Anulare act. Decizia 359/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 05.02.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.359
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursurile declarate de reclamanta, pârâta și intervenienta, împotriva deciziei civile nr.890/A/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect anulare certificat de moștenitor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă, avocat pentru pârâta recurentă și personal intervenienta recurentă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 07.04.2008 întâmpinarea formulată de către pârâta recurentă; înscrisul a fost calificat de către instanță drept concluzii scrise, față de dispozițiile art.308 al.2 pr.civ.
Reprezentanta reclamantei arată că terenurile agricole în litigiu nu sunt înscrise în CF.
Reprezentanții părților și intervenienta prezentă personal, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea reclamantei recurente, solicită admiterea recursului său, modificarea în parte a deciziei pronunțate de Tribunalul Timiș, admiterea apelului, schimbarea sentinței pronunțate de Judecătoria Timișoara în sensul intabulării dreptului de proprietate în cartea funciară. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta, solicită respingerea acestuia, arătând că în mod corect instanța de fond și de apel au respins excepția de prescripție și a lipsei calității procesuale active. A mai solicitat, în principal, respingerea recursului intervenientei, iar în subsidiar, în cazul în care se va respinge recursul reclamantei, admiterea cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Avocat, în reprezentarea pârâtei recurente, solicită admiterea recursului său, modificarea hotărârilor pronunțate anterior, în sensul de a se respinge acțiunea în totalitate, cu cheltuieli de judecată. A solicitat verificarea procurii aflate la fila 16 dosar fond, a arătat că actele juridice efectuate nu satisfac cerințele art.691 civ. nu s-au respectat prevederile art.700 al.1 civ și că nu au fost calculate corect cotele de moștenire.
Intervenienta recurentă, prezentă personal, solicită admiterea recursului său și al reclamantei recurente, respingerea recursului pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-, reclamanta a chemat-o în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: să anuleze certificatul de moștenitor nr.40/12.10.2005, emis de către BNP în dosarul succesoral nr.36/2005, în urma defunctului, decedat la data de 05.12.2004, cu ultimul domiciliu în T; să constate că masa succesorală rămasă după defunctul este alcătuită din: cota-parte de din imobilul înscris în CF nr.55032 T, nr.top 27506/VII; terenul în suprafață de 4 ha și 8200 mp, identificat prin titlul de proprietate nr.17099/41 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T la data de 18.07.1994; terenul în suprafață de 2 ha și 3000 mp, identificat prin titlul de proprietate nr.17099/66 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T la data de 20.07.1994; să dispună reducțiunea în limita cotității disponibile speciale de parte din masa succesorală a testamentului defunctului, autentificat sub nr.3323/31.07.1996 la BNP, prin care pârâta a fost instituită legatar universal; să constate că moștenitori ai defunctului sunt reclamanta, în calitate de fiică, în cota-parte de 19/32 părți din masa succesorală precum și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă-parte de 13/32 părți din masa succesorală; să dispună intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei și pârâtei; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că defunctul a fost tatăl său și, respectiv soțul pârâtei, cu care a fost necăsătorit. S-a mai menționat că pârâta, profitând de faptul că reclamanta și-a stabilit domiciliul în străinătate, s-a prezentat la notarul public pentru dezbaterea succesiunii după antecesorul comun, susținând, contrar realității, că nu cunoaște adresa actuală a acesteia. Mai mult decât atât, mandatara reclamantei, numita -, a adus la cunoștința notarului public că locuiește în străinătate, însă, cu toate acestea, reclamanta a fost citată la un pretins domiciliu din România, unde locuiește pârâta și unde nu poate lua cunoștință de termenul acordat de notar. În aceste condiții, deși a acceptat moștenirea în termen, întocmind la 03 iunie 2005 un act în care a împuternicit-o pe mandatara sa să întreprindă toate demersurile pentru dezbaterea succesiunii, rezultând și