Anulare act. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR.371/2009-

Ședința publică din 03 martie 2009

PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător

R - - judecător

- - - judecător

- - - grefier

Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuienții și domiciliați în comuna, nr. 383, județul B în contradictoriu cu intimatele - cu sediul în, nr. 372, județul B și B - cu sediul în O,-, - 6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 863 din 15 iunie 2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr. 1029/2006, cauza având ca obiect: constatarea nulității contractului de vânzare - cumpărare.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 03 martie 2009, când:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra revizuirii de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr.863 din 15 iunie 2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr.1029/2006, s-a admis ca fondat recursul civil introdus de recurenta reclamantă, cu sediul în, nr. 372 județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SA, cu sediul în O, Bd. - nr. 108, -6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 50/A din 6 februarie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o în întregime și în consecință:

A admis ca fondat apelul declarat de apelanta - împotriva sentinței civile nr. 3650 din 09.06.2005 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în întregime în sensul că, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâților,

S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 276/30.08.1996 încheiat de B în calitate de vânzător și, în calitate de cumpărători, privind imobilul situat în localitatea nr. 239 înscris în CF nr. 53, nr. top. 58, în natură casă și dependințe.

A fost obligată partea intimată, și B să plătească părții recurente - suma de 1400 RON cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.

A fost respins ca nefondat apelul și recursul declarat de și.

Pentru a pronunța în acest mod, instanța de recurs a reținut următoarele:

Potrivit copiei xerox a colii de carte funciară nr. 53, imobilele având nr. top 55, 56, 58 au format dreptul de proprietate al recurentei - - foaia B nr. 1. La data de 15 iulie 1968, prin încheierea de întabulare nr. 1846/1968, la foaia B nr. 4 s-a întabulat dreptul de proprietate al Statului Român asupra imobilelor având nr. top. 55, 56, în baza procesului verbal din 1 iulie 1968 și aceste imobile s-au transcris în CF nr. 1813.

Din analiza procesului verbal încheiat la 1 iulie 1968 la Consiliul Popular al comunei, s-a reținut faptul că deținea în folosință bunuri ce se încadrau în dispozițiile art. III din Decretul nr. 218/1960 constând în clădiri în suprafață de 231 mp și 4685 mp teren, nr. top. 5/1, 5/2 din CF nr. 475, o clădire înscrisă în CF nr. 53 nr. top. 55, 56, o alta nr. top. 310/2, 309, o altă clădire neidentificată topografic cu număr administrativ 49.

Așadar, din cele expuse reiese în mod cert că nr. top. 58 nu făcut obiectul analizei prin procesul verbal susmenționat, iar din întabularea dispusă reiese că într-adevăr nr. top. 58 nu fost afectat de Decretul nr. 218/1960.

La data de 17.07.1997 foaia B nr. 5 s-a întabulat dreptul de proprietate cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea recurentului asupra cotei de 664/2093 părți din nr. top. 58 după care, abia la 24.06.2003 - foaia B nr. 6 s-a notat existența unei construcții asupra acestuia.

Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 276/30.08.1996 B le-a vândut recurenților pârâți în baza Legii nr. 112/1995 locuința situată în localitatea nr. 239, compusă din 3 camere și dependințe în schimbul unui preț de 6.641.638 lei achitată integral, iar potrivit raportului de expertiză întocmit de inginer expert -, această construcție se află pe nr. top. 58.

Așadar, este cert faptul că imobilul având nr. top. 58 nu a făcut obiectul preluării de către Statul Român, în procesul verbal încheiat la 1 iulie 1968 figurând doar imobilele cu nr. top. 55, 56, greșit ambele instanțe reținând contrariul.

Chiar dacă s-ar accepta ideea că a avut loc o preluare cu titlu de naționalizare, expropriere a imobilului de către Statul Român ce conform Decretului nr. 115/1938 nu avea obligația de-a întabula acest drept, este cert că pentru a putea dispune de acesta conform art.26 se impunea a se înscrie anterior în coala de carte funciară.

Potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile ce intră sub incidența acestei legi, sunt valabile dacă s-au încheiat cu respectarea dispozițiilor legale, iar actul încheiat pentru imobile preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate cu excepția situațiilor în care actul s-a încheiat cu bună credință.

S-a reținut totodată faptul că imobilul în litigiu a format dreptul de proprietate al Parohiei - ce este întabulată în CF și în prezent asupra acestuia, neavând posesia, astfel că, face obiectul OUG nr. 94/2000 iar conform art. 6 din OUG 184/2002 actele juridice de înstrăinare sunt lovite de nulitate absolută dacă sau încheiat cu nerespectarea dispozițiilor legale, termenul în care se putea solicita constatarea nulității a fost prorogat inclusiv prin Legea nr. 247/2005, nepunându-se pune în speță problema prescripției în sensul art. 46 din Legea nr. 10/2001.

