Anulare act. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2107/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.46
Ședința publică de la 21.01.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Mari -
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 683 din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, și.
are ca obiect - nulitate contract vânzare cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimații pârâți și personal, lipsind apelanta reclamantă intimații pârâți Consiliul General al Municipiului B, Municipiul B prin Primarul General, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimații pârâți și, având pe rând cuvântul, arată că nu au probei noi de administrat în cauză și nici cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Intimații pârâți și solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr. 7832/8.07.2008 reclamanta a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului B, Primăria Municipiului B, și SC SA, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 695/21.01.1997 încheiat între pârâți.
In motivarea acțiunii s-a arătat că reclamanta este unică moștenitoare a lui - care a fost proprietarul imobilului din B,-, sectorul 2, imobil compus dintr-o suprafață de teren de 310 mp și construcție, imobil ce a fost preluat abuziv de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950, fără a exista o identitate între persoana proprietarului și persoana ce figurează pe lista anexă a acestui decret, situație ce exclude imobilul de la aplicarea Legii nr. 112/1995.
A mai aratăt reclamanta că în condițiile în care imobilul a fost trecut în patrimoniul statului fără titlu, nu putea face obiectul unei vânzări legale, întrucât adevăratul proprietar - autorul reclamantei - nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra acestuia, părțile fiind de rea-credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, cu atât mai mult cu cât după apariția nr.HG 11/1997 vânzarea era condiționată de existența unui titlu valabil al statului asupra imobilului.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 82, 83, 109, 112, 114 și 274.proc.civ. și art. 480.civ.
Municipiul B prin întâmpinarea formulată în cauză a ridicat excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
La data de 25.11.2008 cererea a fost modificată în sensul că au fost chemați în judecată în calitate de pârâți Municipiul B prin reprezentant legal, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și.
La solicitarea instanței reclamanta a indicat valoarea obiectului pricinii ca fiind de 1.000.000 lei, situație față de care instanța a ridicat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Prin sentința civilă nr. 735/27.01.2009 Judecătoria Sectorului 2 B Secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Ca urmare, cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr- la data de 1.04.2009.
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care au ridicat excepția inadmisibilității acțiunii față de dispozițiile Legii nr. 10/2001, susținând că nu se pot aplica în cauză normele de drept comun privind nulitatea absolută a actelor juridice, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune, în raport de prevederile art. 45 alin.5 din Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei s-a solicitat pe această cale respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, având în vedere buna credință a cumpărătorilor și lipsa de diligență a fostului proprietar în privința restituirii imobilului.
Prin sentința civilă nr. 683/15.05.2009 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind respinsă acțiunea formulată de reclamantă ca fiind prescrisă.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 46 alin.5 din Legea nr. 10/2001 stabilesc că acțiunea în nulitate a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995 se prescrie în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii, indiferent de motivul invocat.
In speță, cererea reclamantei a fost formulată la data de 8.07.2008, cu mult peste termenul impus de lege, astfel că, indiferent de motivul de nulitate invocat, instanța nu poate analiza aceste motive, câtă vreme acțiunea nu a fost introdusă în termen - acțiunea fiind deci prescrisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recurs reclamanta, cale de atac ce a fost calificată de C, prin încheierea din data de 5.11.2009, ca fiind apel, pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei încheieri.
In motivarea cererii de apel s-a susținut că apelanta-reclamantă deține un titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu, vechiul proprietar nepierzându-și dreptul asupra acestuia, în condițiile în care Statul nu a avut un titlu valabil la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Or, dreptul de proprietate este imprescriptibil, iar Constituția României garantează proprietatea.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu s-au solicitat și administrat alte probe în apel.
Examinând sentința apelată și actele dosarului în raport de motivele de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect că în cauză se aplică normele cuprinse în art. 46 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu care, rin p. derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiunea în anulare a actelor juridice de înstrăinare având ca obiect imobilele ce fac obiectul acestei legi speciale de reparație (preluate cu sau fără titlu valabil) se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a legii - termen prorogat ulterior prin alte acte normative, dar care era însă împlinit la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată.
Astfel, urmărind ca situația juridică a imobilelor care au fost inițial preluate abuziv de către stat în perioada de referință să fie clarificată cu prioritate și definitiv, legiuitorul a apreciat că se impune stabilirea unui termen special înăuntrul căruia să poată fi exercitată orice acțiune în anulare (ori constatare a nulității) actelor de înstrăinare a acestor imobile.
Cum în mod constant a statuat și Curtea Constituțională, tabilirea cadrului juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate și instituirea unor limite rezonabile în exercitarea acestui drept, în vederea asigurării securității circuitului juridic, prin legea specială de reparație, s-a realizat în deplină conformitate cu dispozițiile art. 44 alin.1 teza a doua din Constituție.
In consecință, aserțiunile apelantei-reclamante privind garantarea dreptului de proprietate și posibilitatea recunoașterii în justiție a drepturilor foștilor proprietari deposedați abuziv, drepturi ce nu au fost pierdute niciodată în perioada regimului politic comunist, sunt lipsite de orice relevanță în raport de obiectul acțiunii sale sau, altfel spus, de domeniul prescripției extinctive instituite prin art. 46 din Legea nr. 10/2001, prescripție a cărei intervenire trebuia invocată și din oficiu de instanța sesizată cu asemenea de cerere de constatare a nulității absolute, în aplicarea art. 18 din Decretul nr. 167/1958.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 296.proc.civ. va respinge apelul ca fiind nefondat, menținând sentința atacată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă, cu domiciliul în loc. O,-/7, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 683 din 15.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, ambii cu sediul în -, sectorul 5, cu sediul în B,-, -orp B, sectorul 2, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sectorul 5, și, ambii cu domiciliul în B,-, sectorul 2, ca nefondat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Mari - --- ---
GREFIER,
- -
Red.:MA.NG.
: MA.NG.
9ex./11.03.2010
TB-5 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Mihai Andrei Negoescu Gândac