intenția de a dispune de cota ce i-ar reveni din succesiune în favoarea mandatarei, act ce nu poate fi săvârșit decât în considerarea calității sale de moștenitor al numitului, în certificatul a cărui anulare o solicită s-a reținut că ar fi străină de moștenire. În condițiile în care nu s-au respectat dispozițiile privind citarea sa de la dezbaterea succesiunii, respectiv art.75 din Legea 136/1995, raportat la art.87 pct.8, al.1 pr.civ. art.95 al.1 pr.civ. se impune anularea certificatului de moștenitor atacat. Cum defunctul a testat întreaga sa avere în favoarea pârâtei, deși avea moștenitori rezervatari, reclamanta apreciază că se impune reducțiunea testamentului autentificat sub nr.3323/31.07.1996 la BNP, în conformitate cu art.847 și urm. civ. În consecință, consideră că acesteia îi revine o cotă-parte de 19/32 din masa succesorală, iar pârâtei o cotă-parte de 13/32, fiind menționată pe larg modalitatea de determinare a acestor cote. Cu privire la masa succesorală, s-a arătat că apartamentul nr.7 a fost dobândit de către de cujus ca bun comun împreună cu pârâta, așa încât acesta va intra în masa succesorală în limita cotei de, în timp ce terenurile la care s-a făcut referire în petit, ele vor intra în masa succesorală în cotă de 1/1, fiind bunuri dobândite de către defunct prin reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit Legii 18/1991.
În drept, a mai invocat dispozițiile art.88 din Legea 36/1995, art.669 civ. art.111 civ,
Pe cale de întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii. Pe cale reconvențională a solicitat obligarea reclamantei la suportarea pasivului succesoral, estimat în sumă de 12000 lei, reprezentând cheltuieli pentru îngrijirea defunctului cât și cheltuieli cu înmormântarea și pomenile potrivit obiceiului ortodox. A menționat că anterior decesului, cu circa un an, antecesorul părților a fost diagnosticat cu tumoare renală și metastaze multiple de organe. În intervalul de la diagnosticare și până la deces, a luat cu titlu de împrumut sume de bani, care au fost folosite pentru tratamentul medicamentos și care au fost restituite după moartea soțului. A evidențiat că pârâta este cea care a suportat cheltuielile legate de ceremonia funerară, a cumpărat locul de veci, l-a amenajat, a cumpărat sicriul cu toate accesoriile, a plătit toate serviciile aferente înmormântării și a suportat toate cheltuielile cu pomenile și parastasele. De asemenea, a menționat că urmează să se mai efectueze lucrări la mormânt, estimate la aproximativ 6000 lei.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienta care a formulat petite identice cu cele ale reclamantei, solicitând în plus să se constate că a dobândit drepturile succesorale ale reclamantei, invocând în acest sens actul întocmit de aceasta din urmă la 3 iunie 2005 prin care aceasta renunța la drepturile succesorale în favoarea intervenientei.
Prin sentința civilă nr.2693/15.03.2007 instanța a admis în parte atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională și a respins cererea de intervenție în interes propriu.
În consecință, a anulat certificatul de moștenitor nr.40/12.10.2005 emis de BNP în dosarul succesoral nr.36/2005; a constatat deschisă succesiunea după defunctul, decedat la 05.12.2004 și compunerea masei succesorale rămase de pe urma acestuia; a dispus reducțiunea în limita cotității disponibile speciale de parte din masa succesorală a testamentului defunctului prin care pârâta a fost instituită ca legatar universal; a constatat că sunt moștenitori ai defunctului fiica reclamantei în cotă de 19/32 părți și pârâta-soție supraviețuitoare în cotă de 13/32 părți din masa succesorală; a respins petitul prin care se solicita intabularea în cartea funciară a drepturilor astfel dobândite; a obligat pârâta reconvențional să plătească reclamantei reconvențional suma de 5937 lei reprezentând cota-parte ca îi revine din pasivul succesoral.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, în calitate de fiică a defunctului, reclamanta a arătat, printr-un act autentificat la 26.04.2005 că renunță la drepturile sale succesorale în favoarea surorii.
Printr-un act ulterior, autentificat la 03.06.2005, reclamanta a mandatat aceeași persoană (intervenienta în cauza de față) să o "reprezinte în fața notarului public pentru a finaliza procesul de moștenire" în urma decesului tatălui său, înțelegând și să renunțe la drepturile sale succesorale în favoarea surorii sale -.