B credință este credința posesorului că cel de la care a dobândit bunul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i transmite proprietatea - art. 1858 cod civil - ori, în speță la data înstrăinării imobilului vânzătorul Statul Român prin B nu era proprietar tabular - nu este nici în prezent - a vândut un bun ce nu-i aparținea, aspect ce putea fi ușor constatat de cumpărători prin depunerea unor minime diligențe ce se cer oricărui cumpărător - de-a verifica situația juridică a imobilului prin verificarea colilor de carte funciară, motiv pentru care buna credință a fost răsturnată.

Mai mult, conform Legii nr. 112/1995 puteau face obiectul înstrăinărilor în baza acestui act normativ doar imobilele preluate de Statul Român, ori, în speță astfel cum s-a arătat, imobilul nu făcut obiectul preluării și implicit nici nu putea fi înstrăinat în baza acestui act normativ, criticile aduse fiind fondate, greșit instanța reținând contrariul, vânzarea s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie.

În consecință, față de cele expuse, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 296, 312 alin. 1, 2 3 cod procedură civilă a admis ca fondat recursul declarat de recurenta -, a modificat în întregime decizia recurată, admis ca fondat apelul declarat de aceasta, a respins ca nefundat recursul și apelul declarat de și. Față de cele dispuse a schimbat în întregime sentința apelată în sensul că:

A admis acțiunea formulată de reclamanta - împotriva pârâților, B, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare nr. 276/30.08.1996 încheiat de ca vânzător cu, - cumpărători, privind imobilul situat în localitatea nr. 239, înscris în CF nr. 53, nr. top. 58 în natură casă și dependințe.

Reținând culpa procesuală a pârâților B și, în baza art. 274 Cod procedură civilă instanța de recurs i-a obligat să-i plătească recurentei - 1400 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în fond, apel și recurs.

Ca o consecință a celor dispuse, în baza art. 296, 312 alin. 1 Cod procedură civilă apelul și recursul declarat de și au fost respinse ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, au formulat cerere de revizuire petenții și, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință respingerea recursului declarat de -, cu menținerea soluțiilor pronunțate în fond și apel.

În motivarea cererii se arată că instanța de recurs, în mod greșit interpretând procesul verbal din 1.07.1968 încheiat de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al comunei, a reținut că imobilul în litigiu nu a trecut în proprietatea statului.

Prin procesul verbal mai sus arătat sunt enumerate în mod expres imobilele care au trecut în proprietatea Statului Român, de drept, fără alte formalități, astfel că nu prezintă importanță faptul că nu a fost operată în evidențele de CF. această înscriere a dreptului de proprietate al Statului, acesta devenind proprietar în baza legii.

Învederează totodată că numărul topo este trecut greșit, pentru că din eroare s-a trecut nr. top. 59, deși așa cum rezultă din toate actele de la dosar, numărul topo corespunzător imobilului în litigiu este 58.

Mai arată că cererea de revizuire se bazează pe interpretarea juridică a actelor pe care înțelege să le depună, respectiv răspunsul Primăriei comunei, Monitorul Oficial și lista bunurilor domeniului public al comunei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, - a solicitat respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 322 pct.5 Cod procedură civilă.

Examinând cererea, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 322 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs, atunci când evocă fondul, pot fi revizuite dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților

Pentru a se putea invoca acest motiv trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: partea să invoce un înscris nou care nu a mai fost folosit în proces, înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea, înscrisul să nu fi putut fi depus în proces, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, înscrisul să fie determinant în darea soluției și înscrisul să fie depus de parte.

Raportat la cele de mai sus, este evident faptul că înscrisurile invocate de revizuienți nu îndeplinesc cumulativ aceste cerințe.

Astfel, nu se poate susține că aceste înscrisuri care sunt înscrisuri oficiale, parte din ele publicate în Monitorul Oficial, nu au putut fi prezentate întrucât au fost reținute de partea potrivnică, după cum nu s-a dovedit nici existența vreunei împrejurări de forță majoră care să împiedice depunerea lor.

Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează să respingă ca nefondată cererea de revizuire, fără cheltuieli de judecată, nefiind precizat cuantumul onorariului avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondată cererea de revizuire formulată de petenții și domiciliați în comuna, nr. 383, județul B în contradictoriu cu intimatele - cu sediul în, nr. 372, județul B și B - cu sediul în O,-, - 6, județul B, împotriva deciziei civile nr. 863 din 15 iunie 2006 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA pe care o menține în întregime.

Fără cheltuieli de judecată.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din 03 martie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - R - - - - -

Red.dec.- /18.03.2009

Jud.recurs: - -

Dact./23.03.2009

Ex.2

Președinte:Pantea Viorel
Judecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Anulare act. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Oradea