Speta Legea 10/2001. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 153/A/2008
Ședința publică de la 10 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul Primarul municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 605/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă consilier juridic pentru apelantul pârât și avocat pentru intimata reclamantă lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este scutit de plata taxelor judiciare și s-a depus întâmpinare din partea intimatei reclamante prin avocat.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul apelantului, care nu formulează cereri.
Apărătorul intimatei reclamante depune împuternicire avocațială și copie chitanță onorar de avocat.
Părțile arată că nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului declarat așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței atacate și în consecință respingerea contestației ca neîntemeiată și nelegală.
În susținerea apelului arată că potrivit disp. art. 3 alin 1 lit. a și art. 4 alin 2 din Legea 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau despăgubiri, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării lor abuzive precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora. Susține că reclamanta nu se încadrează în cele două prevederi invocate, întrucât nu este proprietar și nu a fost proprietar la data preluării imobilului, proprietar fiind tatăl acesteia, care este în viață și nu a formulat notificare, deci nu poate fi moștenitoarea acestuia. Învederează cele expuse pe larg în apelul declarat.
Apărătorul intimatei reclamante solicită respingerea apelului,
-//-
menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată, conform celor depuse.
Învederează instanței că terenul în litigiu există, este liber și în posesia faptică a reclamantei care nu a pierdut niciodată posesia lui, și mai mult i-au fost eliberate reclamantei 3 autorizații de construire pe acesta. Mai arată că reclamanta este succesor cu titlu particular al proprietarului expropriat, donația făcută în anul 1992 fiind perfectă, acceptată, dar neînscrisă în CF.
În replică, reprezentantul apelantului pârât arată că nu sunt în situația unui succesor întrucât nu este proprietar decedat, iar din studiul cărții funciare reiese că înscrierea intimatei s-a făcut într-un CF provizoriu, plecat dintr-un CF colectiv și trecut apoi în alt CF definitiv, unde este înscris și dreptul statului, în baza aceleiași încheieri prin care și-a dobândit dreptul de proprietate.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin Sentința civilă nr. 605/2 iunie 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și completată de reclamanta, în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu și a fost admisă contestația conexată din dosar nr- și a fost anulată Dispoziția nr. 15650/12 noiembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Sibiu și a fost obligat acesta să emită dispoziție de restituire în natură a imobilului înscris în CF nr. 2185 nr. top 1134/2/5/4/1, teren cu casă în suprafață de 1055 mp către reclamantă. Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu înscris în CF 2185 nr. top 1134/2/5/4, 1134/2/5/5 și 1135/3/1 a fost proprietatea numitului. Prin încheierea de întabulare nr. 1715/31.01.1992 și contractul de donație încheiat între acesta și reclamantă, imobilul a trecut în proprietatea lui.
Anterior însă, prin decretul prezidențial nr. 98/1974 imobilul fusese expropriat și transcris în CF 2487 sub. Ulterior, acest imobil teren de 1421 mp din CF a fost dezmembrat în trei corpuri funciare:
- nr. top 1134/2/5/4/1 teren de 1055 mp;
- nr. top 1134/2/5/4/2 teren de 297 mp (transcris în CF 2489 sub ) și
- nr. top 1134/2/5/4/3 teren de 62 mp (transcris în CF 2488), toate rămase în proprietatea Statului Român.
-//-
Dintre acestea, reclamanta a solicitat să i se restituie terenul de 1055 mp înscris în CF 2185 nr. top 1134/2/5/4/1 care a rămas tot timpul în folosința sa și a fostului proprietar (tatăl său).
Tribunalul a apreciat contestația întemeiată.
Legea nr. 10/2001 prin art. 1 și 7 alin 1 instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Conform art. 11 alin 1, 2 și 3 din aceeași lege, stabilesc că în cazul imobilelor expropriate se restituie construcțiile nedemolate și terenurile rămase libere, deci neocupate de construcții noi.
Ca urmare, în speță, cu atât mai mult se impune restituirea în natură întrucât terenul este liber, nefiind ocupat cu construcțiile pentru care s-a dispus exproprierea și, mai mult a rămas în folosința reclamantei și, respectiv, a antecesorului său, fostul proprietar.
Problema care se ridică în speță și care a fost invocată de pârât ca temei al respingerii notificării este aceea a calității de persoană îndreptățită a reclamantei.
Într-adevăr art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 prevăd că sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Printr-o interpretare strictă literală și gramaticală, reclamanta ar fi exclusă de la beneficiul măsurilor reparatorii prev. de Legea nr. 10/2001 pentru că fostul proprietar este în viață, nu a formulat notificare, iar reclamanta nu este moștenitor legal sau testamentar, pentru că moștenirea nu este deschisă.