Aceste acte, a reținut instanța, au fost realizate în termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art.700 civ. și se constituie în acte de acceptare tacită a succesiunii în sensul art.689 și 691.civ.
Cum reclamanta a acceptat succesiunea, operând, astfel, transmisiunea părții din succesiune ce i se cuvine, mențiunile din certificatul de moștenitor contestat care îi atribuie pârâtei calitatea de unică moștenitoare a defunctului sunt contrare realității și se impune anularea acestuia.
Ca urmare a desființării certificatului de moștenitor și procedând la dezbaterea succesiunii defunctului, instanța a stabilit masa succesorală, cuprinsul său fiind cel mai sus arătat.
Masa succesorală a făcut obiectul unui legat universal a cărui beneficiară este pârâta; cum cotitatea disponibilă specială în limita căreia se poate dispune în favoarea soției supraviețuitoare, în baza dispozițiilor art.841, 847, 939.civ. art.2 din Legea 319/1944, instanța a procedat la reducțiunea testamentului și la stabilirea cotelor de moștenire cuvenite celor două moștenitoare.
Cererea de înscriere în cartea funciară a cotelor cuvenite cu privire la imobilul-apartament a fost respinsă cu motivarea că reclamanta nu a cerut rectificarea mențiunilor din CF 55032 T, realizate pe baza certificatului de moștenitor anulat.
Nici terenurile ce comun masa succesorală nu pot fi intabulate pe numele reclamantei, câtă vreme acestea nu sunt înscrise în cartea funciară.
Cererea reconvențională a fost admisă în parte cu motivarea că doar cheltuielile de înmormântare și cele pentru organizarea parastaselor (în cuantum de 10000 lei) intră în compunerea pasivului succesoral, nu și cele provocate de întreținerea defunctului.
Cererea de intervenție în interes propriu a fost respinsă cu motivarea că înscrisul autentificat la 3 iunie 2005 are doar valoarea unei acceptări tacite a moștenirii de către reclamantă, nu a unei transmisiuni către intervenientă a drepturilor succesorale, dispozițiilor art.813, 814.civ. nefiind respectate în cauză. Pe de altă parte, anularea certificatului de moștenitor nu poate fi solicitată decât de un moștenitor (în speță, de către reclamantă) nu și de către intervenientă.
Toate părțile au declarat apeluri împotriva hotărârii primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.890/A/02.11.2007 apelurile au fost respinse, sentința fiind menținută ca temeinică și legală.
Astfel, apelul reclamantei - care viza respingerea cererii de înscriere în cartea funciară a drepturilor recunoscute ca urmare a dezbaterii succesiunii - a fost respins cu motivarea că, pe de o parte, nu s-a cerut în prealabil rectificarea mențiunilor din CF 55032 T, mențiuni realizate în baza certificatului de moștenitor ce a fost anulat și că, pe de altă parte, terenurile care intră în compunerea masei succesorale nu sunt evidențiate în cartea funciară.
Respingerea apelului declarat de pârâta care a criticat reținerea calității de moștenitor acceptant în favoarea reclamantei, a lipsei calității procesuale a acesteia în a solicita anularea certificatului de moștenitor și a interesului acesteia în acest sens și a invocat greșita stabilire a cotei din succesiune ce i se cuvenea, s-a întemeiat pe aprecierea ca fiind legală stabilirea calității de moștenitor acceptant în favoarea reclamantei și, de aici, a interesului său în a solicita anularea certificatului de moștenitor.
La fel, instanța de apel a reținut corecta aplicare a dispozițiilor art.847, 939.civ. la stabilirea de prima instanță a cotelor de drept stabilite.
În fine, instanța de apel nu a reținut calitatea de moștenitor acceptant în favoarea intervenientei, formaad validitatemcerută pentru valabilitatea operațiunii de gratificare nefiind respectată.
Toate părțile au criticat pe calea recursului decizia dată în apel.
