodată că instanța nu a manifestat rol activ nepunând în discuție caracterul nulității pentru lipsa de valabilitate a obiectului actului iar calificarea făcută pentru prima dată la pronunțarea hotărârii este nelegală, reprezentând o încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Sub acest aspect, invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. relevă faptul că nu sunt îndeplinite cerințele unei nulități absolute în condițiile în care obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat recurentei există, se află în circuitul civil, este determinat, posibil, licit și moral. Singura persoană prejudiciată este recurenta context în care, nefiind vorba de lezarea interesului public nu poate fi vorba de situația unei nulități absolute iar acțiunea în nulitate relativă este prescrisă nefiind promovată în termen de 3 ani de la data încheierii actului (art. 1 coroborat cu art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958) dar și inadmisibilă, reclamanta neavând calitate procesuală activă nefiind parte a contractului de vânzare cumpărare.
-//-
În temeiul art. 304 pct. 8 Cod pr. civ. recurenta susține că instanța interpretat documentația de dezmembrare ca pe un act juridic producător de efecte juridice deși nu este decât un document tehnic care nu a servit nici la încheierea contractului de vânzare cumpărare și nici nu a fost urmat de efectuarea unor operațiuni de carte funciară.
Potrivit art. 9 coroborat cu art. 21, 22 din Legea nr. 112/1995 rezultă că chiriași cumpărători dobândesc dreptul de proprietate asupra construcției și a terenului aferent iar art. 37 din HG 11/1997 privind aplicarea Legii nr. 112/1995 care se coroborează cu art. 26(3) din Lege, făcând referire la terenul aferent construcției, menționează că suprafața excedentară suprafeței aferente rămâne pe mai departe în proprietatea Statului.
Precizează, deasemenea, că instanțele au aplicat greșit dispozițiile din Legea nr. 112/1995 și normele metodologice, au nesocotit disp. Legii nr. 114/1996 și au înlăturat nelegal această lege de la aplicarea la datele speței în condițiile în care terasa și scările de acces fac parte din suprafața utilă a locuinței iar aceasta din urmă se determină conform art. 16 din Hotărârea nr. 20/1996 modificată prin HG nr. 11/1997 care se completează cu dispozițiile cuprinse în anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996.
Instanța de fond a încălcat disp. art. 274 Cod pr. civ. obligând doar pârâta la plata cheltuielilor de judecată în condițiile în care hotărârea a fost pronunțată și admisă în parte în contradictoriu și cu Statul român prin Consiliul local Dumbrăveni.
În baza art. 304 pct. 6 și 9 coroborat cu art. 129 pct. 6 Cod pr. civ. recurenta arată că analizând petitele cuprinse în acțiunea inițială și în completarea de acțiune rezultă că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut pentru că nu s-a limitat la obiectul cu care a fost sesizată. Cu toate că acest motiv a fost invocat și în apel, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acestuia.
În fine, invocând disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. susține că hotărârea instanței de apel este dată cu încălcarea dispozițiilor legale, instanța de apel nesocotind faptul că apelul a fost înregistrat la Tribunalul Sibiu și nu la Judecătoria Mediaș. În aceste condiții instanța de apel a încălcat disp. art. 288 alin 2 Cod pr. civ., și, de asemenea, nu a observat că apelul reclamantei este tardiv și nu cuprinde hotărârea atacată, motiv de nulitate prev. de art. 287 alin 2 Cod pr. civ. Totodată, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității deoarece nu a luat în considerare solicitarea reclamantei ca încadrarea juridică să fie schimbată așa cum a fost la început acțiunea, îndreptată împotriva Consiliului local Dumbrăveni prin reprezentanții săi direcți, solicitare care potrivit recurentei echivalează cu renunțarea reclamantei la judecată în ceea ce o privește pe pârâtă.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză însă prin concluziile puse cu ocazia acordării cuvântului în dezbateri a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă.
-//-
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de normele legale incidente Curtea reține următoarele:
Recursul este conceput, potrivit actualelor reglementări, ca o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv și, deci, nu are loc o nouă judecată în fond ci numai un control al hotărârii atacate în limita motivelor expres prevăzute de lege.
Având în vedere și prevederile art. 299 alin 1 Cod pr. civ. care stabilesc ce hotărâri pot fi atacate pe calea recursului, se constată că nu pot fi formulate pentru prima dată în recurs, trecând peste calea apelului, critici care nu au fost adresate instanței de apel și asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat pentru că s-ar încălca principiul de drept " non omisso medio" ceea ce este inadmisibil.
