Conflict de competență. Sentința 7/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(60/2010)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7
Ședința din camera de consiliu de la 21.01.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie Mari -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență, ivit între Judecătoria Buftea și Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în cauza civilă privind pe reclamanții și și pârâții și.
Cauza a fost soluționată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Curtea constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 23.01.2009, reclamanții și au solicitat obligarea în solidar a pârâților și la plata sumei de 102.340 lei, din care 73.100 lei reprezentând costurile edificării și finalizării imobilului situat în Otopeni, str.-, județul I, iar 29.240 lei reprezentând 10% din valoarea contractului de antrepriză, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, la data de 26.06.2008, au încheiat cu pârâtul contractul de antrepriză nr.1, prin care acesta din urmă s-a obligat să execute lucrări de construcții și montaj până la terminarea casei "Ia roșu", prețul total al contractului fiind de 68.000 euro. Au mai arătat că, la data de 12.08.2008, când trebuia finalizată construcția, au încheiat cu pârâtul, în calitate de diriginte de șantier, un proces-verbal de predare-primire, prin care s-a menționat că stadiul lucrării era la un nivel incipient și că s-a achitat integral prețul convenit; a doua zi după semnarea procesului-verbal, dirigintele de șantier a retras echipa de muncitori, motivând că banii sunt insuficienți pentru terminarea construcției. Au mai arătat că au fost nevoiții să apeleze la serviciile altui antreprenor, achitând suma de 17.000 euro echivalent a 73.100 lei pentru terminarea lucrărilor abandonate de pârâți.
Prin sentința civilă nr.1791/30.03.2009 a fost admisă excepția necompetenței materiale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prezentul litigiu are natură comercială, iar nu civilă, întrucât între părți s-a încheiat contractul de antrepriză din 26.06.2008 având ca obiect realizarea de către antreprenor a lucrărilor de construcții montaj pentru imobilul situat în Otopeni, Str.-, județul I, iar potrivit art.3 pct.8 Cod comercial, întreprinderile de construcții constituie fapte obiective de comerț.
Fiind în prezența unui litigiu patrimonial de natură comercială, competența materială a instanței se stabilește în funcție de valoarea indicată în acțiune.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială cauza a fost înregistrată sub nr-.
La termenul de judecata din data de 23.06.2009, tribunalul din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe, prin sentința civila nr. 9952 /2009 dispunându-se admiterea acestei excepții și declinarea competentei de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
S-a avut în vedere că natura prezentei cauze nu este comercială, ci în realitate civilă și că, în raport de valoarea obiectului, competența materială revine judecătoriei, potrivit art. 1 pct. 1 Cod de procedură civilă.
Pe de altă parte, în aprecierea litigiului ca fiind civil, tribunalul a avut în vedere că nu este suficient ca acesta să derive dintr-un contract apreciat de codul comercial ca fiind faptă de comerț, ci trebuie avută în vedere și calitatea părților.
Or, față de prevederile art.7 com. care impune în privința persoanelor fizice condiția de a săvârși fapte de comerț ca profesiune, tribunalul a constatat că în privința niciuneia dintre părți nu s-a dovedit această condiție, astfel că aceștia nu au calitatea de comercianți și, pe cale de consecință, litigiul nu are caracter comercial.
Pe cale de consecință, constatându-se conflict negativ de competență, dosarul a fost înaintat Curții de APEL BUCUREȘTI pentru soluționarea acestuia.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a Curții de APEL BUCUREȘTI la data de 11.01.2010 sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține în ceea ce privește conflictul negativ de competență, cu care a fost legal sesizată, în conformitate cu prevederile art.20 Cod de procedură civilă, următoarele:
Astfel cum rezultă din cuprinsul acțiunii formulate, reclamanții au promovat o cerere având ca obiect pretenții în suma totală de 102.340 lei, reprezentând costul edificării și finalizării imobilului "la roșu" situat în Otopeni, str.-, județ I - pretențiile astfel formulate având ca temei contractul de antrepriză nr.1/26.06.2008, pe care l-au încheiat cu pârâtul.
Totodată, se constată că la dosar, singurul element probatoriu administrat este contractul de antrepriză, contract din care rezultă că atât reclamanții, cât și pârâții au contractat în calitate de persoane fizice, în privința pârâtului antreprenor nefăcându-se nici o precizare în sensul că edificarea construcțiilor reprezintă o îndeletnicire obișnuită, profesională a acestuia, desfășurată în mod permanent și sistematic sau că ar fi fost contractat în virtutea faptului că acesta ar avea calitatea de persoană fizică autorizată, în condițiile stabilite de nr.OUG44/2008.
Prin urmare, în mod corect a apreciat tribunalul că simpla împrejurare că între părțile litigiului s-a încheiat un contract de antrepriză nu poate echivala cu împrejurarea că această activitate este o "întreprindere de construcții" de natură să determine, caracterul comercial al acestei convenții.
Potrivit art.1 din codul comercial, în comerț, se aplică legea comercială, iar acolo unde aceasta nu dispune, se aplică Codul civil.
Legea comercială română cârmuiește actele juridice, faptele și operațiunile de comerț, considerate ca fiind fapte obiective de comerț, prin art.3 com. precum și în temeiul prezumției de comercialitate, stabilite de art.4 com. raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant, ceea ce excede limitelor aplicării legii comerciale, intrând sub incidența dreptului civil.
În speță, situația de fapt existentă, la acest moment nu susține concluzia Judecătoriei Buftea, referitoare la caracterul comercial al litigiului, câtă vreme, așa cum s-a reținut anterior, nici reclamanții și nici pârâții nu au administrat dovezi în sensul că au calitate de comercianți, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că în speță, suntem în prezența unei întreprinderi de construcții, în sensul art.3 pct.3 Cod comercial. Pe de altă parte, deși pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, aceste susțineri ale pârâtului, în sensul incidenței în cauză a acestor ultime dispoziții legale, nu sunt întemeiate pe elemente de fapt, de natură să le susțină, aspectele la care se face referire constituind în fapt natura obligațiilor derivând din contractul de antrepriză.
Așa fiind, raportare la prevederile art.890 Cod comercial și art.1 pct.3 Cod de procedură civilă și art.2 pct.1 lit.b Cod de procedură civilă, Curtea în temeiul art.22 Cod de procedură civilă, va admite sesizarea și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții și, cu domiciliul ales la av., în B,-, -.2..3,.15, sector 3, și pe pârâții, domiciliat în S, str.- -, -B-14,. județ I și domiciliat în,-, județ I, în favoarea JUDECĂTORIEI BUFTEA.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE
MARI GREFIER
Red.
Tehnored./
6 ex/26.01.2010
-------------------------------------
- Secția a VI-a -
Președinte:IlieJudecători:Ilie