Reclamanta a solicitat modificarea hotărârilor în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivare a invocat greșita respingere a cererii de înscriere în cartea funciară a cotelor de drept stabilite de prima instanță. A arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.20 al.3 din Legea 7/1996 și nu dispozițiile art.34 din aceeași lege, rectificare de carte funciară în sensul acestui articol neputând fi solicitată.
A invocat că, pentru identitate de rațiune, se impune și înscrierea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Intervenienta a solicitat modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii sale de intervenție.
În motivarea a invocat faptul că, sesizând instanța cu aceeași cerere, a acceptat liberalitatea făcută de reclamantă, astfel că are calitatea procesuală să solicite anularea certificatului de moștenitor.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Pârâta a solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată.
În motivare a invocat faptul că înscrisul intitulat "procură" datat 03.06.2005 nu poate echivala cu o acceptare de către reclamantă a succesiunii defunctului în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 civ.
Deși a respins această excepție, instanța nu a arătat motivele respingerii.
A mai criticat reținerea calității procesuale active a reclamantei în promovarea cererii în anularea certificatului de moștenitor, câtă vreme aceasta renunțase la succesiune.
A mai arătat că, deși prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, ulterior a respins această excepție.
În fine, a criticat modul de stabilire a cotelor de moștenire, pârâta având dubla calitate de moștenitor legal și de legatar.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursurilor declarate de reclamantă și intervenientă, celelalte părți neformulând întâmpinări în cauză.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și urm. pr.civ. și de dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Reclamanta este fiica defunctului, decedat la 05.12.2004, aspect dovedit și necontestat în cauză.
În această calitate, în interiorul termenului de 6 luni prescris de art.700 civ. reclamanta a întocmit două acte relevante în cauza de față.
Prin cel autentificat la 22 aprilie 2005 reclamanta arată că renunță la drepturile privind moștenirea tatălui său și că transferă dreptul surorii sale (intervenineta în cauza de față (88-89 dosar fond).
Ulterior, la 03.06.2005 reclamanta împuternicește aceeași persoană să se prezinte la notar "pentru a finaliza procesul de moștenire în urma decesului tatălui" său (fila 90 dosar fond) și arată că renunță în favoarea surorii sale la drepturile ce i se cuvin.
Este evident că manifestându-și voința de a dispune în favoarea surorii sale reclamanta s-a comportat ca un acceptant al succesiunii rămase de pe urma tatălui său, comportându-se ca un veritabil proprietar al cotei de drept ce considera că i se cuvine ca urmare a decesului tatălui său.
În concluzie, contrar susținerilor pârâtei, reclamanta s-a manifestat în mod neechivoc ca succesoare acceptantă a succesiunii defunctului său tată, actele susmenționate validând acceptarea tacită a succesiunii în sensul art.689, 700.civ.
Chiar dacă prin aceste acte reclamanta a arătat că renunță la moștenire în favoarea surorii sale, renunțareain favoremnu a fost acceptată în condițiile art.813, 814.civ. Cum acordul donatarului nu a fost exprimat în formă autentică cerută ad validitatem de legea civilă, renunțarea nu a fost producătoare de efecte juridice.
Sub acest aspect, nu poate fi reținută ca întemeiată susținerea intervenientei-recurente potrivit cu care sesizarea instanței cu cererea de intervenție echivalează cu acceptarea liberalității făcute în favoarea sa de reclamantă, câtă vreme o cerere adresată instanței și având forma celei de la filele 66-68 dosar fond nu are natura unui act autentic în sensul art.1171 civ.
Față de aceste considerente, recursul intervenientei apare ca nefiind fondat și nefondate sunt și susținerile pârâtei recurente vizând lipsa calității procesuale active a reclamantei în promovarea cererii în anularea certificatului de moștenitor, renunțarea acesteia din urmă neproducând efecte juridice.
Faptul că prima instanță a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii pentru ca, ulterior, să respingă această excepție nu se constituie în temei de modificare a deciziei recurate.
În primul rând, pe calea recursului pârâta este ținută să formuleze critici cu privire la decizia tribunalului și nu privitor la sentința judecătoriei.