În speță, criticile recurentei pârâte întemeiate pe disp. art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 Cod pr. civ. care vizează exclusiv soluția instanței de fond și care se referă la: cererea de completare a acțiunii; cererea de chemare în judecată a altor persoane; excepția lipsei calității procesuale active, procesual pasive și a lipsei calității de reprezentant (art. 43, 132 și 134 Cod pr. civ. art. 57, 58 Cod pr.civ. art. 25 din Decretul nr. 31/1954); la lipsa motivării în drept a încheierii de ședință și a hotărârii primei instanțe în ceea ce privește calitatea de reprezentant a Consiliului local Dumbrăveni ( art. 261 Cod pr. civ. coroborat cu disp. Legii 215/2001 și art. 25 din Decretul nr. 31/1954); încălcarea dreptului la un proces echitabil, a art. 105 alin 2 și a art. 129 Cod pr. civ. nefiind pusă în discuția părților chestiunea reprezentării statului în proces aceasta fiind tranșată direct prin sentință (art. 137 Cod pr. civ. raportat la art. 41, 43, 67 și urm, art. 161 Cod pr. civ.); calificarea nulității ca fiind una absolută doar prin sentință, fără suport legal și fără a fi pusă în discuția părților, prescripția dreptului la acțiune în nulitate relativă și inadmisibilitatea acesteia, interpretarea greșită a documentației de dezmembrare și obligarea doar a pârâtei recurente la cheltuieli de judecată au fost formulate pentru prima dată în fața instanței de recurs.
Acestea nu au fost supuse examinării instanței de apel astfel că nu pot fi analizate pentru prima oară în recurs pentru a nu se eluda un grad de jurisdicție.
în apel toate aceste critici, inclusiv cele referitoare la motive de ordine publică, pârâta a achiesat la soluția pe care prima instanță a dat-o tuturor acestor aspecte și, ca atare, acestea nu mai pot, omisso medio, peste calea de atac a apelului, să fie deduse judecății recursului.
În consecință, analizarea acestora apare ca inadmisibilă în recursul de față.
Motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. referitor la greșita interpretare a disp. Legii nr. 112/1995 și a normelor metodologice de aplicare a acestei legi este nefondat, instanțele apreciind corect că, fiind vorba de un contract de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, această lege, împreună cu normele metodologice este
-//-
incidentă în speță, iar aplicabilitatea Legii nr. 114/1996 nu are nicio justificare în cauză.
Reținând pe fondul cauzei temeinicia și legalitatea soluției adoptate de prima instanță, tribunalul a apreciat, implicit, că instanța fondului a respectat limitele cererii reclamantei.
Împrejurarea că instanța apelului nu a motivat în mod explicit susținerile apelantei pârâte referitoare la aceste aspecte nu este de natură să justifice modificarea sau casarea deciziei recurate atâta timp cât instanța recursului nu poate reține o încălcare a principiului disponibilității în sensul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Se constată astfel a fi nefondat și motivul de recurs întemeiat pe disp. art. 304 pct. 6 și 9 coroborat cu art. 129 pct. 6 Cod pr. civ.
Prin decizia nr. 737 din 24 iunie 2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că disp. art. 302 Cod pr. civ. sunt neconstituționale în partea care prevede " sub sancțiunea nulității".
În considerentele acestei decizii s-a reținut că prevederea cuprinsă în art. 302 Cod pr. civ. prin care se sancționează cu nulitate absolută depunerea recursului la altă instanță decât aceea a cărei hotărâre se atacă, apare ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție.
S-a apreciat că sancțiunea este cu atât mai justificată cu cât, eroarea depunerii recursului la însăși instanța competentă să-l judece ori la altă instanță decât aceea a cărei hotărâre se atacă este imputabilă nu numai recurentului ci și magistratului sau funcționarului care primește cererea de recurs greșit îndreptată, deși are posibilitatea să-l îndrume pe cel în cauză în sensul prevăzut de lege. Totodată, s-a reținut că aplicarea principiilor constituționale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac impune ca toate cererile greșit îndreptate să fie transmise jurisdicției competente să le soluționeze.
Astfel, Curtea a constatat că prin sancțiunea nulității pe care o instituie, textul de lege atacat încalcă disp. art. 21, 129 și 24 alin 1 din Constituție.
Pentru identitate de rațiune nici prevederile art. 288 alin 2 Cod pr. civ. care sancționează cu nulitatea nedepunerea apelului la instanța a cărei hotărâre se atacă nu mai pot fi luate în considerare în cauză, critica formulată de recurentă sub acest aspect neputând fi primită.
Dealtfel, Curtea constată că în condițiile în care apelul reclamantei a fost respins de către tribunal, deci soluția pronunțată sub acest aspect este favorabilă recurentei pârâte, criticile formulate de aceasta atât cu referire la nulitatea apelului declarat de reclamantă cât și cu privire la tardivitatea acestuia apar ca lipsite de interes, eventuala constatare a temeiniciei acestora neputând conduce la o altă soluție decât cea deja adoptată de instanța de apel.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 345/2008 dată în dosar nr-)
Din înscrisul intitulat " apel (întâmpinare)" nu rezultă cu evidență intenția reclamantei de a renunța la judecată în ceea ce o privește pe pârâtă în condițiile art. 246 Cod pr. civ. astfel că nu poate fi primită nici susținerea recurentei potrivit căreia instanța de apel ar fi trebuit să pună în discuție solicitarea reclamatei și, prin hotărârea pronunțată să ia act de renunțarea acesteia la judecată în contradictoriu cu pârâta.
Față de cele ce preced și întrucât nu poate fi reținut ca fondat niciunul din motivele de recurs invocate de recurentă, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către reclamanta intimată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta împotriva deciziei civile nr. 216/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, - |
Red.
Tehn. 2 ex/13.11.2008
-,
-
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
