Actiune in raspundere civila delictuala. Speta. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 10.03.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.87
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.11/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați JUDECĂTORIA ARAD, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ARAD și TRIBUNALUL ARAD, având ca obiect despăgubiri civile.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 10.04.2008 întâmpinarea formulată de către pârâtul intimat Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ARAD.
Nemaifiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.11/15.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților JUDECĂTORIA ARAD, Tribunalul Arad și Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ARAD, având ca obiect despăgubiri civile.
Instanța de fond a constatat că a fost investită de reclamant cu o acțiune în despăgubiri civile, evaluate la 1 miliar de lei vechi daune materiale și 500 milioane lei vechi daune morale, susținându-se că a fost condamnat pe nedrept la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin sentința penală nr.1149/30.06.2004, ale cărei efecte ar fi trebuit să fie desființate întrucât ar fi intervenit dezincriminarea faptei.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 6 din CEDO precum și prevederile art.4 din protocolul adițional nr.7 al aceleiași Convenții, arătând că o persoană nu poate fi pedepsită de două ori pentru aceeași faptă.
În urma analizării probatoriului administrat în cauză, prima instanță a constatat că reclamantul se află în executarea unei pedepse rezultante de 10 ani închisoare, pentru mai multe infracțiuni concurente, potrivit mandatului de executare nr.1919/2004, emis de JUDECĂTORIA ARAD la data de 02.08.2005, fiind dedusă din pedeapsă durata executate, de la data de 16.01.2002 și până la zi.
Analizând hotărârile definitive de condamnare, care au stat la baza emiterii mandatului de executare, tribunalul a constatat că printre acestea nu se regăsește sentința penală nr.1149/03.06.2004 a Judecătoriei Arad, pe care reclamantul o consideră nelegală și prejudiciabilă pentru el și care a reprezentant factorul determinant pentru promovarea acestei acțiuni.
În continuare, s-a constatat că prin sentința penală nr.1149/2004 pronunțată în dosarul nr.12510/2003, JUDECĂTORIA ARADl -a condamnat pe inculpatul - actualul reclamant, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, în baza art.239 alin.1 și 4.penal, cu aplicarea art.37 lit.a penal, reținându-se totodată în sarcina inculpatului și săvârșirea infracțiunii de ultraj, la data de 27.10.2003, astfel că în urma contopirii pedepselor, s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare.
Pe parcursul soluționării acelei cauze, inculpatul a formulat două cereri de strămutare, cea de-a doua fiind admisă prin Încheierea nr.5294/15.10.2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și justiție în dosar nr.4610/2004. Prin urmare, strămutarea s-a dispus la o dată ulterioară pronunțării hotărârii de fond, mai exact, în timp ce pe rolul Tribunalului Arad se găsea dosarul nr.3457/2004, având ca obiect apelul declarat de același inculpat împotriva sentinței de condamnare.
Cauza a fost strămutată la Judecătoria Deva, unde s-a format dosarul nr.564/2005, această instanță dispunând prin sentința penală nr.1531/26.09.2005 încetarea procesului penal împotriva inculpatului, în baza art.10 lit.f pr.pen, rap.la art.11 pct.2 lit.b pr.pen, constatându-se că prin 160/2005, s-a abrogat art.239 alin.1 Cod penal, respectiv infracțiunea de ultraj a fost dezincriminată, iar partea vătămată nu a înțeles să formuleze plângere penală prealabilă împotriva inculpatului, pentru infracțiunea de insultă.
Tribunalul a concluzionat că reclamantul nu a suferit niciun prejudiciu întrucât Judecătoria Devaa reținut în mod definitiv dezincriminarea ulterioară a infracțiunii de ultraj și astfel, sentința penală nr.1149/2004 a Judecătoriei Arad nu a produs niciun efect juridic față de acesta, această sentință nefiind menționată în mandatul de executare și astfel, nu s-a prilejuit o mărire a duratei de detenție. Practic, sentința penală nr.1149/2004 a Judecătoriei Arada fost desființată cu ocazia admiterii cererii de strămutare întrucât art.60 alin.4 pr.pen. dispune că în ipoteza în care, dacă la instanța la care se află cauza a cărei strămutare se cere a procedat între timp la judecarea cauzei, atunci hotărârea pronunțată este desființată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.