În al doilea rând, la termenul din 22.06.2008 instanța a pus în discuția părților excepția și nu a soluționat-o la acel termen (printr-o încheiere asupra căreia nu a mai putut să revină) ci la termenul din 05.10.2006.
În fine, interesul reclamantei în promovarea cererii în anularea certificatului de moștenitor este evident, câtă vreme prin acest certificat care o desemnează drept unic moștenitor pe pârâtă, reclamanta este exclusă de la moștenirea tatălui său.
Pârâta a mai arătat că instanța nu a stabilit corect cota sa de moștenire, fără a arăta, însă, în concret în ce constă nelegalitatea soluției, care era modul de calcul pretins a fi corect și nici care este cota ce i se cuvine ci teoretizând, doar, modalitatea de stabilire a cotei de drept ce revine soției supraviețuitoare care are și calitatea de legatar.
Din examinarea hotărârilor pronunțate se constată, însă, că instanțele au avut în vedere reunirea în persoana pârâtei a acestor calități, că au indicat modalitatea de calcul a cotei cuvenite acesteia și că au făcut corecta aplicare a dispozițiilor art. 841, 847, 939.civ. respectiv ale art.2 din Legea 319/1944.
În concluzie, nici recursul pârâtei nu este fondat și va fi respins ca atare.
În ceea ce privește recursul reclamantei, instanța reține că pârâta apare ca fiind înscrisă în CF 55032 T în cotă de parte cu titlu de moștenire asupra apartamentului aici edificat (cealaltă cotă de parte constituind dreptul său de proprietate ca urmare a sistării comunității de bunuri prin decesul soțului - fila 10 dosar fond, fila 24 dosar apel).
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat intabularea cu titlu de moștenire a dreptului de proprietate al reclamantei și, respectiv, al pârâtei în cotele cuvenite asupra apartamentului, ca urmare a anulării certificatului de moștenitor.
Cum certificatul de moștenitor în baza căruia pârâta și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra cotei de parte din apartament, fiind stabilite alte cote - respectiv 19/32 părți în favoarea reclamantei și 13/32 în favoarea pârâtei - nu se mai justifică menținerea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra cotei de parte de drept.
Având în vedere aceste considerente și văzând dispozițiile art.20 al.3 din Legea 7/1996 republicată, față de faptul că actul înscris în cartea funciară, anulat fiind, nu mai este producător de efecte juridice, instanța de recurs apreciază ca fiind întemeiată această critică a reclamantei și va modifica în parte hotărârile pronunțate în ceea ce privește cota de parte înscrisă sub B4 în CF 55032
Vor fi respinse criticile reclamantei vizând neînscrierea în cartea funciară a cotelor de drept asupra terenurilor agricole câtă vreme, așa cum reprezentanta reclamantei însăși a arătat inclusiv în faza recursului, aceste imobile nu sunt înscrise în cartea funciară. or, câtă vreme imobilul nu este evidențiat în partea I-a a cărții funciare, nici dreptul asupra acestuia nu poate fi înscris în partea a II-
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1, 2, 3.pr.civ. raportat la art.304 pct.9 pr.civ. instanța va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.890/A/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va modifica în parte decizia recurată în sensul că va admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.2693/15.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- și, în consecință, va schimba în parte sentința în sensul că va dispune înscrierea cu titlu de moștenire a reclamantei și a pârâtei în cotele stabilite de instanță asupra imobilului-apartament înscris în CF ind.55032 T; va menține în rest hotărârile atacate.
În baza dispozițiilor art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304 pr.civ. va respinge recursurile declarate de pârâta și intervenienta împotriva aceleiași decizii.
În baza art.274, 276.pr.civ. instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1198,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.890/A/02.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.2693/15.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința în sensul că dispune înscrierea cu titlu de moștenire a reclamantei și a pârâtei în cotele stabilite de instanță asupra imobilului-apartament înscris în CF ind.55032
Menține în rest hotărârile atacate.
Respinge recursurile declarate de pârâta și intervenienta împotriva aceleiași decizii.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1198,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.FȘ/05.05.2008
Tehnored.MM/2 ex/12.05.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
