Anulare act. Decizia 361/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 06.12.2007
DECIZIA CIVILĂ nr.361
Ședința publică din 10 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristian Pup
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarele și împotriva deciziei civile nr.1158/06.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru contestatoarele și, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat, în reprezentarea contestatoarelor și, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul contestatoarelor solicită în temeiul art.318 al.1 teza II pr.civ. admiterea contestației în anulare pentru considerentele dezvoltate în motivarea contestației, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și să se constate că intimatul nu are nici un drept de creanță față de contestatoare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr.1651/59/06.12.2007, contestatoarele și au solicitat anularea deciziei civile nr.1158/6.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr-, motivând formal cu dispozițiile art.317 și urm. pr.civ. în sensul că nu s-au detaliat și concretizat motivele contestației în anulare.
Ulterior, în urma suspendării în baza art.242 alin.2 pr.civ. și repunerii cauzei pe rol, contestatoarele au revenit la data de 13.03.2008 și și-au motivat contestația în anulare, de data aceasta întemeind-o pe dispozițiile art.318 alin.1 - teza a II-a pr.civ. susținând că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de modificare/casare cu care a fost investită prin cererea de recurs formulată de către contestatoare, care au deținut calitatea de reclamante-recurente, ca urmare a promovării unei acțiuni civile prin care acestea au solicitat să se constate inexistența vreunui drept de creanță în favoarea pârâtului.
În concret, s-a reproșat instanței de recurs că nu s-a pronunțat asupra aspectelor invocate de recurenți privind instituția imputației plății, cu referire la prev. art.110 și art.1112 civ. după cum nu s-a pronunțat asupra aspectelor invocate cu privire la instituția ofertei reale de plată și a consemnațiunii, reglementate în disp.art.1114-1121.civ. după cum nu a analizat în detaliu eventuală incidență în cauză a dispozițiilor art.1180-1181.civ. raportat la disp.art.983 și 942.civ. apoi că nu a analizat aplicabilitatea în speță a disp.art.1576-1586.civ. referitoare la obligațiile împrumutatului, respectiv ale împrumutătorului și în sfârșit, nu s-a pronunțat asupra disp.art.1169 civ. în privința sarcinii probei, în condițiile în care reclamantele-recurente au depus la dosar chitanțele ce atestă achitarea împrumutului de 39.000 EURO către pârâtul-intimat, ipoteză în care sarcina probei era răsturnată, pârâtul-intimat fiind obligat să producă dovada contrarie, respectiv faptul că acest împrumut nu a fost restituit.
Totodată, contestatoarele au solicitat suspendarea executării și au depus în acest sens și cauțiunea fixată de instanță, cererea de suspendare fiind însă respinsă prin Încheierea de ședință din 20 martie 2008, dispunându-se restituirea sumei depuse cu titlu de cauțiune.
Deși legal citat la domiciliul ales, intimatul nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând contestația în anulare, din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de către contestatoare, cu aplicarea disp.art.320 pr.civ. rap.la art.318 alin.2 - teza a II-a pr.civ. va constata că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, curtea va constata că prin decizia civilă nr.1158/6.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr- s-a respins ca neîntemeiat recursul declarat de către reclamantele și împotriva decizie civile nr.353/02.05.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, confirmându-se astfel soluția instanței de fond, care a respins acțiunea principală a reclamantelor, care au solicitat să se constate inexistența vreunui drept de creanță în favoarea pârâtului și a fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâtului, cu consecința anulării chitanțelor nr.13/26.10.2004 în sumă de 17.500 EURO și cea cu nr.14/26.10.2004 cu referire la suma de 7.250 EURO, constatându-se că acestea sunt false, constatare realizată în urma administrări unor expertize și contraexpertize științifice, grafologice.
În recursul cu care au investit curtea, reclamantele au susținut că instanțele inferioare au aplicat și interpretat greșit legea, motivul de recurs invocat fiind cel prev. de art.304 pct.9 pr.civ.
În detalierea acestui motiv de modificare, recurentele au făcut referire concretă la greșita interpretare și aplicare, de către primele două instanțe, a disp.art.1180 civ. 1186.civ. precum și art.983 rap.la art.942 civ.
Aceste trei texte de lege au fost singurele asupra cărora recurentele s-au aplecat, susținând în mod concret și argumentat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au dat o interpretare eronată a normelor menționate, deși în finalul declarației de recurs motivate au mai făcut referire și au enumerat o serie de alte dispoziții legale, respectiv art.1576-1586.civ. art.1092-1105.civ. art.1114-1121.civ. art.942 civ. precum și art.586-590.civ.
Însă, referirile la aceste din urmă texte legale nu au fost susținute de nici un fel de argumentare concretă, existând în cazul lor doar o simplă enumerare.
Pe de altă parte, instanța de recurs a analizat recursul exclusiv din perspectiva motivului de modificare prev. de art.304 pct.9 pr.civ. singurul cu care de altfel a și fost investit și a făcut o analiză detaliată a stării de fapt, insistând asupra faptului că expertizele de specialitate efectuate în dosar au relevat fără dubiu existența unor falsuri cu privire la 2 chitanțe, despre care se susținea că au caracter liberatoriu.
În final, după această analiză detaliată, instanța de recurs a concluzionat că nu sunt incidente disp.art.1186 civ. și că din acest motiv nu mai este nevoie să fie analizate și celelalte două temeiuri de drept folosite în argumentația recurentelor, respectiv art.1180 și art.983 rap.la art.942 civ.
Chiar dacă instanța de recurs nu explicat acesta aspect, expresis verbis, acest aspect rezultă însă cu claritate din analiza considerentelor deciziei contestate, care se concentrează asupra validității pretinselor chitanțe liberatorii nr.13/26.10.2004, respectiv nr.14/26.10.2004 și constată că primele două instanțe au aplicat corect disp.art.1169 civ. în sensul că au integrat declarațiile martorilor audiați cu probele științifice administrate (cele 2 rapoarte de expertiză).
De altfel, această practică a instanțelor de control judiciar, de a grupa diferitele motive de recurs, înainte de a formula un răspuns cu privire la criticile adresate hotărârii instanței inferioare precum și renunțarea la analizarea unor motive care sunt constatate a fi de prisos, din moment ce se ajunge la o concluzie finală ca urmare a incidenței/lipsei de incidență unui alt text de lege este o practică utilizată și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului însăși și în plus, jurisprudența CEDO confirmă acest mod de abordare din partea instanțelor naționale, atunci când acestea acționează pe calea controlului judiciar - a se vedea în acest sens Ruiz vs. Spania, 21.01.1999; Helle vs. Finlanda, 19.12.1997 și Hirvisaari vs. Finlanda, 27.09.2001.
Pentru aceste considerente, curtea, constatând că instanța de recurs a răspuns în mod esențial motivelor cu care a fost investită de către recurentele-reclamante și, va constata că nu sunt incidente motivele de anulare prev.de art.318 alin.1 - teza a II-a, astfel că în baza disp.art.320 pr.civ. va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarele și împotriva deciziei civile nr.1158/06.11.2007 pronunțată de Curtea de apel Timișoara în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ. întrucât intimatul nu a fost prezent și nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarele și împotriva deciziei civile nr.1158/06.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.CP/21.04.2008
Tehnored.MM/2 ex/30.04.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Inst.recurs: Curtea de Apel Timișoara - jud.,
Președinte:Cristian PupJudecători:Cristian Pup, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