Totuși, faptul că fostul proprietar a încheiat cu reclamanta (fiica sa) un contract de donație trebuie interpretat ca voință de a-și valorifica dreptul preluat abuziv de Statul Român și de a transmite acest drept potențial la obținerea de măsuri reparatorii către reclamantă.
A interpreta astfel textul legal ar însemna a înfrânge spiritul Legii nr. 10/2001 care a prevăzut principiul reparării abuzurilor regimului anterior și, în plus, s-ar ajunge în situația absurdă în care, fostul proprietar, în viață și aflându-se în posesia bunului preluat abuziv să nu poată beneficia de măsurile reparatorii.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii contestației.
În motivarea apelului, a susținut în esență că art. 10 din Legea 10/2001 indică strict și limitativ persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii, iar reclamanta nu se încadrează în aceste dispoziții întrucât la data preluării nu avea calitatea de proprietar al imobilului, iar la data formulării notificării nu avea nici calitatea de moștenitor după tatăl său deoarece acesta este în viață; Că în mod greșit instanța de fond a reținut că fostul proprietar a încheiat cu
-//-
reclamanta un contract de donație, transmițând doar un drept potențial; Că acest contract de donație a fost încheiat doar în anul 1992, an ce nu se circumscrie în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 și că la data încheierii acestui contract, imobilul era înscris într-o CF provizorie, pe numele Statului Român.
A mai susținut că pârâtul a atacat contractul de donație, iar prin această donație nu se putea valorifica un drept abuziv al statului, iar prin acea donație se tindea a transmite un drept de viitor. De asemenea susține că reclamanta nu poate avea calitatea de persoană îndreptățită la restituire, necunoscându-i-se practic dreptul la măsuri reparatorii în favoarea unei persoane care nu a depus notificare sau s-ar recunoaște unei persoane ce nu se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite calitatea de la art. 3 alin 1 lit. a și 4 alin 2 din lege.
Mai invocă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care recunoaște dreptul statelor ca legislația internă să prevadă diferite proceduri administrative obligatorii, limitări și restrângeri ale drepturilor cetățenești.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata reclamantă a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu în baza art. 295 Cod pr. civ. se constată că Tribunalul a pronunțat o hotărâre legală.
Prin actul de donație făcut în 1992, anterior apariției Legii 10/2001- lege specială, fostul proprietar, deposedat fără drept de bunul său, a transmis nu numai proprietatea asupra bunului, dar și orice fel de drept potențial la acordarea de măsuri reparatorii printr-o lege specială ulterioară. Este vorba de succesorii cu titlu particular și care dobândesc drepturi prin cumpărare, donație, schimb cesiune de creanță, etc. (Teoria generală a obligațiilor p. 79. și ).
Această abordare a fost confirmată și de ICCJ prin Decizia civilă nr. 2556/22 martie 2007 (vezi revista Dreptul nr. 4/2008 pag. 299-300) și prin care s-a reținut că drepturile au fost cesionate reclamantului de către donator.
În plus, în speță reclamanta nu a pierdut niciodată posesia terenului din litigiu, astfel că acesta este liber de a fi restituit în natură, teren pe care se află construcțiile edificate de aceasta în baza autorizației de construcție.
În CF inițială cu nr. 2185 nu există făcută nici o mențiune din care să rezulte ca imobilul să fi fost trecut în altă CF provizorie sau să-și fi schimbat titularul dreptului de proprietate. CF provizorie a fost constituită în mod artificial pentru ca Statul Român să-l poată dezmembra artificial în trei parcele și pentru care Primăria a eliberat 3 autorizații de construcție pentru fiecare parcelă.
Așadar, calitatea de donator conferă reclamantei prerogativele succesorului cu titlu particular și odată cu transmiterea dreptului de proprietate, donatorul i-a transmis acesteia toate prerogativele recunoscute
-//-
(continuarea deciziei civile 153/A/2008 dată în dosar -)
proprietarului imobilului, atât cele anterioare actului de donație, cât și cele ulterioare acestuia.
Apariția Legii nr. 10/2001, a deschis reclamantei, în calitate de proprietar actual al imobilului, dar succesor cu titlu particular al fostului proprietar expropriat, dreptul de a solicita măsuri reparatorii, pentru imobilul liber din punct de vedere al Legii nr. 10/2001, deoarece atât reclamanta cât și antecesorul au avut și are posesia bunului.
Față de aceste considerente, apelul se privește a fi neîntemeiat, urmând ca în baza art. 296 Cod pr. civ. să fie respins.
Văzând și art. 274 Cod pr. civ. apelantul urmează a fi obligat să plătească intimatei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat, conform chitanței de la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de Primarul municipiului Sibiu împotriva sentinței civile nr. 605/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.10.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 4 ex/17.10.2008
-
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