Concluzia finală a instanței de fond a fost aceea că reclamantului nu i s-a adus nicio vătămare și astfel, nu există o faptă ilicită, de natură a atrage răspunderea civilă a pârâților, în temeiul prev. art.998-999.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamantul, care nu a formulat critici în drept, susținând însă că sentința este greșită întrucât nu s-a reținut lipsa plângerii penale prealabile a persoanei vătămate și totuși, reclamantul a fost condamnat prin sentința civilă nr.1149/03.06.2004, pentru fapta de ultraj, condamnare confirmată prin sentința penală nr.1531/26.09.2005 a Judecătoriei Deva.
Reclamantul-apelant nici nu a propus și nici nu a prezentat probe noi în fața instanței de apel.
Pârâții - intimați nu au formulat întâmpinări, cu excepția Parchetului de lângă JUDECĂTORIA ARAD, care a susținut că această instituție nu are personlitate juridică și astfel, îi lipsește capacitatea și calitatea procesuală.
Curtea, analizând apelul reclamantului, prin prisma motivelor de fapt invocate, cu aplicarea disp.art.282 pr.civ. rap.la art.296 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat.
În acest sens, curtea va constata, în raport cu caracterul devolutiv al apelului, că nu există nici un motiv pentru reformarea soluției instanței de fond întrucât reclamantul-apelant nu a prezentat nici argumente și nici probe noi, în măsură să atragă o schimbarea a soluției pronunțată în fond de Tribunalul Arad.
De aceea, curtea va constata, asemenea primei instanțe, că reclamantul-apelant se află în eroare cu privire la efectele sentințelor penale nr.1149/2004 a Judecătoriei Arad, respectiv sentinței penale nr.1531/2005 a Judecătoriei Deva întrucât acestea nu au produse nici un efect asupra condamnărilor definitive pe care le-a suferit reclamantul și nici nu sunt incluse în mandatele de executare a pedepsei cu închisoare.
În primul rând, sentința penală nr.1149/2004 nu a produs nici un efect întrucât efectele acesteia au fost desființate ca urmare a admiterii cererii de strămutare, în raport cu disp.art.60 alin.4 pr.pen, în timp ce prin sentința penală nr.1531/2005 a Judecătoriei Deva, care a fost investită să soluționeze aceeași cauză, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul, actualul reclamant-apelant, constatându-se în mod definitiv că infracțiunea de ultraj a fost dezincriminată, iar partea vătămată din acea cauză nu a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de insultă.
Cu alte cuvinte, curtea va constata că reclamantul-apelant nu este încarcerat și nu execută pedepse privative de libertate datorită celor două sentințe penale pe care acesta și-a întemeiat acțiunea, ci pentru cu totul alte fapte și în baza altor hotărâri judecătorești penale de condamnare, definitive, care sunt atașate la dosarul de fond al Tribunalului Arad, respectiv mandatele de executare emise de JUDECĂTORIA ARAD.
Totodată, curtea, în baza art.41 și urm. pr.civ. va constata că nici JUDECĂTORIA ARAD și nici Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ARAD nu au capacitatea de exercițiu a drepturilor procesuale întrucât sunt instituții fără personalitate juridică, potrivit art.38 și 89 alin.ultim din 304/2004-republicată.
Pentru aceste considerente, curtea, asemenea tribunalului, va constata că nu există temeiuri de fapt care să ateste incidența disp.art.998-999. în măsură să atragă răspunderea civilă a celor trei pârâți, pentru fapte prejudiciabile săvârșite în dauna reclamantului, motiv pentru care, în baza art.296 pr.civ, va respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.11/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 și urm. pr.civ întrucât intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.11/15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.CP/17.04.2008
Tehnored.MM/6 ex/30.04.2008
Instanță fond: Tribunalul Arad - jud.
Se comunică:
Reclamant apelant - - Penitenciarul d e maximă siguranță
Pârâți intimați - JUDECĂTORIA ARAD - --4, jud.
- Tribunalul Arad - --4, jud.
- Parchetul de pe lângă JUDECĂTORIA ARAD - Str.- nr.8-10,
jud.
Emis 4 comunicări
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu
